Epitaf
Cui sa ajute oare ar mai putea secunda
'necându-se în valul ce-si prelungeste unda
Prin sufletul când scrie azi ultim epitaf,
Crucificat pe stânc&# 525e44f 259;, rostogolit prin praf.
Prin pulberea de raze a soarelui ucis
Înghesuind apusul prin ochiul larg deschis
Întunecând tradarii si ultima speranta
Prelung când se strecoara în noapte prinde viata.
Adulmecat de zborul cu aripile-ntinse
Al diminetii calma cu razele ei ninse
Un cal galop câmpiei dadea spre rasarit
Strafulgerând amiaza copita si-a ranit.
Cu umbra ce pumnalul în inima si-a-nfipt,
De toamna ca o doamna cu parul desfrunzit -
Ma doare epopeea Ardealului din lacrimi
si plânge Clitemnestra cu sângele din aripi
Desi citesc în stele destinul cum se schimba
Rânjind tradari de-o clipa care îti stau pe limba
Nu-mi este dat sa-mi fie sub fluturi zbor înalt
Mai mult decât ispita cu care-s condamnat.
|
