ALTE DOCUMENTE
|
|||||||||
El īnsumi
mult timp pe culoarele mintii mele
a mai fluturat flacara de carbid a parului tau
usile grele au cunoscut rapaiala pumnilor tai mici pe lemnul sfīsiat cu
unghiile
dar nu īndeajuns sfīsiat... capturata # 21321v215v 1;i īnnebunita de foame mi-ai ros reflexele si fobiile, mi-ai īnghitit icnind instinctul de aparare mi-ai baut amintirile de ricin.
curīnd n-am mai avut amintiri, īn sala vasta a testei mele ai ramas singura, īntinsa pe dale.
si carnea ta a devenit praf ; organele tale, mai usoare ca puful de papadie s-au desprins de pe oase ; fondul de ten si rujul tau mai persistau fosforescente īn vid ca īnainte de-a adormi.
a ramas doar scheletul tau urias, singur sub capacul meningei, emanīnd
ceata coastele tale curbate ca o capcana de lupi.
mai trec pe acolo, mai pipai cu neīncredere fildesul galben al femurului
tau
mai īmi apas obrazul neras pe luciul dulce al oaselor bazinului mai fac sute de pasi de-a lungul vertebrelor tale. odata, sub coastele de catedrala ale toracelui tau metabolismul tau, ca un organist cu fata de sīnge dadea concerte pentru nimic ; vedeam prin pielea ta corpul sau, cocosat la pupitru
mīinile sale ca paianjenii alergīnd peste claviatura, si din tuburi de
mescalina
vedaam cum urca īn ghirlande insulina, glucoza capriciile grasimilor, contrapunctul ureei... din fluierele sale de iod, din eprubetele sale de zahar iesea glissando-ul pieilor, basul zgīrciurilor sarabanda danturii si missele tragice ale genunchilor tai si sala se umplea de un zvīcnet gregorian...
at cu
trare
adie sfo-
acum organistul, marunt sub vastitatea coastelor tale,
īnfasurat īn foc si mercur, īsi frīnge degetele lungi de metri īntregi
īsi pīrīie spinarea anchilozata ; acum tevaria s-a crapat, a coclit
dar el, cu o suta de fete, cu o mie de mīini
tot mai alearga pe clapele cariate
stīrnind un uragan īmpietrit si tacut...
nīnd
.ului
el īnsumi desface apoi elitre de staniol, despatureste enorme aripi de musca
si zboara sīngerīnd si vuind din catedrala coastelor tale
spargīnd īn tandari vitraliul, vīslind īnspre stele.
el īnsumi n-a reusit sa te tina o secunda mai mult īn viata
el īnsumi n-a reusit sa contracareze vointa ta de-a muri.
caci tu ai adormit la concert.
el īnsumi vīsleste acum fara tinta prin aerul limpede al iernii bucurestene
peste copacii īnzapeziti, peste blocurile īnvelite īn ceata
peste circulatia de pe bulevarde, peste troleele scotīnd flacari verzui
el īnsumi te zareste iesind dintr-o alimentara
din gura ta iesind cuvinte si aburi, mīinile tale gesticulīnd
el īnsumi se īnalta mai mult, si deodata, scīnteietoare,
poate vedea cu zeci de ochi īntreaga panorama a orasului nins
īn mijlocul vastei cīmpii īnsorite.
|
