Esti

Esti! Acum nu te vãd, nu stiu cât de limpezi ti-s ochii, dar esti într-un fel înserarea ce mã adoarme în bratele frumusetii; cã suntem nemuritori, esti sãrbãtoarea zilelor ce trec si dansul acestui vânt primãvãratec peste poticniri, regrete, doruri. Esti mâna ce-mi scrie grãbitã gândurile, alaiul emotiilor, esti roseata obrazului meu, timp ce doare în fiinta mea, esti plãcerile si întoarcerile, esti acest neaflat, în tot ce sunt. Esti nãscut din viata însãsi, esti pentru a-mi fi natura frãmântãrilor, bucuriilor si nebuniilor, esti, pentru a-mi fi fericirea ce sprijinã eternitatea sã nu cadã în timp. Esti gingasul loc unde se adunã tot ce sunt si ce-as putea sã fiu, pentru a mã vedea ca om, ca iubire de viatã!
 
Ce n-as da sã fiu o lacrimã, sã curg pe obrazul tãu, sã mor pe buzele tale... pe când o razã caldã de soare va soarbe într-un târziu, urma lacrimii ce cândva, mai mult ca sigur... tu o vei uita...
 
Iubesc soarele, dar dacã razele sale mã ard, renunt!
Iubesc ploaia, dar dacã se transformã-n furtunã, renunt!
Te iubesc, pe tine, dar... orice s-ar întâmpla... la tine nu renunt!
 
Azi când esti numai si numai a mea, nu vreau sã-ti mai dau drumul niciodatã. Nu vreau nimic de la tine decât sã ai grijã de mine si sã mã iubesti. Crezi cã cer prea mult? Nu am nevoie de bani, masini sau case, am nevoie de tine, de dragostea ta, de fiinta ta. Nu mã intereseazã ce ai fãcut, ce ai fost, mã intereseazã ceea ce esti cu mine acum si ce faci în prezent. Te iubesc prea mult, mai mult decât pot exprima în cuvinte omenesti si nu uita nici o clipã draga mea, cã steluta aia micã care strãluceste cel mai tare e si va fi numai si numai a noastrã!
 
Tu esti cel pe care încã-l iubesc, esti spinul trandafirului ce mi-a strãpuns inima.
Tu esti îngerul alb din noaptea vietii ce-mi lumineazã calea spre fericire.
Tu esti steaua care a cãzut atunci, când dragostea mea s-a stins, pentru câteva clipe ale mândriei.
Tu esti golul vietii mele pustiite si norul ce mi-a umbrit existenta pe acest pãmânt.
Tu esti raza de soare ce a pãtruns în sufletul meu si mi-a dãruit un pic de sperantã si alinare.
Tu esti acel vis ce s-a sfârsit odinioarã atât de dureros.
Tu esti iluzia trecutului meu si acea fantasmã ce-mi bântuie prezentul.
 
Ai fost visul dulce de copil ce m-a însotit în noptile cu lunã plinã.
Ai fost primul sãrut si prima lacrimã, prima sperantã si prima deceptie.
Ai devenit durerea ce persistã si întreaga viatã tristã...
Ai fost soarele de pe cerul vietii mele, ai fost visul pe care-l admiram în oglinda noptii grele...
Ai fost tot ceea ce am cerut de la viatã si Dumnezeu ne-a concretizat într-o singurã fiintã,
Ai fost idealul de frumusete si noblete, întruchipate în persoana visurilor mele!
 
Te-am admirat de mult timp în tãcere, iar atunci, când m-ai privit prima oarã, când mi-ai zâmbit prima oarã, am simtit cã mã topesc sub intensitatea privirii tale... Ai pãtruns în viata mea, o datã cu primele raze de soare, ce anuntã rãsãritul. Mi-ai luminat întreaga existentã prin simpla ta prezentã, m-ai învãtat sã renasc cu fiecare rãsãrit si apus de soare. M-ai învãtat sã admir nuferii multicolori, curcubeele, ploile de argint ce picurã din stele... Esti steaua de pe cortina catifelatã a noptii ce mã-nsoteste pe drumurile lungi ale sortii. Ai fost, esti si vei rãmâne, îngerul si minunea vietii mele!
M-am trezit cu gândul sperantei ucise... ai plecat si cuvintele tale au rãmas ca un ecou si sufletul îmi plângea de durerea mistuitoare... si inima mea s-a afundat în tãcere si singurãtate... Acum tac... si plâng... si mã mistuie flãcãrile trãdãrii tale... Chinul tãu mã urmãreste din umbra gândului meu. Amintirea ta mã strigã, dar inima mea nu mai vrea sã sufere... si totusi... existã o sperantã pentru noi, dar e târziu, mult prea târziu...
 
Te iubesc, din tot sufletul... Eu te iubesc cel mai mult, sunt sigura ca eu te-am iubit cel mai mult si sunt sigura ca eu te voi iubi mereu... cel mai mult! Esti totul în viata mea. Te ador! Te iubesc!
 
Sunt fericitã cã te-am ales pe tine, sunt fericitã cã existi în viata mea, tu ai umplut acel gol din inima mea pustiitã de lacrimi si de un dor nemãrginit. Dragostea mea, doar tie ti-o dãruiesc, cheia inimii mele în dar tu s-o primesti, si vei fi mereu stãpân doar tu la poarta sa, si atunci voi fi doar eu, mireasa ta!
 
O lacrimã, un fulg de nea, cu toatã puterea sa, se scurge lin pe obrazul meu, una, douã... parcã plouã! Plâng de dor si de durere, iar sufletul meu se pierde în tãcerea noptii, ce se asterne peste întreaga mea viatã... Mi-ai jurat o dragoste curatã, dar poate cã tu n-ai stiut ce înseamnã acest cuvânt nici atunci, nici acum, nici niciodatã! Ochii mei se joacã-n lacrimi purtati de vânt, de dor, de patimi, însã în adâncul lor, mereu vei regãsi acelasi dulce amor, aceeasi pasiune arzãtoare, aceeasi de demult, care te fermeca de fiecare datã... Poate cã-ntr-o zi cu nori, cu soare, vom merge împreunã pe aceeasi cãrare... poate...
 
Îmi pare rãu cã asa a fost sã fie, însã stiu 16516t1922q cã mã iubesti... dar va veni o zi când ne vom revedea si abia atunci vom sti, cã am trãit un cosmar din care m-am trezit! Un lucru stiu sigur, cã pe cerul vietii mele, soarele esti tu! Si atunci când tu vei zâmbi, voi zâmbi si eu, chiar dacã acum o lacrimã curge!
 
As vrea sa fiu o lacrima,
Sa ma nasc in ochii tai,
Sa cresc pe obrajii tai,
Si sa mor pe buzele tale.
 
Ma uit la cer, te vad pe tine;
Ma uit la soare, te vad pe tine;
Ma uit la luna, te vad pe tine;
Ma uit la stele, te vad pe tine;
Mai da-te la o parte....
CA NU MAI VAD NIMIC DE TINE!
 
Scris in cartea vietzii este si de veacuri si de stele
Eu sa fiu al tau stapan tu stapana vietii mele.
 
Din cer ti-am cules o stea,
Sa-ti aline inima ta
Si langa tine o vesnicie as sta
Fiindcã esti iubirea mea.
 
Vor veni multi sa-ti spunã
Ca te iubesc, si cum si cât
Vor spune mai frumos ca mine
Dar nu te vor iubi atât.
 
Ca te-am vãzut, e vina mea
Ca mi-ai plãcut, e vina ta
Ca te iubesc nu mã-ntreba
Sãruta-mã si vei vedea.
 
Dintre toate florile din lume
Eu doar pe tine te-am ales
Tu esti floarea cea mai draga
De aceea te iubesc!
 
As strãbate munti
As strãbate mari
Doar pentru un mic sãrut,
Plin de inocenta
Care sa-mi aducã o fericire imensa.
 
Poti sa stergi aceste rânduri
Eu nu pot sa te opresc
Dar te rog sa-ti fie mila
De cuvântul te iubesc!!!
 
Daca tu ai fi o gura de aer
As muri sufocat;
Te-as respira si, de frica sa nu te pierd,
Nu ti-as mai da drumul.
 
O data te-am vãzut
Si-am stat încremenit
Si cruda a fost durerea
Cu care te-am iubit.
Te vad a doua oara
Si stau, si mã gândesc
Daca tin la tine, daca te iubesc.
 
In fiecare zi doar la ea mã gândesc
Dar ea nu stie cât de mult o iubesc
Ea este viata mea
Ziua nu are sens fara dragostea sa.
Când am vãzut-o am stiut...
Ca dragostea o victima a mai fãcut
Mi-as da viata pentru ea
Totul ca sa fiu numai cu ea
Si o voi iubi mereu.
 
Sunt un fulg de nea care încearcã sã îti mângâie fata... Doamne ce as vrea sã mã scurg în pielea ta si sã nu mai ies niciodatã, asa as avea certitudinea cã nu am sã te pierd... Marea este complicea mea, ea este alãturi de mine mereu, ea este singura care nu m-a trãdat si nu mã va trãda niciodatã...
 
