Emigrantul

Emigrantul

Īnotator furtunilor stai īmpotriva

Asemeni luptatorului ranit īn coapsa,

Cum naufragiatul pluteste īn deri 232c23c va.

Asa īti cauti printre valuri casa.

Este de-ajuns o stea sa se arate

Īn noaptea care sta spre rasarit

Miroase toata zarea a castane coapte

si de caldura umbrei esti ranit.

Īn oase īti trosneste disperarea

Atātor vise ce ti le-ai dorit

si zbori cu aripa ce-ti este marea

Spre tarmul care-ti pare infinit

Dar nici acolo nu te-asteapta nimeni -

Numai cuvāntul care l-ai strigat

Se-ntoarce-nmugurind īn ploi si-n grindini

si-n dragostea de care esti legat.

Tu strigi si plāngi si-noti cu disperare

Spre tarmul care-ti este īmpotriva

si marea-ti intra-n oase si te doare

Tot trupul cānd ti-l poarta umbra īn deriva.