Esti

Esti! Acum nu te văd, nu stiu cât de limpezi ti-s ochii, dar esti într-un fel înserarea ce mă adoarme în bratele frumusetii; că suntem nemuritori, esti sărbătoarea zilelor ce trec si dansul acestui vânt primăvăratec peste poticniri, regrete, doruri. Esti mâna ce-mi scrie grăbită gândurile, alaiul emotiilor, esti roseata obrazului meu, timp ce doare în fiinta mea, esti plăcerile si întoarcerile, esti acest neaflat, în tot ce sunt. Esti născut din viata însăsi, esti pentru a-mi fi natura frământărilor, bucuriilor si nebuniilor, esti, pentru a-mi fi fericirea ce sprijină eternitatea să nu cadă în timp. Esti gingasul loc unde se adună tot ce sunt si ce-as putea să fiu, pentru a mă vedea ca om, ca iubire de viată!
 
Ce n-as da să fiu o lacrimă, să curg pe obrazul tău, să mor pe buzele tale... pe când o rază caldă de soare va soarbe într-un târziu, urma lacrimii ce cândva, mai mult ca sigur... tu o vei uita...
 
Iubesc soarele, dar dacă razele sale mă ard, renunt!
Iubesc ploaia, dar dacă se transformă-n furtună, renunt!
Te iubesc, pe tine, dar... orice s-ar întâmpla... la tine nu renunt!
 
Azi când esti numai si numai a mea, nu vreau să-ti mai dau drumul niciodată. Nu vreau nimic de la tine decât să ai grijă de mine si să mă iubesti. Crezi că cer prea mult? Nu am nevoie de bani, masini sau case, am nevoie de tine, de dragostea ta, de fiinta ta. Nu mă interesează ce ai făcut, ce ai fost, mă interesează ceea ce esti cu mine acum si ce faci în prezent. Te iubesc prea mult, mai mult decât pot exprima în cuvinte omenesti si nu uita nici o clipă draga mea, că steluta aia mică care străluceste cel mai tare e si va fi numai si numai a noastră!
 
Tu esti cel pe care încă-l iubesc, esti spinul trandafirului ce mi-a străpuns inima.
Tu esti îngerul alb din noaptea vietii ce-mi luminează calea spre fericire.
Tu esti steaua care a căzut atunci, când dragostea mea s-a stins, pentru câteva clipe ale mândriei.
Tu esti golul vietii mele pustiite si norul ce mi-a umbrit existenta pe acest pământ.
Tu esti raza de soare ce a pătruns în sufletul meu si mi-a dăruit un pic de sperantă si alinare.
Tu esti acel vis ce s-a sfârsit odinioară atât de dureros.
Tu esti iluzia trecutului meu si acea fantasmă ce-mi bântuie prezentul.
 
Ai fost visul dulce de copil ce m-a însotit în noptile cu lună plină.
Ai fost primul sărut si prima lacrimă, prima sperantă si prima deceptie.
Ai devenit durerea ce persistă si întreaga viată tristă...
Ai fost soarele de pe cerul vietii mele, ai fost visul pe care-l admiram în oglinda noptii grele...
Ai fost tot ceea ce am cerut de la viată si Dumnezeu ne-a concretizat într-o singură fiintă,
Ai fost idealul de frumusete si noblete, întruchipate în persoana visurilor mele!
 
Te-am admirat de mult timp în tăcere, iar atunci, când m-ai privit prima oară, când mi-ai zâmbit prima oară, am simtit că mă topesc sub intensitatea privirii tale... Ai pătruns în viata mea, o dată cu primele raze de soare, ce anuntă răsăritul. Mi-ai luminat întreaga existentă prin simpla ta prezentă, m-ai învătat să renasc cu fiecare răsărit si apus de soare. M-ai învătat să admir nuferii multicolori, curcubeele, ploile de argint ce picură din stele... Esti steaua de pe cortina catifelată a noptii ce mă-nsoteste pe drumurile lungi ale sortii. Ai fost, esti si vei rămâne, îngerul si minunea vietii mele!
M-am trezit cu gândul sperantei ucise... ai plecat si cuvintele tale au rămas ca un ecou si sufletul îmi plângea de durerea mistuitoare... si inima mea s-a afundat în tăcere si singurătate... Acum tac... si plâng... si mă mistuie flăcările trădării tale... Chinul tău mă urmăreste din umbra gândului meu. Amintirea ta mă strigă, dar inima mea nu mai vrea să sufere... si totusi... există o sperantă pentru noi, dar e târziu, mult prea târziu...
 