Sunt o adiere de vânt sãlbaticã... Eu sunt lumina caldã a diminetii ce-ti gâdilã genele lungi pentru a-ti deschide ochii sã vezi splendoarea ce te înconjoarã. Eu sunt o razã de soare caldã si firavã ce-ti mângâie obrajii fini; eu sunt roua de pe firele de iarbã ce-ti sãrutã gleznele; eu sunt un cânt al pãsãrilor ce te încântã cu ciripitul lor vioi; eu sunt o floare micã si tãcutã ce îti implorã mângâierea, sunt un gând rãslet ce te face sã tresari când esti singur, iar tu esti sprijinul meu în lumea cea realã cufundatã în visare...
 
Niciodatã nu voi avea destul timp sã îti redau în cuvinte tot ce simt pentru tine... iubire, pasiune, dorintã... tot ce stiu e cã voi încerca mereu sã fac mai mult, mai mult decât e posibil, pentru a te pãstra aici într-un coltisor al inimii mele, un coltisor pe care ti-l rezerv tie draga mea... pentru cã tu esti tot ce mi-am dorit vreodatã! Ochii tãi pãtrunzãtori m-au fascinat din prima clipã, buzele tale senzuale m-au cucerit... pãrul tãu atât de fin, îmi mângâie obrajii... iar mâna ta caldã o simt pe fruntea mea rece... La atingerea ta totul renaste, îmi revine pofta de viatã, îmi dai un motiv de a trece biruitor prin toate, ba chiar mai mult... sã uit de toti si de toate... si sã rãmânem doar noi doi... în lumea asta parcã purtatã pe aripi de basm... Nu voi uita niciodatã acea clipã în care te-am zãrit pentru prima datã, clipa magicã în care TU m-ai fermecat... Cu sigurantã cã meriti tot ce e mai bun...
 
Cineva va fi întotdeauna aici sã te iubeascã, cineva va pretui întotdeauna cãldura zâmbetului tãu si fericirea inimii tale... Cineva va încerca întotdeauna sã gãseascã cuvinte sã-ti multumeascã pentru cã ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase...
TE IUBESC nu doar pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... TE IUBESC pentru cã mã ajuti sã fac din viata mea nu o tavernã, ci un templu, din faptele mele de zi cu zi... nu un repros, ci un cântec...stii sã asculti? Auzi vântul la fereastrã? Auzi pãsãrile care vin si pleacã ducând si aducând primãvara?stii ce-i nostalgia? Numai sufletul meu te trezeste, cãci se aude din depãrtare un strigãt: TE IUBESC!
 
Trãiesc din amintiri, vise si sperante. Dacã mi s-ar lua acest mod de a trãi as muri precum moare o floare atunci când este prea mult udatã. Inima mea a fost udatã cu lacrimile deziluziei create la sfârsitul acestei relatii. Tot ce stiu este ca el reprezintã tot ce e mai bun pentru mine, un mic ideal de frumusete si bunãtate. De ce oare n-a fost sã fie asa cum a spus el? Oare voi mai iubi vreodatã?!
 
Cu tine am descoperit fericirea. Fericirea care mã face sã simt cã trãiesc cu adevãrat esti tu. Tu dimineata, tu când mã alinti, tu când mã certi, tu când mã atingi. Împlinirea si fericirea au venit o datã cu tine, si dacã tu n-ai fi, n-as mai fi nici eu, pentru cã eu... am devenit tu. Trãiesc prin tine, fiecare clipã a vietii si o voi trãi pânã la moarte. Te iubesc de un infinit de universuri plus încã unul. Mereu!

Tu esti iubirea mea, esti raza de soare care îmi lumineazã fiecare clipã a vietii, fiecare zi, fiecare minut si secundã, esti cel care a sãdit pentru prima oarã în sufletul meu iubirea. Dar acum suntem despãrtiti de distanta dintre noi, o distantã dureroasã, care mã face sã plâng cu lacrimi de sânge când mi-aduc aminte clipele petrecute împreunã, clipe în care ca doi copii ne jucam cu iubirea, cu acest sentiment mãret care ne uneste, sper însã cã va veni timpul n care amintirile frumoase vor reveni, vom fi iar împreunã pe tãrâmul iubirii, spunându-ne frumoase cuvinte de amor si simtind iarãsi pasiunea din sufletele noastre!
 
Sufletul meu se hrãnea cu imaginea ta, cu imaginea chipului tãu angelic, cu speranta ce încã îmi tinea SUFLETUL întreg, o datã ce sufletul nu mai are hranã... acesta moare si o datã cu el moare si dorinta si speranta de a trãi. SUFLETUL meu e acoperit cu un voal negru ce nu-mi permite sã zâmbesc... Nu credeam cã... dragostea ce ti-o port îmi va omorî sufletul cândva, dar totusi destinul mi-a jucat cea mai urâtã festã, cel mai mare blestem a fost sã te IUBESC si sã te plâng!
 
Privesc spre cer si simt cum mã cuprinde singurãtatea, îmi aduc aminte cum priveam în doi si nu eram singuri, cãci ne aveam unul pe altul. Timpul însã te-a îndepãrtat de mine si mai uitat, ai uitat cã undeva, cineva priveste spre cer si e singur... singur cu iubirea sa pentru tine, sperând sã te întorci la el, ca pãsãrile cãlãtoare, sperând cã în sufletul tãu mai arde mãcar o micã flacãrã plãpândã, ca aceastã flacãrã se va transforma într-un foc mare si puternic cum e dragostea mea pentru tine...!
 
...tu esti raza mea de soare, ce lumineazã întunericul sufletului meu; tu esti aerul pe care-l respir,... clipã de clipã si apa fãrã de care as muri; as mai vrea sã pot spune cã esti si jumãtatea inimii mele, dar nu pot pentru cã tu esti chiar inima mea... si ia gândeste-te... crezi cã as putea trãi fãrã ea?!
 
Al sufletului zbucium, nu-l cunoaste nimeni, destinul nu îl stie, poate doar eu... poate si tu... însã se oglindeste durerea în tot ceea ce fac si mãtasea albastrã a florilor de varã, mã vor chema iarã spre infinit. Si voi cunoaste poate odatã o altã iubire, ce se naste iubind spre nemurire, o dragoste uitatã undeva, în haosul de nedescris, visând la clipe dintr-un tãrâm de vis, doar pentru mine... interzis!... cãci si astãzi si mâine, la poarta sufletului meu... rãmâi doar tu stãpân mereu...
 
Iubirea e o gingasã floare, care surâde numai atunci când este privitã de doi îndrãgostiti, de douã suflete... Oare iubirea asemeni unei flori se va usca? Poate,... dar amintirea ei va rãmâne ca o petalã a sperantei, si a asteptãrii... Viseazã dacã poti... în aceastã cupã a dragostei!
 
Am alergat prin viatã fãrã sã-i stiu adevãrata-i fatã, simteam cã ceva din mine lipseste... am cãutat, am cãutat si am gãsit un suflet bun, curat! Am stiut din prima clipã cã viata mea-i acum întregitã. Pentru tine am sã fiu un râu de lacrimi uneori, pentru tine am sã fiu o scarã ce urcã pân'la nori, pentru tine am sã fiu flacãra ce persistã prin apã, voi fi o lacrimã de dor ce curge nemângâiatã!
Te rog, priveste înapoi si spune dacã mã mai iubesti...
 
Stau acum singurã, plâng si amintirile si vorbe pe care mi le-ai soptit cândva le aud în noapte,... încerc sã te caut printre ele, dar totul îmi apare ca un cosmar, un vis urât din care nu mã pot trezi oricât de mult eu as încerca... singura scãpare este prezenta ta, dar tu esti atât de departe,... departe, dar nu si de inima mea, cãci niciodatã nu am încetat sã te iubesc. De aceea mi-as mai dori un singur lucru... sã te am aproape pentru a te privi în ochi si asta mi-ar fi de-ajuns sã nu te mai las sã pleci!
 
Te iubesc atât de mult... te vreau lângã mine, te doresc si astãzi în preajma mea, fiecare clipã o numãr, fiecare cuvânt al tãu îl aud soptind, rãsunând în gândurile mele. Te doresc din nou în viata mea, pentru cã nu pot trãi în lipsa ta...
 
Îmi închipui cã suntem doar noi doi, dansãm pe stele si pãsãrile, ploaia, vântul, toate... s-au oprit... pentru noi. Pentru NOI DOI!
 
Te iubesc cum soarele iubeste cerul... cum stelele iubesc universul... cum pãsãrile iubesc cântatul... cum nimeni nu va putea iubi niciodatã... te iubesc!
 
As vrea sa fiu o lacrimã, sã curg încet pe obrazul tãu... ca râul în valurile sale ondulate si sã te pot sãruta mereu. Pentru tine printesa mea iubitã, as vrea sã fiu o floare... sã mã porti mereu în inima ta pentru o eternitate...
 
