(sau Olimpia)
Ascuns ca intr-o cripta cu-ntreg alaiul sfant,
A stat milenii cerul Heladei sub pamant,
Dar sapele vrajite ce-odata l-au deschis
Dezmormantara cerul cu zeii lui de vis.
Din mar,ora in lespei cu miezul de amiaza,
Nalucitoare piatra de sine lumineaza,
Si-n ziua impietrita frontoanele-aninate
Destainuiesc azurul din care-au fost taiate.
Ce far de frumusete s-aprinde jos acolo,
Inconjurat de Joe, de Ares si Apollo?
In toata fragezimea eternitatii sale.
Dumbrava de coloane senine s-au miscat?
Frunzisul nou al vietii in zbor a fluturat
Si-n jocul vesniciei sub ochii vremii grei
Columbe albe umbla pe umeri calzi de zei.
1942, duminica, 8 februarie
|