Te iubesc, din tot sufletul... Eu te iubesc cel mai mult, sunt sigura ca eu te-am iubit cel mai mult si sunt sigura ca eu te voi iubi mereu... cel mai mult! Esti totul în viata mea. Te ador! Te iubesc!
 
Sunt fericită că te-am ales pe tine, sunt fericită că existi în viata mea, tu ai umplut acel gol din inima mea pustiită de lacrimi si de un dor nemărginit. Dragostea mea, doar tie ti-o dăruiesc, cheia inimii mele în dar tu s-o primesti, si vei fi mereu stăpân doar tu la poarta sa, si atunci voi fi doar eu, mireasa ta!
 
O lacrimă, un fulg de nea, cu toată puterea sa, se scurge lin pe obrazul meu, una, două... parcă plouă! Plâng de dor si de durere, iar sufletul meu se pierde în tăcerea noptii, ce se asterne peste întreaga mea viată... Mi-ai jurat o dragoste curată, dar poate că tu n-ai stiut ce înseamnă acest cuvânt nici atunci, nici acum, nici niciodată! Ochii mei se joacă-n lacrimi purtati de vânt, de dor, de patimi, însă în adâncul lor, mereu vei regăsi acelasi dulce amor, aceeasi pasiune arzătoare, aceeasi de demult, care te fermeca de fiecare dată... Poate că-ntr-o zi cu nori, cu soare, vom merge împreună pe aceeasi cărare... poate...
 
Îmi pare rău că asa a fost să fie, însă stiu 16516t1922q că mă iubesti... dar va veni o zi când ne vom revedea si abia atunci vom sti, că am trăit un cosmar din care m-am trezit! Un lucru stiu sigur, că pe cerul vietii mele, soarele esti tu! Si atunci când tu vei zâmbi, voi zâmbi si eu, chiar dacă acum o lacrimă curge!
 
As vrea sa fiu o lacrima,
Sa ma nasc in ochii tai,
Sa cresc pe obrajii tai,
Si sa mor pe buzele tale.
 
Ma uit la cer, te vad pe tine;
Ma uit la soare, te vad pe tine;
Ma uit la luna, te vad pe tine;
Ma uit la stele, te vad pe tine;
Mai da-te la o parte....
CA NU MAI VAD NIMIC DE TINE!
 
Scris in cartea vietzii este si de veacuri si de stele
Eu sa fiu al tau stapan tu stapana vietii mele.
 
Din cer ti-am cules o stea,
Sa-ti aline inima ta
Si langa tine o vesnicie as sta
Fiindcă esti iubirea mea.
 
Vor veni multi sa-ti spună
Ca te iubesc, si cum si cât
Vor spune mai frumos ca mine
Dar nu te vor iubi atât.
 
Ca te-am văzut, e vina mea
Ca mi-ai plăcut, e vina ta
Ca te iubesc nu mă-ntreba
Săruta-mă si vei vedea.
 
Dintre toate florile din lume
Eu doar pe tine te-am ales
Tu esti floarea cea mai draga
De aceea te iubesc!
 
As străbate munti
As străbate mari
Doar pentru un mic sărut,
Plin de inocenta
Care sa-mi aducă o fericire imensa.
 
Poti sa stergi aceste rânduri
Eu nu pot sa te opresc
Dar te rog sa-ti fie mila
De cuvântul te iubesc!!!
 
Daca tu ai fi o gura de aer
As muri sufocat;
Te-as respira si, de frica sa nu te pierd,
Nu ti-as mai da drumul.
 
O data te-am văzut
Si-am stat încremenit
Si cruda a fost durerea
Cu care te-am iubit.
Te vad a doua oara
Si stau, si mă gândesc
Daca tin la tine, daca te iubesc.
 