Luminile dictau luminii constante si sãrace, sã treacã cu mine prin toate ecluzele vietii, iar tu te disimulai ca un om în derutã, te imobilizai, orgolis, pe larga fatã a celor înselãtori si mascati... Tot, strãlucind de iubire, fascinai Universul ignorant. Buzele tale de aur nu mai sunt pentru mine ca sã râdã...si cuvintele tale de aureolã au un sens asa de perfect, încât în noptile de tinerete si moarte, îti ascult vocea vibrând în zgomotele lumii... si astfel m-am închis în dragostea ta, visând...
 
Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de lunã... cãldura pãmântului si lacrimile norilor... E o adiere de vânt cu nuantã, un râset de frunze... un cântec care rãsunã... un drum anume... care te poartã în visele cele mai profunde. Fiecare gând al meu cãtre tine... se va lãsa usor din mine... va pleca în zãri si va lãsa în urmã un soare ce-o s-apunã... si poate tu mã vei uita cãci visul trecãtor a fost..., dar tot ce-am spus e-adevãrat cãci eu te-am iubit neîncetat...!
 
Dragostea este o iluzie opticã ce duce la orbire, o multitudine de calitãti si chiar defecte îmbãlsãmate într-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile... Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC... alegerea iubire, e numai a ta!
 
Nu mint când îti spun cã te iubesc, nu mint când îti spun cã îmi lipsesc îmbrãtisãrile tale, tandretea ta, dragostea ta, tot ceea ce esti tu. As vrea sã pot pleca într-un loc cât mai departe, sã pot uita tot ce mi se întâmplã, sã încep o viatã nouã, sã te cunosc pe tine acolo... nu aici în lumea asta nebunã din care eu nu mai am scãpare. Acum nu îmi rãmâne decât sã trãiesc aceeasi viatã monotonã pe care o am de ani, sperând cã într-o zi se va termina totul si voi avea un alt început, un început numai al meu...
 
Când te vãd, simt cum pãmântul îmi fuge de sub picioare, parcã totul se roteste în jurul meu, parcã eu sunt centrul universului, dar... deodatã totul fuge spre un alt centru... acolo esti tu, mã faci sã mã învârt în jurul tãu, mã domini... nu mã mai pot stãpâni...
 
Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristetea, vântul ce-mi învãluia pielea, dar nu ai fost decât un vis. Pentru mine esti mai scump ca aerul pe care îl respir, esti mai pretios decât orice bijuterie scumpã, esti mai presus de propria mea persoanã si nu îti voi putea explica niciodatã, nici prin mii si mii de cuvinte cât de mult te iubesc!
 
Dragostea ta mã face sã mã topesc ca o bucatã de gheatã în a ta palmã de foc si sã mã înalt fãrã aripi spre lunã, spre infinit.
 
Ti-am spus vreodatã cã te iubesc? Ti-am spus vreodatã cum te iubesc? Nu? Atunci:... Te iubesc!
        Nu este destul?... sã îti spun cum te iubesc? Cum te iubesc... lasã-mã sã numãr...
        Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni... Poate crezi cã nu e destul?! Te iubesc cum numai un înger poate iubi...
        Te iubesc cu privirea..., te iubesc cu sãrutul..., te iubesc cu atingerea..., te iubesc cu trupul..., te iubeste chiar si fiinta mea...
        Mã crezi cã te iubesc?!...
 
Tu esti amintirea vesnicã a mintii mele, tu ai reusit sã pãtrunzi în întunericul sufletului meu trezind scânteia iubirii... Pasii mei s-au ascuns în urma ta, iar dacã cerul ar putea sã te-aducã înapoi la mine, as culege-n palmã o stea... sã te am pe tine lângã inima mea...
 
Credeam cã dragostea înseamnã o adevãratã condamnare la suferintã, dar datoritã tie am aflat cã a te îndrãgosti e ca si cum te-ai trezi pentru a trãi din nou. Acum totul pare schimbat în jur... oamenii, natura, par mai buni, mai calmi, mai puri... timpul parcã s-a oprit în loc numai pentru noi doi; pentru cã tu esti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viata mea!
 
Au existat în viata mea si încã mai existã doi ochi cãprui încântãtori si o poveste tristã. Doi ochi minunati ce i-am întâlnit la mal de mare,sub minunatele raze de soare,cãrora le-am purtat si încã le mai port o dragoste mare de tot... Te vãd, dar totusi nu existi, te simt aproape, dar visez,... cred cã te tin în brate, dar tu esti atât de departe. Esti o iluzie, un vis, esti ca o luminã în noapte, un vis ametitor, un zâmbet, o lacrimã, o razã de sperantã, o stea pierdutã în vastul univers.
 
...stau singurã... vântul primãvãratic alungã firele de pãr mângâindu-mi usor fata... nimic nu va mai fii ca înainte, nimic... doar clipele petrecute împreunã îmi vor aminti din când în când cã ai existat, cã m-ai iubit cândva... însã acum toate astea nu mai semnificã nimic,...
Tu ai plecat si..., odatã cu tine s-a rupt si o parte din mine... si nimic nu va mai fi ca înainte...
 
Sunt clipe ce cad peste noapte, sunt clipe ce vor reveni; si-astept cu nerãbdare ziua... când tu vei reveni...
 
Ai privit în urma mea si-ai lãcrimat usor spunându-mi un cuvânt ce nu-l pot uita asa usor. Mã rog noapte si zi, sã pot sã te gãsesc din nou, sã-ti spun cã încã mai regret greseala fãcutã si vreau sã simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui `Te voi iubi mereu`.
Sunt lacrimi ce si astãzi îmi umbresc obrazul si-as vrea sã fac ceva sã te aduc din nou în viata mea, dar totul e fãrã rost, cãci tu ai plecat, lãsând doar urma amarã din sufletul meu si zâmbetul usor crispat ce mi-a sfãrâmat inima. Un loc de rai era, o viatã alãturi numai si numai de tine, dar totul s-a destrãmat usor asemeni unei pânze de pãianjen.
 
Ai plâns pe umãrul meu... ce frumos sunã... . Dacã as putea mãcar odatã sã-ti ascult inima cum îti bate... cum pulseazã în loc de sânge... dragoste... o dragoste pe care nu o pot compara vreodatã... as muri si as renaste!
 
Dacã îti este dor... de un chip, dacã te bucuri când îi auzi vocea sau doar un simplu cuvânt... dacã când esti în prezenta ei... toatã fiinta ta tresare, se schimbã, înfloreste, radiazã, zâmbeste.. si trãiaste doar pentru acele clipe... si ... dacã atunci... când te ignorã... te doare... si dacã speri... si faci orice... ca sa trezesti atentia cuiva... si ai face orice pentru un cuvânt... ....poti spune: TE IUBESC???
 
Îmi las sufletul sã trãiascã prin a te iubi pe tine, îmi ascult inima pentru cã ratiunea nu conteazã atunci când iubesti. Inima mea nu e întreagã dacã nu esti tu. Dacã noi am dat unul de altul, a fost pentru ceva, iar dacã noi ne vom întâlni va fi pentru cã iubirea învinge întotdeauna.

Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de mâine nu stim cum va fi, de aceea trebuie sã profitãm de ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atâtor si atâtor lucruri... dar, iubirii, odatã apãrutã... nu-i voi spune niciodatã adio... pentru cã e vesnicã si fiecare avem nevoie de ea.
 
Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci când mi-ai scris pentru prima datã ceea ce simti pentru mine am simtit cã m-am nãscut din nou si trãiesc într-o lume de vis si e atât de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta!
 
Am devenit dependentã de tine, MS! Dacã as sti cã esti un cuvânt din mine n-as mai vorbi niciodatã de fricã sã nu te pierd. Mã bucur cã esti în inima mea,... dar as vrea sã fi lângã mine, sã te ating, sã se împlineascã visul meu cel mai mare.
 
Dacã esti o stea,... iar eu iubirea ta..., atunci sunt sigurã ca aceastã stea va strãluci vesnic.
 
Crede-mã, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred cã dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodatã.
 
Vocea ta m-a încântat de parcã un înger mi-a cântat... iar dacã din viata mea, tu ai vrea sã pleci... cine o sã-mi mai zâmbeascã si cu iubire în ochi sã mã priveascã? Cine o sã mã îndrume sã fac lucruri cât mai bune? Fãrã tine viata mea un cosmar ar fi, un cosmar cumplit din care nu m-as mai trezi.
 
Dacã as putea sã îmi pun o dorintã înainte sã plec din preajma ta iubito, sã plec acolo sus unde nu te-as pierde din privirea mea plinã de iubire, ca în momentele în care tu, frumoasa mea, erai lângã inima mea, aceea ar fi sã te mai am odatã la inima mea si sã plângem pentru despãrtirea care ne va separa pe veci si sã ne dezvãluim sufletele dornice de iubire, sã le împreunãm pentru o ultimã dragoste de neuitat... nesfârsitã.
 
De ce sã-mi pese cã e toamnã c-afarã-i trist si e pustiu? ...cã pomii-si dezgolesc a lor coroanã si acum ceru-i cenusiu; cã nu mai sunt privighetori sã-mi cânte în imnuri de iubire, fericirea...De ce sã-mi pese de acestea toate, când lângã mine alãturi e iubirea..., când lângã mine esti tu...?!?
 
