EPIDAUR

EPIDAUR

Amiaza de azur fierbinte cu ochii-ncercuiti de aur

A-nmarmurit pamant si mare sub o hipnoza de senin,

Ard limpezimile de lespezi 131h73b ca niste vetre de tezaur

De-a lungul amforelor vremii cu guri spalate de venin.

Franturi de zei sclipesc in lava singuratatii ingropate

Si peste umeri de milenii, sparti de launtrice poveri,

O lata liniste-si inalta din temelii, ca o cetate,

Ciclopeienele-i coloane taiate-n blocuri de taceri.

Impresurat de vesnicie, urc treptele la Epidaur

Si-n visul meu privesc aievea din findul stinsului destin

Cum, singura ramasa vie in vastul marmorei coclaur,

Pe fruntea goala a luminii se-ncrunta umbra unui pin.

aprilie