In fiecare zi doar la ea mă gândesc
Dar ea nu stie cât de mult o iubesc
Ea este viata mea
Ziua nu are sens fara dragostea sa.
Când am văzut-o am stiut...
Ca dragostea o victima a mai făcut
Mi-as da viata pentru ea
Totul ca sa fiu numai cu ea
Si o voi iubi mereu.
 
Sunt un fulg de nea care încearcă să îti mângâie fata... Doamne ce as vrea să mă scurg în pielea ta si să nu mai ies niciodată, asa as avea certitudinea că nu am să te pierd... Marea este complicea mea, ea este alături de mine mereu, ea este singura care nu m-a trădat si nu mă va trăda niciodată...
 
Sunt o adiere de vânt sălbatică... Eu sunt lumina caldă a diminetii ce-ti gâdilă genele lungi pentru a-ti deschide ochii să vezi splendoarea ce te înconjoară. Eu sunt o rază de soare caldă si firavă ce-ti mângâie obrajii fini; eu sunt roua de pe firele de iarbă ce-ti sărută gleznele; eu sunt un cânt al păsărilor ce te încântă cu ciripitul lor vioi; eu sunt o floare mică si tăcută ce îti imploră mângâierea, sunt un gând răslet ce te face să tresari când esti singur, iar tu esti sprijinul meu în lumea cea reală cufundată în visare...
 
Niciodată nu voi avea destul timp să îti redau în cuvinte tot ce simt pentru tine... iubire, pasiune, dorintă... tot ce stiu e că voi încerca mereu să fac mai mult, mai mult decât e posibil, pentru a te păstra aici într-un coltisor al inimii mele, un coltisor pe care ti-l rezerv tie draga mea... pentru că tu esti tot ce mi-am dorit vreodată! Ochii tăi pătrunzători m-au fascinat din prima clipă, buzele tale senzuale m-au cucerit... părul tău atât de fin, îmi mângâie obrajii... iar mâna ta caldă o simt pe fruntea mea rece... La atingerea ta totul renaste, îmi revine pofta de viată, îmi dai un motiv de a trece biruitor prin toate, ba chiar mai mult... să uit de toti si de toate... si să rămânem doar noi doi... în lumea asta parcă purtată pe aripi de basm... Nu voi uita niciodată acea clipă în care te-am zărit pentru prima dată, clipa magică în care TU m-ai fermecat... Cu sigurantă că meriti tot ce e mai bun...
 
Cineva va fi întotdeauna aici să te iubească, cineva va pretui întotdeauna căldura zâmbetului tău si fericirea inimii tale... Cineva va încerca întotdeauna să găsească cuvinte să-ti multumească pentru că ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase...
TE IUBESC nu doar pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... TE IUBESC pentru că mă ajuti să fac din viata mea nu o tavernă, ci un templu, din faptele mele de zi cu zi... nu un repros, ci un cântec...stii să asculti? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care vin si pleacă ducând si aducând primăvara?stii ce-i nostalgia? Numai sufletul meu te trezeste, căci se aude din depărtare un strigăt: TE IUBESC!
 
Trăiesc din amintiri, vise si sperante. Dacă mi s-ar lua acest mod de a trăi as muri precum moare o floare atunci când este prea mult udată. Inima mea a fost udată cu lacrimile deziluziei create la sfârsitul acestei relatii. Tot ce stiu este ca el reprezintă tot ce e mai bun pentru mine, un mic ideal de frumusete si bunătate. De ce oare n-a fost să fie asa cum a spus el? Oare voi mai iubi vreodată?!
 
Cu tine am descoperit fericirea. Fericirea care mă face să simt că trăiesc cu adevărat esti tu. Tu dimineata, tu când mă alinti, tu când mă certi, tu când mă atingi. Împlinirea si fericirea au venit o dată cu tine, si dacă tu n-ai fi, n-as mai fi nici eu, pentru că eu... am devenit tu. Trăiesc prin tine, fiecare clipă a vietii si o voi trăi până la moarte. Te iubesc de un infinit de universuri plus încă unul. Mereu!