As vrea sa iubesc marea, dar marea nu iubeste,
As vrea sa iubesc pãmântul, dar pãmântul e rece si plin de întuneric
As vrea sa iubesc oamenii, dar oamenii sunt rai...
As vrea sa te iubesc pe tine dar nu stiu daca mã iubesti
Dar totusi am sa iubesc tot ce e mai bun din mare, pãmânt si oameni
Iar din tine am sa iubesc totul pentru ca ai fost si vei rãmâne marea mea iubire.
 
Esti parfumul suav al crinilor albi
Ce înfloresc in sufletul meu patimas
Esti picãtura de roua ce se oglindeste
Pe petala unui trandafir
Esti o raza de soare
Care mã cuprinde in bratele-i calde
Esti mireasma vântului de primãvara
Ce-mi mângâie parul
Esti lacrima care aluneca pe obraz
Si se sparge in palma mea
Esti visul meu
Care mã tine treaza
Esti luna care mã priveste-n noapte
Esti o iluzie, durere, soapte
Trãiesti ca sa iubesti
Asa esti tu
Si te iubesc asa cum esti.
 
Mai da-mi o sansa, iartã-mã; eu stiu bine c-am gresit...
Dar esti iubirea vietii mele; esti visul spre care am tânjit.
Iartã-mã, te rog de mii de ori; încearcã sa revii la ce a fost...
Cãci fara tine; îti jur ca viata n-are rost.
Eu te visez în fiecare seara; si singur în vis eu îti soptesc...
Simtind regretul cum mã înconjoarã; de ce, de ce-am gresit, când stiu ca te IUBESC!
 
Purtam fiecare o dragoste în noi, eu pentru tine, tu pentru alta.
Focul ne mistuie pe amândoi, eu ard pentru tine, tu pentru alta.
Astept un cuvânt, astepti un cuvânt, eu de la tine, tu de la alta.
Obrazul ti-l vad în vis, delirând, iar tu în visare, visezi pe alta.
Si ce rãmâne de fãcut? Când soarta vrea numai sa ne dezbine,
Trãim..., dar iubim... desi tu pe alta, eu tot pe tine!
 
Când afara ploua, la tine mã gândesc; când afara-i soare, inima mi-o dezrobesc...
Gândindu-mã la tine, stiind ca ai sa vii; simtind, ca pentru totdeauna tu mã vei iubi.
Dar singur mã amãgesc, în noapte, si plâng; as vrea sa-mi fii aproape, în brate sa te strâng...
Sa-ti spun cât te iubesc; dar mã gândesc sa nu gresesc.
Si de aceea plâng si tac; mã-ntreb mereu de-ti sunt pe plac
De m-ai întelege... as fi fericit; si toata viata mea te-as fi iubit.
 
O fatã si un bãiat cândva s-au întâlnit si fãrã a-si da seama s-au si îndrãgostit.
De aici încep mereu iluzii fericite... si tot de aici încep iubirile pierdute.
Cãci la începuturi când dragostea e mare ti-ai da si sufletul din tine pentru o sãrutare
Dar si câteodatã sufletul tãu plânge, când simti cã-n inima iubitei dragostea se stinge.
Dar dragostea cea mare cere suferintã, iar tu vei suferi cumplit fãrã a ta vointã.
Cãci undeva e scris ca lege pãmânteascã... ca oamenii care iubesc, s-ajungã sã urascã.
Iar dacã tu iubesti stãpân pe lume crezi cã esti, iar dragostea îti pare o zânã din povesti.
Dar alergând buimac în urma fericirii,... vei fi cât lumea si pãmântul... sclavul iubirii...
 
Ai plecat de lângã mine si totul e pustiu, dar eu tot cu tine îmi doresc sã fiu
Ploaia bate-n geam, vântul suflã tare... în sufletul meu e un gol prea mare.
Lacrimi curg usor, de dor de durere... îmi doresc din nou înc-o mângâiere
Sã te simt aproape ca în prima zi, când eu ti-am cerut... cu mine sã fii!
 
Din clipa-n care-n viata mea mi-a fost sortit sã te-ntâlnesc
Din prima clipã, chiar de-atunci am început sã te iubesc.
Ti-am dãruit ce nimãnui n-am dãruit vreodatã
Balsam pe inimã sã-ti pui iubirea mea curatã.
Si iatã timpul a trecut si când în urma mea privesc
Revãd în zare ziua când... am început sã te iubesc.
Ti-am dãruit ce nimãnui n-am dãruit vreodatã
Sa porti mereu în viata ta... iubirea mea curatã.
De multe ori mi s-a întâmplat sã stau si sã astept acea persoanã pentru care...
Sã pot striga în gura mare: Te iubesc, te doresc, te astept!
Anii au trecut întruna, iar eu m-am sãturat sã tot astept...
Si mi-am dat seama cã nu este bine trebuie sã caut si sã sper!
Am cãutat în zadar, iar anii au trecut, am alergat si am obosit,
Dupã câte inimi am fugit, prea multe inimi am rãnit...
Dar cu acea persoanã nu m-am întâlnit, dar nici n-o mai caut cã mult am suferit!
 
Dacã mi-ai spune cã stii ce însemni pentru mine... ti-as spune cã minti...
Deoarece nimeni pe inima mea mâna nu pune ca s-o întrebe: 'Ce simti?'
Ce simt pentru tine e încã mister si n-am reusit sã pãtrund în el
Dar stiu cã asa cum o razã de soare dezvãluie si cea mai micã parte din mare
Asa si tu dezvãlui în mine sentimentul ce-l simt pentru tine
Mã bucur cã existi în viata mea, esti tot ce mi-am dorit cândva
Un sprijin, o mânã de ajutor, o bucurie pe-al vietii coridor...
Te simt aproape zi de zi... cu mine mult as vrea sã fii;
Sã fii a mea sã fii al meu... se va împlini oare visul meu?
 
Mã tem ca, daca m-ai iubi, mi-ar exploda tâmplele de atâta fericire. Tâmpla dreapta mi s-ar prelinge pe sâni si pe coapse si s-ar scurge intr-o crãpãtura de pe podea. Tâmpla stânga s-ar desprinde de mine si, delirând, ar pluti in nestire pânã când s-ar izbi de o stea. Totusi, te rog mult, iubeste-mã.
 
Tu ai fost si vei fi iubirea mea. Din clipa-n care te-am vãzut mi-am spus ca tu esti cea pe care o asteptam de mult timp. Am fãcut tot posibilul sa ajung la inima ta dar.. se pare ca tu nu m-ai lãsat cel putin la început. Atunci in mintea mea totul era confuz <Oare chiar iubeam ?>, dar oare ce înseamnã sa iubesti ? Era oare acel sentiment care te fãcea sa te simti parca tu conduci întreaga lume, cred ca asta e pentru ca pentru prima data in viata mã simt in al nouãlea cer dragostea mea, Te Iubesc, Te Iubesc nu mã refuza. Din clipa-n care te-am vãzut atât de mult mi-ai plãcut, ochii tai m-au chemat. Te iubesc, esti viata mea!
 
Iubirea ta îmi da viata. Te iubesc si asta mã face sa fiu mai buna, mai frumoasa, mai intelegatoare, dar iubirea ta pentru mine mã face sa fiu cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai intelegatoare. <Te iubesc> e putin spus. <Te ador> parca se apropie de ceea ce simt eu pentru tine. Eu te iubesc mai mult decât te iubesc, te ador mai mult decât te ador, te ador mai mult decât ieri si mai putin decât mâine. Privirea ta îmi da aer, existenta ta mã face sa fiu constienta de existenta mea.
 
Cat de mult te iubesc nu vei sti niciodatã. Totusi, pentru a da o dimensiune infinitului iti pot spune ca 59 de secunde din fiecare minut de-al meu inima mea bate pentru tine. E mult sau e putin ? ...când vei sti rãspunsul se va risipi si misterul !!!
 
Poate ca ochii mei nu au luminat îndeajuns zarea ta, poate ca zâmbetul meu senin nu a înseninat îndeajuns fata ta, poate ca am fost doar un strop din roua diminetii, care a cãzut in fântâna vietii tale, poate ca am fost doar o stea, in înaltul cerului inimii tale, dar poate ca TE-AM IUBIT, si TE IUBESC !!!
 
Câteodatã mã trezesc in mijlocul noptii, tremurând de frica, simtindu-mã singur, fara speranta, deoarece mã gândesc cum ar fi ca tu sa nu fi langa mine. Iar apoi mã întreb daca stii intr-adevãr cat de mult însemni pentru mine, cât de incredibila cred ca esti. Eu cred ca tu esti o parte din emotiile, din sentimentele mele, esti motivul pentru care eu trãiesc. Te doresc asa cum desertul doreste apa, asa cum florile iubesc pamantul, asa cum pasarile iubesc cerul. Trãiesc prin tine, iar tu prin iubirea mea. TE IUBESC !!!
 
