Eram un nou venit pe
lume, nascut intr-un loc ascuns si tainic...
Cuibarit intr-un caus catifelat de palme moi...ma
simteam asa de mic
Si nu stiam
ca cele 2 brate care ma purtau, erau ale mamei mele...
Si nici de ce ochii ei
straluceau asa de tare, straluceau ca 2 stele !
Nu stiam pe ce lume
traiam, dar stiam ca lumea mea era la pieptul ei
Ochii ei...niciodata n-am sa-i uit , erau mai
limpezi ca lumina zilei
Zambetul ei era in stare sa topeasca Polul
Nord si toti
ghetarii,
Soarele era de-a dreptu' invidios,cand mama mea punea pe fuga norii.
Doar simpla ei privire, imi
oprea lacrimile-n geana...
Si-n toiul iernii-mi aducea in viata, soare...primavara
Mangaierea ei, era ca raza soarelui ce-aluneca
tandru pe-o petala...
Iar glasul ei ma linistea in mijloc de furtuna si vanturi in rafala
Pieptul ei, era ca o cetate intarita si-asezata-n varf de munte...
Zambetul zdrobea fara mila intristarea
fetei mele si ridul de pe
frunte
Bratele ei imi era oaza de liniste si pace, un leagan de dor si
cant...
Iar ochii ei, licareau feeric
in noapte, ca 2 stele cazute
pe Pamant
Glasul ei duios si dulce
ma trezea dis-de-dimineata...
Si sarutari calde se-asterneau domol pe-obraz, pe fata.
Din zori pana-nserat ma inunda cu dragoste si ocrotire
Eram centrul universului ei scaldat in valuri de iubire !