Tu esti iubirea mea, esti raza de soare care îmi luminează fiecare clipă a vietii, fiecare zi, fiecare minut si secundă, esti cel care a sădit pentru prima oară în sufletul meu iubirea. Dar acum suntem despărtiti de distanta dintre noi, o distantă dureroasă, care mă face să plâng cu lacrimi de sânge când mi-aduc aminte clipele petrecute împreună, clipe în care ca doi copii ne jucam cu iubirea, cu acest sentiment măret care ne uneste, sper însă că va veni timpul n care amintirile frumoase vor reveni, vom fi iar împreună pe tărâmul iubirii, spunându-ne frumoase cuvinte de amor si simtind iarăsi pasiunea din sufletele noastre!
 
Sufletul meu se hrănea cu imaginea ta, cu imaginea chipului tău angelic, cu speranta ce încă îmi tinea SUFLETUL întreg, o dată ce sufletul nu mai are hrană... acesta moare si o dată cu el moare si dorinta si speranta de a trăi. SUFLETUL meu e acoperit cu un voal negru ce nu-mi permite să zâmbesc... Nu credeam că... dragostea ce ti-o port îmi va omorî sufletul cândva, dar totusi destinul mi-a jucat cea mai urâtă festă, cel mai mare blestem a fost să te IUBESC si să te plâng!
 
Privesc spre cer si simt cum mă cuprinde singurătatea, îmi aduc aminte cum priveam în doi si nu eram singuri, căci ne aveam unul pe altul. Timpul însă te-a îndepărtat de mine si mai uitat, ai uitat că undeva, cineva priveste spre cer si e singur... singur cu iubirea sa pentru tine, sperând să te întorci la el, ca păsările călătoare, sperând că în sufletul tău mai arde măcar o mică flacără plăpândă, ca această flacără se va transforma într-un foc mare si puternic cum e dragostea mea pentru tine...!
 
...tu esti raza mea de soare, ce luminează întunericul sufletului meu; tu esti aerul pe care-l respir,... clipă de clipă si apa fără de care as muri; as mai vrea să pot spune că esti si jumătatea inimii mele, dar nu pot pentru că tu esti chiar inima mea... si ia gândeste-te... crezi că as putea trăi fără ea?!
 
Al sufletului zbucium, nu-l cunoaste nimeni, destinul nu îl stie, poate doar eu... poate si tu... însă se oglindeste durerea în tot ceea ce fac si mătasea albastră a florilor de vară, mă vor chema iară spre infinit. Si voi cunoaste poate odată o altă iubire, ce se naste iubind spre nemurire, o dragoste uitată undeva, în haosul de nedescris, visând la clipe dintr-un tărâm de vis, doar pentru mine... interzis!... căci si astăzi si mâine, la poarta sufletului meu... rămâi doar tu stăpân mereu...
 
Iubirea e o gingasă floare, care surâde numai atunci când este privită de doi îndrăgostiti, de două suflete... Oare iubirea asemeni unei flori se va usca? Poate,... dar amintirea ei va rămâne ca o petală a sperantei, si a asteptării... Visează dacă poti... în această cupă a dragostei!
 
Am alergat prin viată fără să-i stiu adevărata-i fată, simteam că ceva din mine lipseste... am căutat, am căutat si am găsit un suflet bun, curat! Am stiut din prima clipă că viata mea-i acum întregită. Pentru tine am să fiu un râu de lacrimi uneori, pentru tine am să fiu o scară ce urcă pân'la nori, pentru tine am să fiu flacăra ce persistă prin apă, voi fi o lacrimă de dor ce curge nemângâiată!
Te rog, priveste înapoi si spune dacă mă mai iubesti...
 
Stau acum singură, plâng si amintirile si vorbe pe care mi le-ai soptit cândva le aud în noapte,... încerc să te caut printre ele, dar totul îmi apare ca un cosmar, un vis urât din care nu mă pot trezi oricât de mult eu as încerca... singura scăpare este prezenta ta, dar tu esti atât de departe,... departe, dar nu si de inima mea, căci niciodată nu am încetat să te iubesc. De aceea mi-as mai dori un singur lucru... să te am aproape pentru a te privi în ochi si asta mi-ar fi de-ajuns să nu te mai las să pleci!
 
Te iubesc atât de mult... te vreau lângă mine, te doresc si astăzi în preajma mea, fiecare clipă o număr, fiecare cuvânt al tău îl aud soptind, răsunând în gândurile mele. Te doresc din nou în viata mea, pentru că nu pot trăi în lipsa ta...
 