Dragostea înseamnã sa respiri, sa speri, sa ierti.. sa iubesti. Daca as fi un nor as sta tot timpul deasupra ta, daca ai fi pãmânt eu as fi apa, daca ai fi <rãutatea>, eu as fi puritatea. Te iubesc foarte mult si cred ca fara tine nu as mai putea trai in aceasta lume, care mi s-ar pãrea ca ziua fara soare sau noaptea fara stele.
 
Ti-am scris o scrisoare cu picãturi de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vântul si i-am spus sa te mângâie; am adus pasarile si le-am pus sa-ti cânte. Am înflorit copacii pentru tine si am topit zãpada. Iubitule, daca inca nu ti-ai dat seama, sa stii ca eu sunt primãvara si, si... Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!
 
Când seara se lasã si toate zgomotele au <adormit>, tãcerea fermecãtoare a noptii te va face a-mi acorda putin din timpul tãu, pentru a da atentie micutelor mele rânduri. De fiecare data adorm cu tine în gând, mã scol cu tine-n gând, mãnânc cu tine în gând. Dumnezeule! Ce se întâmpla cu mine?! Oare asta înseamnã sa iubesti cu adevãrat?!... Daca ai sti ce greu îmi este fara tine, poate ca intr-o zi, voi putea sa îti rostesc aceste cuvinte in fata... Acum în inima mea este un loc aparte pentru tine, un loc pe care ai reusit sa-l cuceresti si sa-l stãpânesti... Astãzi când tu, rezemata, vei citi aceste rânduri; eu mã voi gândi, îmi voi imagina cum ar fi fost sa fim împreuna. Nu vreau sa-ti spun decât ca îmi este foarte greu sa trec peste zilele astea când toata lumea va fi împreuna si noi, nu...
 
Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Si în fiecare zi mi-am adus aminte de <spinii> pe care acestia îi aveau. Dar la vederea frumusetii lor, am uitat de fiecare data... Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l urâtiserã încã si puritatea lui s-a oglindit în viata mea... Am cules apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi rãmas aceeasi. Atunci am inteles ce înseamnã <iubirea> si tot atunci... l-am întâlnit pe <el>... Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una câte una în mâna-mi cãzuta în cãutarea dragostei <lui> zadarnice... Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cãdea una câte una, ca fiind lacrimile mele... Am cãutat în zadar sa gãsesc în imensa <gradina> orice alt trandafir, pentru ca toti se uscaserã. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care încã nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grãbita pentru a pecetlui despãrtirea noastrã... Acum <gradina> este goala si vântul <aleargã> de la un capãt la altul pentru a da fila cu fila viata mea si pentru a <matura> petalele cãzute...
 
M-am trezit într-o dimineata cu presimtirea ca ceva se va întâmpla în acea zi. Si a fost ceva minunat. Te-am zãrit pentru o clipa, dar ai dispãrut... Dar a fost de ajuns pentru a mã îndrãgosti... Si de atunci am dorit mereu sa te zãresc,... dar pentru a-ti vorbi, nu aveam încã acel curaj. Doream sa te cunosc, sa mã cunosti. Astfel am aflat cum te numesti si imaginatia si firea mea nebuna au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am vorbit, dar erai atât de distant si totusi... atitudinea ta nu m-a descurajat. Esti încã prezent în visele mele si cred ca este de ajuns. N-as vrea sa ajungi totusi sa mã cunosti, de frica unor deziluzii. Este de ajuns sa stii ca undeva, acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinti tot ce e frumos...
 
Sunt o picãtura de ploaie strivita între pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gând hoinar, rãtãcit în parul tãu, roua diminetii târzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cãzuta în clepsidra fara de sfârsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grãbita, sunt frunza pe care o tii îngândurata între degete! Sunt raza de soare care îti mângâie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti înainte de a visa si primul tãu gând... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zâmbetul tãu mã îmbãta de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sãrutul tãu... sfârsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere... Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alãturi de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa mã privesti, sa îmi zâmbesti, sa mã atingi, sa mã sãruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa îti ofer decât doi ochi cãprui, frumosi si un zâmbet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi!
 
Numai Dumnezeu a putut inventa aceasta iubire. Ceva asemãnãtor am visat o data, dar nu era la fel, pentru ca în vis portile cerului sunt deschise pentru mine. Mi-am dat seama târziu ca viata merita trãita, dar niciodatã nu-i târziu sa te iubesc, sa îti dovedesc ca TE IUBESC. A fost de-ajuns doar o privire, atunci când noi ne-am întâlnit si parca ne stiam de-o viata si inimile-au tresãrit. Iar tu de mâna m-ai cuprins, si eu stiam ca-ncepe-un vis din care amândoi n-am vrea nicicând ca sa mai fim treziti.
Iti multumesc tie iubire pentru dragostea ta...
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta poveste de dragoste!
 
In miez de iarna, un gând singuratic, mã face sa încep câteva rânduri... Cum as putea sa îti demonstrez ca CONTEZI pentru mine, cum as putea sa te fac sa îmi acorzi mãcar o clipa din pretiosul tãu timp... o clipa care ar însemna o vesnicie pentru mine... Este miez de noapte si doua inimi singuratice îsi dau pentru prima oara <mâna> pentru a forma ceva atât de frumos, ceva numit DRAGOSTE! Seara se lasã si odatã cu ea gândurile mele se îndreaptã cãtre cineva pentru care eu exist... Acel cineva esti tu iubirea mea, esti tot ceea ce conteazã pentru mine... esti TU
 
Cu ochii în lacrimi caut spre cer, si implor alinare divina, e ziua în care altarele cad si nu mai exista lumina. Prin labirintul noptii merg, dar nu exista scãpare; spre lumina firava alerg si totul în calea mea moare... Mã simt ca un înger murdar un înger cu aripi tãiate cersind iertarea în zadar... în fata usilor inimii tale ferecate! Viata e frumoasa când esti alãturi de mine, viata e frumoasa când ploua afara si e cald în casa când îmi soptesti ca mã iubesti si simt cu drag ca tu nu îmi lipsesti...
 
Vântul îmi fura o lacrima,... e lumina trecutului, iar ochii tai ca doua licãriri de stele... cãldura mâinilor... O clipa si apoi, nu mai conteazã... Stau întins pe malul marii si adierea vântului mã face sa simt vibratia dragostei ce ne leagã... Strigatul inimii tale se aude în depãrtãri... mã cheamã la ea... Marea îngâna cuvintele tale rostite odatã, care acum s-au dispersat în negura uitãrii... In noaptea asta, te simt un pic mai aproape de mine... Luna rotunda sta de veghe, vegheazã la dragostea noastrã... si îmi sopteste ca si tu mã iubesti tot atât cât te iubesc si eu... Vântul bate, primii fulgi de nea îmi mângâie fata, mã simt tot mai slãbit când te stiu departe de mine... Luna îngâna si ea cuvinte magice, parca rupte de realitate, cuvinte ce se regãsesc parca în adâncul sufletului meu... Fara tine mã simt pe un drum fara sfârsit,... Un drum care parca nu se mai termina niciodatã... Încerc sa merg mai departe, dar totul mi se pare un abis... în care mã tot afund si oricât as încerca sa mã înalt, simt ca nu mai am scãpare...
 
Stau si mã gândesc cum sa ajung mai aproape de inima ta... si nu reusesc sa îmi dau seama... ce lipseste... ca noi sa fim împreuna pentru eternitate... poate ca asa ne e scris, sa fim departe... unul de altul... si sa iubim prin suferinta... Am nevoie de tine... Vreau ca în fiecare seara sa adorm cu tine... si a doua zi, dimineata sa fii tu cea lângã care sa mã trezesc... Vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care sa trãiesc, vreau ca tu sa fii TOTUL !
 
Sunt un fulg de nea care încearcã sa îti mângâie fata... Doamne ce as vrea sa mã scurg în pielea ta si sa nu mai ies niciodatã, asa as avea certitudinea ca nu am sa te pierd... Poate ca pentru o clipa, ai sa crezi ca sunt nebun... Poate ca asa este... sunt nebun, nebun dupã tine, TU esti tot ce am de pret... tot ce am visat, tot ce mi-am dorit... Poate viata mea a fost cruda cu mine, tu sa fii atât de departe si eu... sa te caut în disperare... Vreau sa te vad, sa te sãrut, sa fiu numai si numai al tãu, nu pentru o clipa, ci pentru eternitate... Noaptea trece, o muzica suava îmi alina singurãtatea... Ce pot face? Nimic decât sa astept clipa revederii noastre, clipa în care voi fi din nou in al nouãlea cer... Mã rog la Dumnezeu ca acea clipa sa fie cât mai aproape pentru ca suferinta mea sa înceteze... Am nevoie de iubire, am nevoie de o iubire sincera si reala... m-am saturat de minciuni si înselãtorii... Vreau sa trãiesc alãturi de tine clipe magice, clipe de vis, clipe în doi, pe care nu cred ca as putea sa le descriu în cuvinte... pentru ca nu au grad de comparatie... Marea este complicea mea, ea este alãturi de mine mereu, ea este singura care nu m-a trãdat si nu mã va trãda niciodatã... Dar ea nu poate tine locul unei dragoste adevãrate... e nevoie de un înger de fata pentru ca totul sa fie ca în paradis... Si ce mai pot cere de la Dumnezeu când am gãsit-o? Doar sãnãtate, si multi ani de fericire...
 
