Emigrantul

Emigrantul

Înotator furtunilor stai împotriva

Asemeni luptatorului ranit în coapsa,

Cum naufragiatul pluteste în deri 232c23c va.

Asa îti cauti printre valuri casa.

Este de-ajuns o stea sa se arate

În noaptea care sta spre rasarit

Miroase toata zarea a castane coapte

si de caldura umbrei esti ranit.

În oase îti trosneste disperarea

Atâtor vise ce ti le-ai dorit

si zbori cu aripa ce-ti este marea

Spre tarmul care-ti pare infinit

Dar nici acolo nu te-asteapta nimeni -

Numai cuvântul care l-ai strigat

Se-ntoarce-nmugurind în ploi si-n grindini

si-n dragostea de care esti legat.

Tu strigi si plângi si-noti cu disperare

Spre tarmul care-ti este împotriva

si marea-ti intra-n oase si te doare

Tot trupul când ti-l poarta umbra în deriva.