Îmi închipui că suntem doar noi doi, dansăm pe stele si păsările, ploaia, vântul, toate... s-au oprit... pentru noi. Pentru NOI DOI!
 
Te iubesc cum soarele iubeste cerul... cum stelele iubesc universul... cum păsările iubesc cântatul... cum nimeni nu va putea iubi niciodată... te iubesc!
 
As vrea sa fiu o lacrimă, să curg încet pe obrazul tău... ca râul în valurile sale ondulate si să te pot săruta mereu. Pentru tine printesa mea iubită, as vrea să fiu o floare... să mă porti mereu în inima ta pentru o eternitate...
 
Luminile dictau luminii constante si sărace, să treacă cu mine prin toate ecluzele vietii, iar tu te disimulai ca un om în derută, te imobilizai, orgolis, pe larga fată a celor înselători si mascati... Tot, strălucind de iubire, fascinai Universul ignorant. Buzele tale de aur nu mai sunt pentru mine ca să râdă...si cuvintele tale de aureolă au un sens asa de perfect, încât în noptile de tinerete si moarte, îti ascult vocea vibrând în zgomotele lumii... si astfel m-am închis în dragostea ta, visând...
 
Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de lună... căldura pământului si lacrimile norilor... E o adiere de vânt cu nuantă, un râset de frunze... un cântec care răsună... un drum anume... care te poartă în visele cele mai profunde. Fiecare gând al meu către tine... se va lăsa usor din mine... va pleca în zări si va lăsa în urmă un soare ce-o s-apună... si poate tu mă vei uita căci visul trecător a fost..., dar tot ce-am spus e-adevărat căci eu te-am iubit neîncetat...!
 
Dragostea este o iluzie optică ce duce la orbire, o multitudine de calităti si chiar defecte îmbălsămate într-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile... Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC... alegerea iubire, e numai a ta!
 
Nu mint când îti spun că te iubesc, nu mint când îti spun că îmi lipsesc îmbrătisările tale, tandretea ta, dragostea ta, tot ceea ce esti tu. As vrea să pot pleca într-un loc cât mai departe, să pot uita tot ce mi se întâmplă, să încep o viată nouă, să te cunosc pe tine acolo... nu aici în lumea asta nebună din care eu nu mai am scăpare. Acum nu îmi rămâne decât să trăiesc aceeasi viată monotonă pe care o am de ani, sperând că într-o zi se va termina totul si voi avea un alt început, un început numai al meu...
 
Când te văd, simt cum pământul îmi fuge de sub picioare, parcă totul se roteste în jurul meu, parcă eu sunt centrul universului, dar... deodată totul fuge spre un alt centru... acolo esti tu, mă faci să mă învârt în jurul tău, mă domini... nu mă mai pot stăpâni...
 
Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristetea, vântul ce-mi învăluia pielea, dar nu ai fost decât un vis. Pentru mine esti mai scump ca aerul pe care îl respir, esti mai pretios decât orice bijuterie scumpă, esti mai presus de propria mea persoană si nu îti voi putea explica niciodată, nici prin mii si mii de cuvinte cât de mult te iubesc!
 
Dragostea ta mă face să mă topesc ca o bucată de gheată în a ta palmă de foc si să mă înalt fără aripi spre lună, spre infinit.
 
Ti-am spus vreodată că te iubesc? Ti-am spus vreodată cum te iubesc? Nu? Atunci:... Te iubesc!
        Nu este destul?... să îti spun cum te iubesc? Cum te iubesc... lasă-mă să număr...
        Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni... Poate crezi că nu e destul?! Te iubesc cum numai un înger poate iubi...
        Te iubesc cu privirea..., te iubesc cu sărutul..., te iubesc cu atingerea..., te iubesc cu trupul..., te iubeste chiar si fiinta mea...
        Mă crezi că te iubesc?!...
 
Tu esti amintirea vesnică a mintii mele, tu ai reusit să pătrunzi în întunericul sufletului meu trezind scânteia iubirii... Pasii mei s-au ascuns în urma ta, iar dacă cerul ar putea să te-aducă înapoi la mine, as culege-n palmă o stea... să te am pe tine lângă inima mea...
 