...Sunt o adiere de vânt sãlbatica... Eu sunt lumina calda a diminetii ce-ti gâdila genele lungi pentru a-ti deschide ochii sa vezi splendoarea ce te înconjoarã. Eu sunt o raza de soare calda si firava ce-ti mângâie obrajii fini; eu sunt roua de pe firele de iarba ce-ti sãruta gleznele; eu sunt un cânt al pasãrilor ce te încânta cu ciripitul lor vioi; eu sunt o adiere de vânt sãlbatic ce-ti rãsfira firele de par. Eu sunt o floare mica si tãcuta ce îti implora mângâierea, sunt un gând raslet ce te face sa tresari când esti singur, iar tu esti sprijinul meu în lumea cea reala cufundata în visare...
 
Cineva va fi întotdeauna aici sa te iubeascã, cineva va pretui întotdeauna cãldura zâmbetului tãu si fericirea inimii tale... Cineva va încerca întotdeauna sa gãseascã cuvinte sa-ti multumeascã pentru ca ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase... TE IUBESC nu doar pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... TE IUBESC pentru ca mã ajuti sa fac din viata mea nu o taverna ci un templu, din faptele mele de zi cu zi... nu un repros, ci un cântec... Cineva te va iubi întotdeauna, iar acel cineva voi fi întotdeauna EU! Totul ne desparte pe mine si pe tine... distanta, oamenii, viata... poate si destinul... iatã ce vreau sa-ti spun: nu mã tem nici de zâmbetul tãu, deci nu mã tem de nimic; sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odãii tale... depãrtarea... Amintirea ta nu are unde sa mã afle, glasul tãu nu poate sa mã strige cãci nu stie unde sunt între cele patru zãri...stii sa asculti? Auzi vântul la fereastra? Auzi pasarile care vin si pleacã ducând si aducând primãvara?stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic... sunt pe-acolo si într-acolo... fara fiinta o apropiere si o îndepãrtare în preajma ta... TE IUBESC!
 
Trãiesc din amintiri, vise si sperante. Daca mi s-ar lua acest mod de a trai as muri precum moare o floare atunci când este udata. Inima mea a fost udata cu lacrimile deziluziei create la sfârsitul acestei relatii. Tot ce stiu este ca EL reprezintã tot ce e mai bun pentru mine, un mic ideal de frumusete si bunãtate. De ce oare n-a fost sa fie asa cum a spus EL? Oare voi mai iubi vreodatã?!
 
Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna... cãldura pãmântului si lacrimile norilor... E o adiere de vânt cu nuanta, un râset de frunze... un cântec care rãsuna... un drum anume... care te poarta în visele cele mai profunde. Fiecare gând al meu cãtre tine... se va lasã usor din mine... va pleca în zãri si va lasã în urma un soare ce-o s-apunã... Si poate tu mã vei uita cãci visul trecãtor a fost..., dar tot ce-am spus e-adevãrat si te-am iubit neîncetat... Dragostea este o iluzie optica ce duce la orbire, o multitudine de calitati si chiar defecte înbalsamate într-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile... Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC... alegerea iubite, e numai a ta !
 
Nu mint când îti spun ca te iubesc, nu mint când îti spun ca îmi lipsesc îmbratisarile tale, tandretea ta, dragostea ta, tot ceea ce esti tu. In putin timp am învãtat sa iubesc un suflet minunat, un suflet care merita ceva mai bun decât ceea ce îi pot oferi eu. As vrea sa pot pleca într-un loc cât mai departe, sa pot uita tot ce mi se întâmpla, sa încep o viata noua, sa te cunosc pe tine acolo... nu aici în lumea asta nebuna din care eu nu mai am scãpare. Acum nu îmi rãmâne decât sa trãiesc aceasi viata monotona pe care o am de ani, sperând ca într-o zi se va termina totul si voi avea un alt început, un început numai al meu...
 
Te-am vãzut cum dormeai... am vrut sa vin sa te sãrut, dar atunci ai deschis ochii, mi s-a fãcut frica si am fugit... Când te vad, simt cum pãmântul îmi fuge de sub picioare parca totul se roteste în jurul meu, parca eu sunt centrul universului, dar... deodatã totul fuge spre un alt centru... acolo esti tu, mã faci sa mã învârt în jurul tãu ,mã domini... nu mã mai pot stãpâni...
 
Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristetea, vântul ce-mi învãluia pielea, dar nu ai fost decât un vis. Dragostea ta mã face sa mã topesc ca o bucata de gheata în a ta palma de foc si sa mã înalt fara aripi spre luna, fructul dragostei mele. Pentru mine esti mai scump ca aerul pe care îl respir, esti mai pretios decât orice bijuterie scumpa, esti mai presus de propria mea persoana si nu îti voi putea explica niciodatã, nici prin mii si mii de cuvinte cât de mult te iubesc!
 
Ti-am spus vreodatã ca te iubesc? Ti-am spus vreodatã cum te iubesc? NU? Atunci...Te iubesc! Nu este destul?... sa îti spun cum te iubesc? Cum te iubesc... lasa-ma sa numãr ... Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni... Poate crezi ca nu e destul... Te iubesc cum numai un înger poate iubi... Te iubesc cu privirea..., te iubesc cu sãrutul..., te iubesc cu atingerea..., te iubesc cu trupul..., te iubeste chiar si fiinta mea... Mã crezi ca te iubesc? Nu e destul? Ce as mai putea spune? Te iubesc eu...
 
Tu esti amintirea vesnica a mintii mele, tu ai reusit sa pãtrunzi în întunericul sufletului meu trezind scânteia iubirii... Pasii mei s-au ascuns în urma ta, iar daca cerul ar putea... sa te-aducã în viata mea... as culege-n palma o stea... sa te am pe tine lângã inima mea... Nu stiu ce vreau, nu stiu ce pot; as vrea sa tip, dar n-are rost; as vrea sa plâng dar lacrimi n-am... Au existat în viata mea si încã mai exista doi ochi cãprui încântãtori si o poveste trista. Doi ochi minunati ce i-am întâlnit la mal de mare sub minunatele raze de soare cãrora le-am purtat si încã le mai port o dragoste mare de tot... Te vad, dar totusi nu existi te simt aproape, dar visez, cred ca te tin în brate, dar tu esti atât de departe. Esti o iluzie, un vis, esti ca o lumina în noapte, un vis ametitor, un zâmbet, o lacrima, o raza de speranta, o stea pierduta în vastul univers.
 
Nu pot sa cred acum ca viata mea e goala fara tine... nu pot sa cred ca încã te mai gândesti la mine... Nu pot uita privirea ta într-o zi de primãvara; nu pot uita primul sãrut pe malul marii la apus de seara... Vreau doar sa stiu de ce iubito, departe esti acum de mine? Vreau sa visez, vreau sa trãiesc, vreau sa te stiu acum o stea... Nu vreau sa sufãr sau sa plâng, vreau doar sa fiu mereu cu tine, vreau doar sa simt ca tu esti doar... iubirea mea...
 
Nu pãstra numai pentru tine taina sufletului tãu,... spune-mi-o în taina mie si numai mie... tu care ai surâsul plin de viata sopteste-mi taina sufletului tãu! Noaptea e adânca, casa e învãluita în tãcere si cuiburile pasãrilor sunt pline de somn. Spune-mi dragule... spune-mi printre lacrimile tale... printre zâmbetul chipului tãu plin de neliniste... spune-mi taina sufletului tãu... Te iubesc dragule...; ca o pasare care si-a pierdut cãrarea tu m-ai prins în umbra aripilor tale... Mã voi strecura în coltul meu si înmãrmurita voi rãmâne în puterea îngândurata a noptii. Când sufletul meu e scãldat de valurile fericirii, nu râde de rãtãcirea mea învolburata de primejdii... ci vino lângã mine...; si ia-mã în brate!
 
Fericire... e un cuvânt sublim... iubirea seamãnã a avere, o dragoste, dar totodatã si durere, iubirea poate fi frumoasa, dar uneori si furtunoasa. Daca vreodatã iubirea te va lua pe aripa ei... nu o alunga... cãci vei regreta... Când iubesti... tu o stii bine,... dar nu lasã ca acest sentiment sa disparã din tine... Sunt clipe ce cad peste noapte, sunt clipe ce vor reveni si-astept cu nerãbdare ziua... când tu vei reveni...

Pe malul marii stau si plâng si mã gândesc din nou la tine... clipele trec, zilele trec, iar tu departe esti de mine... Stau si mã întreb, ce sa mai fac, ca sa te simt din nou aproape? Oare de ce nu esti aici, de ce nu esti în miez de noapte... Inima-mi plânge, înlãcrimata, de dor, de dragoste, de viata... alãturi de ea plâng si eu, zi de zi, de dimineata. Durerea în suflet ce o port mã face sa renunt la tine; desi nu pot, desi nu vreau poate ca... doar asa va fi mai bine.
 