Credeam că dragostea înseamnă o adevărată condamnare la suferintă, dar datorită tie am aflat că a te îndrăgosti e ca si cum te-ai trezi pentru a trăi din nou. Acum totul pare schimbat în jur... oamenii, natura, par mai buni, mai calmi, mai puri... timpul parcă s-a oprit în loc numai pentru noi doi; pentru că tu esti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viata mea!
 
Au existat în viata mea si încă mai există doi ochi căprui încântători si o poveste tristă. Doi ochi minunati ce i-am întâlnit la mal de mare,sub minunatele raze de soare,cărora le-am purtat si încă le mai port o dragoste mare de tot... Te văd, dar totusi nu existi, te simt aproape, dar visez,... cred că te tin în brate, dar tu esti atât de departe. Esti o iluzie, un vis, esti ca o lumină în noapte, un vis ametitor, un zâmbet, o lacrimă, o rază de sperantă, o stea pierdută în vastul univers.
 
...stau singură... vântul primăvăratic alungă firele de păr mângâindu-mi usor fata... nimic nu va mai fii ca înainte, nimic... doar clipele petrecute împreună îmi vor aminti din când în când că ai existat, că m-ai iubit cândva... însă acum toate astea nu mai semnifică nimic,...
Tu ai plecat si..., odată cu tine s-a rupt si o parte din mine... si nimic nu va mai fi ca înainte...
 
Sunt clipe ce cad peste noapte, sunt clipe ce vor reveni; si-astept cu nerăbdare ziua... când tu vei reveni...
 
Ai privit în urma mea si-ai lăcrimat usor spunându-mi un cuvânt ce nu-l pot uita asa usor. Mă rog noapte si zi, să pot să te găsesc din nou, să-ti spun că încă mai regret greseala făcută si vreau să simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui `Te voi iubi mereu`.
Sunt lacrimi ce si astăzi îmi umbresc obrazul si-as vrea să fac ceva să te aduc din nou în viata mea, dar totul e fără rost, căci tu ai plecat, lăsând doar urma amară din sufletul meu si zâmbetul usor crispat ce mi-a sfărâmat inima. Un loc de rai era, o viată alături numai si numai de tine, dar totul s-a destrămat usor asemeni unei pânze de păianjen.
 
Ai plâns pe umărul meu... ce frumos sună... . Dacă as putea măcar odată să-ti ascult inima cum îti bate... cum pulsează în loc de sânge... dragoste... o dragoste pe care nu o pot compara vreodată... as muri si as renaste!
 
Dacă îti este dor... de un chip, dacă te bucuri când îi auzi vocea sau doar un simplu cuvânt... dacă când esti în prezenta ei... toată fiinta ta tresare, se schimbă, înfloreste, radiază, zâmbeste.. si trăiaste doar pentru acele clipe... si ... dacă atunci... când te ignoră... te doare... si dacă speri... si faci orice... ca sa trezesti atentia cuiva... si ai face orice pentru un cuvânt... ....poti spune: TE IUBESC???
 
Îmi las sufletul să trăiască prin a te iubi pe tine, îmi ascult inima pentru că ratiunea nu contează atunci când iubesti. Inima mea nu e întreagă dacă nu esti tu. Dacă noi am dat unul de altul, a fost pentru ceva, iar dacă noi ne vom întâlni va fi pentru că iubirea învinge întotdeauna.

Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de mâine nu stim cum va fi, de aceea trebuie să profităm de ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atâtor si atâtor lucruri... dar, iubirii, odată apărută... nu-i voi spune niciodată adio... pentru că e vesnică si fiecare avem nevoie de ea.
 
Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci când mi-ai scris pentru prima dată ceea ce simti pentru mine am simtit că m-am născut din nou si trăiesc într-o lume de vis si e atât de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta!
 
Am devenit dependentă de tine, MS! Dacă as sti că esti un cuvânt din mine n-as mai vorbi niciodată de frică să nu te pierd. Mă bucur că esti în inima mea,... dar as vrea să fi lângă mine, să te ating, să se împlinească visul meu cel mai mare.
 
Dacă esti o stea,... iar eu iubirea ta..., atunci sunt sigură ca această stea va străluci vesnic.
 