Un cer senin cu mii de stele deasupra gândurilor mele duse în depãrtãri trezind în mine noi fiori... De ce sa-mi pese ca e toamna c-afara-i trist si e pustiu? ca pomii-si dezgolesc a lor coroana si acum ceru-i cenusiu ca nu mai sunt privighetori sa-mi cânte în imnuri de iubire, fericirea... De ce sa-mi pese de acestea toate, când lângã mine alãturi e iubirea..., când lângã mine esti TU...?!?
 
Credeam cã dragostea înseamnã o adevãratã condamnare la suferintã, dar datoritã tie am aflat cã a te îndrãgosti e ca si cum te-ai trezi pentru a trãi din nou. Acum când esti cu mine totul pare schimbat în jur... oamenii, natura, par mai buni, mai calmi, mai puri în ciclul lor zilnic. timpul parcã s-a oprit în loc numai pentru noi doi.pentru cã tu esti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viata mea. Am crezut cã esti sincer când ai spus cã mã iubesti, însã acum m-am convins cã au fost doar vorbe-n vânt..., am crezut în tine si cu ce m-am ales oare?. Dragostea ta a plecat la fel cum a venit: pe furis, furându-mi o parte din sufletul meu. De ce oare a trebuit sã mã încred în tine, în vorbele tale sirete, în farmecul tãu aparte, în toatã fiinta ta?stiu cã orice început are si un sfârsit si oricât de dureros ar fi... trebuie sã pun punct aici si sã-ti spun pentru totdeauna ADIO!
 
Ne-am nãscut numai pentru o singurã persoanã, persoana în a cãrei cãutare suntem încontinuu... Am avut impresia cã te zãresc... tu jumãtate a vietii mele, tu înger ce mã aduci pe drumul bun si ce mã înveti tainele iubirii sfinte, tu esti cel care dai vietii mele un sens, un impuls de a înfrunta crunta viatã si de a o lua de la capãt cu fruntea sus... Desi departe, tu m-ai învãtat cã iubirea e mai presus de orice, mai presus de distanta ce ne desparte, mai presus de oameni, mai presus chiar si de trupurile noastre. pentru cã ceea ce dãinuie în eternitate este IUBIREA.
 
Ori de câte ori privesc marea îmi aduc aminte de clipele petrecute împreunã... Privirile noastre se scãldau în lumina palidã a apusului de soare... Fiecare atingere a ta mã fãcea sã tremur asa cum o floare este alintatã de picãturile de rouã, fiecare sãrut al tãu îl simteam ca atingerea delicatã a unei proaspete flori de primãvarã, trupurile noastre se uneau..., se unduiau asa cum apa inundã gratiosul nisip, soaptele tale suave mi se pãreau adieri rãcoroase ale unei brize. Totul era atât de perfect ca si când tot Universul ar fi fost numai al nostru. Atunci am fost a ta pentru întâia oarã si nu regret nimic din tot ce a fost pentru cã nimic din lume nu este mai sublim decât dragostea, nimic nu este mai pur si mai gingas decât cuvântul TE IUBESC!
 
Cum sã trãiesti frumos fãrã iubire?... Cum sã visezi sã umbli ori sã zbori?... Cum sã cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum sã înoti prin mãrile de flori, cum sã te bucuri de întreaga fire?... Si viata ta sã-si afle împlinire fãrã minunea care dã fiori?... Iar dacã tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar dacã eu te-am cunoscut, e vina mea... iar pentru cã te cunosc e de vinã... numai ea... dragostea... Si numai pentru cã: Departe-n lumea suferintei trãiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea... Mi-e dor de tine atâta stiu.
 
...Ne-am întâlnit întâmplãtor, mi-ai zâmbit usor si totodatã timid si am înteles cã din acel moment vom fi nedespãrtiti... poate cã am stiut dinainte de a te cunoaste cã te voi iubi pentru totdeauna, nu stiu cum, nici când tu te-ai nãscut în imaginatia mea ca un vis ce ar vrea sã devinã realitate... mi-ai oferit mai multe decât mi-as fi putut imagina, dar mai presus de toate, mi-ai oferit cele mai curate si pure sentimente... pentru toate astea nu cred cã as avea atâtea cuvinte sã-ti multumesc..., dar cred cã vorbele sunt inutile, sã las mai bine faptele sã-ti demonstreze dragostea ce ti-o port pentru cã bine zice o vorbã: "dureazã doar un minut sã-ti spun cã Te Iubesc, dar va dura toatã viata sã-ti arãt cât de mult"... si nu uita niciodatã cã pentru mine tu ai fost, esti si vei fii mereu dragostea mea mare... nãscutã dintr-o simplã întâmplare...
 
Fericirea a intrat în viata mea, o datã cu tine. Înainte, clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gândurile... mã dominau. Acum suferinta s-a încheiat. Tu esti lângã mine si este de ajuns sã te simt aproape, sã stiu cã mã iubesti pentru a fi o persoanã fericitã. Tu esti acea parte din viata mea care lipsea. Acum cã te-am gãsit, simt cãldura dragostei tale care mã poartã undeva, sus, departe... spre al nouãlea cer. Iti multumesc cã existi!
 
Tu esti cântecul care mã adoarme noaptea, vocea ce-mi mângâie tristetea, vântul ce-mi rãsfatã pielea, o ultimã silabã pe care vreau sã o rostesc înainte de a visa si... primul meu gând... Dacã viata mea ar fi o clipã petrecutã cu tine, nu mi-as dori alta, o clipã sã mã privesti, sã mã sãruti, sã mã atingi... Vreau ca tu sã reprezinti visele mele, vreau ca tu sã fi motivul pentru care trãiesc, vreau ca tu sã fi... TOTUL!
 
...stau singurã... vântul primãvãratic alungã firele de pãr mângâindu-mi usor fata... nimic nu va mai fii ca înainte, nimic... doar clipele petrecute împreunã îmi vor aminti din când în când cã ai existat, cã m-ai iubit cândva... însã acum toate astea nu mai semnificã nimic,... Pentru tine eu nu am fost decât o simplã aventura... reusind sã fiu doar o micã parte a vietii tale... ...de ce n-a fost sã fie, de ce?... întrebãri fãrã rost care-mi umbresc mintea, întrebãri al cãror rãspuns nu o sã-l primesc probabil niciodatã... poate cã eu am fost de vinã, poate cã tu... sau poate cã distanta a fost cea care... a fãcut sã te îndepãrtezi de mine... de inima mea. Tu ai plecat si..., odatã cu tine s-a rupt si o parte din mine... si nimic nu va mai fi ca înainte...
 
Ai privit în urma mea si-ai lãcrimat usor spunându-mi un cuvânt ce nu-l pot uita asa usor. Mã rog noapte si zi, sã pot sã te gãsesc din nou, sã-ti spun cã încã mai regret greseala fãcutã si vreau sã simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui "Te voi iubi mereu". Sunt lacrimi ce si astãzi îmi umbresc obrazul si-as vrea sã fac ceva sã te aduc din nou în viata mea, dar totul e fãrã rost cãci tu ai plecat lãsând doar urma amarã din sufletul meu si zâmbetul usor crispat ce mi-a sfãrâmat inima. Un loc de rai era o viatã alãturi numai si numai de tine, dar totul s-a destrãmat usor asemeni unei pânze de pãianjen. Ai fost asemeni unei brize ce-adie usor pe valurile sãrate ale mãrii si încã mai visez la chipul tãu si ochii tãi de înger, dar singur în tãcerea mea si-n umbra din al meu destin mã-nchin la vesnica uitare cãci tu nu esti acum decât asemeni unui gând amar ce-mi usturã inima cu putere. Strigând si invocând la nesfârsit o simplã dorintã îmi spun "lasã-mã" cãci tu nu ai fãcut decât sã sufãr si sã plãtesc ceva mai scump ca mea viatã. Înainte mai pot sã privesc chiar dacã totusi încã te iubesc, dar în acelasi timp îmi tot doresc si-mi spun "Nu poti sã fi asa..." Dacã m-as face o micã razã de luminã m-as strecura din nou în inima ta sã simt cã sunt un om, cãci încã îti mai simt suflarea... mã uit în jur si vãd doar ce-ai lãsat..., cãci acolo unde ai fost tu, acum nu sunt decât umbre si stiu cã nu voi mai visa la fel ca atunci când tu ai fost în viata mea.
 
Imbrãtisez dorinta de-a muri sãrutând plãcerea durerii cãci nu mai pot închide ochii de nevoia ta. Îmi lipseste zâmbetul tãu, îmi lipseste îmbrãtisarea ta si îmi lipseste mai mult ca oricând lumina ochilor tãi, cãci viata mea acum e doar un vis si acela e... de a te regãsi din nou... sã-ti spun cât îmi lipsesti.... Nu pot sã mint si sã-mi închid ochii la ceea ce am pentru tine, dar stiu cã pot sã îti ofer mai multe decât simpla zi de mâine. Astern pe-o foaie un simplu gând amar si recunosc cã n-am puterea sã pot gãsi un rost, sãtul si cu ochii flãmânzi de tine îmi pierd mai mult decât jumãtate de viatã si încã caut sã te regãsesc. Sãrutul tãu e încã pe buzele mele si lacrimile mele sapã cu durere în propria inimã fãcând o ranã fãrã seamãn, cãci doare si totusi nu stiu de ce? Sãtul si cu privirea tristã mã uit la fiecare colt de stradã, geam, si-ncerc sã te gãsesc, dar tu ai fost... acum ai dispãrut si asta mã doare chiar dacã nu e de conceput. Tot ce stiu este cã îmi lipsesti si cã te voi iubi mereu cu riscul de-a muri la fel... Un gând amar îmi rãscoleste inima si vreau acum sã mor decât sã-ndur pentru toatã viata o lipsã fãrã cuvinte si o durere neexplicabilã... Te voi iubi mereu...!!!
 
O mie de vieti de-as primi cu tine le-as împãrti, sã te am vesnic lângã mine, sã-mi faci zilele senine. Sa simt mereu cã esti lângã mine, sã simt mereu cã esti o parte din mine si cã îmi vrei numai bine..., nu stiu dacã tu crezi sau realizezi cât de mult eu te visez, cât de mult as vrea sã fiu bãiatul pe care tu ti l-ai dori. Adesea stau si mã gândesc cât de mult tu mã visezi? Cât de mult tu tii la mine? Oare vrei sã-mi faci zilele senine? Oare am în inima ta si eu un loc? Sau sunt pentru tine doar un joc? Daca e asa... trezeste-mã acum, dacã vrei sã-mi faci un bine, dar cred cã stii..., cã fãrã tine inima se pierde în mine; viata nu mai are rost, stelele se vor prãbusi si soarele nu va mai fi. Si am sã trãiesc în suferintã si durere si cât voi trãi, la tine mã voi gândi, la fata care m-a fermecat, la fata care mi-a dat rouã în zori si aripi ca sã zbor, la ochii tãi ca marea si la gura ta ca floarea, la limba ta cu gust de miere si la zâmbetul frumosca douã stele. Vocea ta m-a încântat de parcã un înger mi-a cântat... iar dacã din viata mea, tu ai vrea sã pleci... cine o sã-mi mai zâmbeascã si cu iubire în ochi sã mã priveascã? Cine o sã mã îndrume sã fac lucruri cât mai bune? Fãrã tine viata mea un cosmar ar fi, un cosmar cumplit din care nu m-as mai trezi. Prin aceste rânduri vreau sã stii, cât de mult eu te pot iubi, cât de mult stau si mã gândesc la vremea când noi doi vom fi... Oare clipa fericitã când va fi? Oare cât de mult vei mai lipsi?
 
Îmi las sufletul sã trãiascã prin a te iubi pe tine, îmi ascult inima pentru cã ratiunea nu conteazã atunci când iubesti. Inima mea nu e întreagã dacã nu esti tu. Dacã noi am dat unul de altul a fost pentru ceva, iar dacã noi ne vom întâlni va fi pentru cã iubirea învinge întotdeauna. Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de mâine nu stim cum va fi, de aceea trebuie sã profitãm de ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atâtor si atâtor lucruri... dar, iubirii, odatã apãrutã... nu-i voi spune niciodatã adio... pentru cã e vesnicã si fiecare avem nevoie de ea. Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci când mi-ai scris pentru prima datã ceea ce simti pentru mine am simtit cã m-am nãscut din nou si trãiesc într-o lume de vis si e atât de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta! Am devenit dependent de tine! Dacã as sti cã esti un cuvânt din mine n-as mai vorbi niciodatã de fricã sã nu te pierd. Mã bucur cã esti în inima mea,... dar as vrea sã fi lângã mine, sã te ating, sã se împlineascã visul meu cel mai mare. Dacã esti o stea,... iar eu iubirea ta..., atunci sunt sigur ca aceastã stea va strãluci vesnic.Crede-mã, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred cã dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodatã.
 
Nu stiu ce sã-ti spun, nu stiu la ce sã mã gândesc, mi-e rusine de propriile mele gânduri, as vrea sã mã ascund, dar nu am unde, as vrea sã mã destãinui, dar nu am cui. Las soarta sã hotãrascã - calc peste constiinta mea si îti scriu. Iti scriu... tocmai tie, tu care ar trebui sã-mi cunosti cel mai putin gândurile, vei afla ceva ce mie mi se pare ciudat, straniu. Eu sunt un fir de nisip din imensul desert al vietii si as vrea ca vântul sã-l legene pe aripile sale, punându-l în grãdina ta. De dragul tãu m-as face floare, as înflori lângã fereastra ta, ti-as dãrui mireasma sufletului meu, te-as adormi, iar apoi te-as preface în tãrâna în care-mi înfig rãdãcinile. Nu mã iubesti si cu toate astea eu te iubesc. Nu am nici o sansa de la tine. Cu fiecare gest încerci sã mã jignesti; iar atunci eu îmi aud bãtãile inimii care sunã asemenea ciocanului la poarta vietii. Uneori privirea ta mã pãtrunde pânã în mãduva oaselor, mã cutremur si îmi vine sã fug de sub vraja ta, dar nu pot, picioarele îmi sunt întepenite, buzele nu mai pot sã scoatã nici un cuvânt. As vrea sã te uit, dar fiecare melodie fiecare dans îmi aminteste de tine. Trãiesti în mine, esti o pãrticicã esentialã a sufletului meu de care nu, nu mã pot despãrti niciodatã, niciodatã !
 
Tu cel pe care încã-l iubesc, esti spinul trandafirului ce mi-a strãpuns inima; tu esti îngerul alb din noaptea vietii ce-mi lumineazã calea spre fericire. Tu esti steaua care a cãzut atunci, când dragostea mea s-a stins pentru câteva clipe ale mândriei. Tu esti lacrima eternã a vietii mele. Tu esti golul vietii mele pustiite si norocul ce mi-a umbrit existenta pe acest pãmânt. Tu esti raza de soare ce a pãtruns în sufletul meu si mi-a dãruit un pic de sperantã si alinare; tu esti acel vis care s-a sfârsit odinioarã atât de dureros... tu esti iluzia trecutului meu si acea fantasmã ce-mi bântuie prezentul; tu esti rãspunsul la întrebãrile mele despre iubire. Tu esti infinitul din sufletul meu, tu esti si vei rãmâne doar al meu!
 
Când voi închide ochii pentru totdeauna, tu sã-mi pecetluiesti buzele cu un sãrut pentru a le încãlzi, iar picioarele sã mi le acoperi cu petale albe de trandafiri si în pãr; sã-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul meu învãluit de tristetea mortii. Iar..., de vei zãri o lacrimã ce se va scurge pe obrazul meu palid sã stii cã e de rãmas bun. Si când pãmântul îmi va acoperi trupul care cândva tu l-ai atins, sã-ti amintesti cã te-am iubit dintotdeauna sincer si... acea iubire nu s-a stins, dar sã nu plângi, cã eu voi fi mereu cu tine, chiar dacã doar numai în vise. Iar pe mormântul meu din florile ce mi le-ai adus sã scrii cuvântul: 'FERICIRE', cãci am simtit-o datoritã tie si sã nu uiti cã te iubesc chiar dacã nu mai sunt...
 
Azi noapte te-am visat, iubite!... In visul meu se fãcea cã privesc cãtre cer si-ti vedeam chipul, plutind printre stelele iubirii, cum îti zâmbesc lung si trist. Începeam sã-ti vorbesc si sã strig cãtre tine, dar nu reuseam, cãci erau prea putine... Rugam luna sã-mi trimitã o razã ,sã pot urca si sã te mângâi dar în zadar... Atunci am izbucnit în plâns de disperare, iar tu mi-ai întins mâna si m-ai ajutat sã zbor cãtre tine... îti simteam suflarea caldã si timidã prin porii pielii mele si îmi doream sã mã sãruti. Era de ajuns sã îmi doresc si acea dorintã devenea realitate. In acea clipã am cunoscut fericirea. Acea fericire plinã de cuvinte frumoase..., acea fericire plinã de mângâieri infinitã si sãruturi fierbinti, dar nevinovate. Acea noapte fusese cu adevãrat noaptea mea, noaptea ta, noaptea noastrã...
 
Voi încerca sã trec peste bariera ce tu ai pus-o între noi... prin a jura cu-napoi la mine nu vei mai privi... dintr-un motiv pe care doar tu îl stii. Voi mai încerca pentru a nu stiu câta oarã, chiar dacã risc cã poate o sã doarã... am sã îti spun cu zâmbetul pe buze... am în cercat sã stii... cã nu ai nici o scuzã... voi încerca apoi sã-mi vãd de viatã cu ochii privind decât în fatã si de-ar fi sã vii din nou în a lor razã, am sã-ti amintesc cã nu ai nici o scuzã...!