Crede-mă, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred că dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodată.
 
Vocea ta m-a încântat de parcă un înger mi-a cântat... iar dacă din viata mea, tu ai vrea să pleci... cine o să-mi mai zâmbească si cu iubire în ochi să mă privească? Cine o să mă îndrume să fac lucruri cât mai bune? Fără tine viata mea un cosmar ar fi, un cosmar cumplit din care nu m-as mai trezi.
 
Dacă as putea să îmi pun o dorintă înainte să plec din preajma ta iubito, să plec acolo sus unde nu te-as pierde din privirea mea plină de iubire, ca în momentele în care tu, frumoasa mea, erai lângă inima mea, aceea ar fi să te mai am odată la inima mea si să plângem pentru despărtirea care ne va separa pe veci si să ne dezvăluim sufletele dornice de iubire, să le împreunăm pentru o ultimă dragoste de neuitat... nesfârsită.
 
De ce să-mi pese că e toamnă c-afară-i trist si e pustiu? ...că pomii-si dezgolesc a lor coroană si acum ceru-i cenusiu; că nu mai sunt privighetori să-mi cânte în imnuri de iubire, fericirea...De ce să-mi pese de acestea toate, când lângă mine alături e iubirea..., când lângă mine esti tu...?!?
 
As vrea sa iubesc marea, dar marea nu iubeste,
As vrea sa iubesc pământul, dar pământul e rece si plin de întuneric
As vrea sa iubesc oamenii, dar oamenii sunt rai...
As vrea sa te iubesc pe tine dar nu stiu daca mă iubesti
Dar totusi am sa iubesc tot ce e mai bun din mare, pământ si oameni
Iar din tine am sa iubesc totul pentru ca ai fost si vei rămâne marea mea iubire.
 
Esti parfumul suav al crinilor albi
Ce înfloresc in sufletul meu patimas
Esti picătura de roua ce se oglindeste
Pe petala unui trandafir
Esti o raza de soare
Care mă cuprinde in bratele-i calde
Esti mireasma vântului de primăvara
Ce-mi mângâie parul
Esti lacrima care aluneca pe obraz
Si se sparge in palma mea
Esti visul meu
Care mă tine treaza
Esti luna care mă priveste-n noapte
Esti o iluzie, durere, soapte
Trăiesti ca sa iubesti
Asa esti tu
Si te iubesc asa cum esti.
 
Mai da-mi o sansa, iartă-mă; eu stiu bine c-am gresit...
Dar esti iubirea vietii mele; esti visul spre care am tânjit.
Iartă-mă, te rog de mii de ori; încearcă sa revii la ce a fost...
Căci fara tine; îti jur ca viata n-are rost.
Eu te visez în fiecare seara; si singur în vis eu îti soptesc...
Simtind regretul cum mă înconjoară; de ce, de ce-am gresit, când stiu ca te IUBESC!
 
Purtam fiecare o dragoste în noi, eu pentru tine, tu pentru alta.
Focul ne mistuie pe amândoi, eu ard pentru tine, tu pentru alta.
Astept un cuvânt, astepti un cuvânt, eu de la tine, tu de la alta.
Obrazul ti-l vad în vis, delirând, iar tu în visare, visezi pe alta.
Si ce rămâne de făcut? Când soarta vrea numai sa ne dezbine,
Trăim..., dar iubim... desi tu pe alta, eu tot pe tine!
 
Când afara ploua, la tine mă gândesc; când afara-i soare, inima mi-o dezrobesc...
Gândindu-mă la tine, stiind ca ai sa vii; simtind, ca pentru totdeauna tu mă vei iubi.
Dar singur mă amăgesc, în noapte, si plâng; as vrea sa-mi fii aproape, în brate sa te strâng...
Sa-ti spun cât te iubesc; dar mă gândesc sa nu gresesc.
Si de aceea plâng si tac; mă-ntreb mereu de-ti sunt pe plac
De m-ai întelege... as fi fericit; si toata viata mea te-as fi iubit.
 
O fată si un băiat cândva s-au întâlnit si fără a-si da seama s-au si îndrăgostit.
De aici încep mereu iluzii fericite... si tot de aici încep iubirile pierdute.
Căci la începuturi când dragostea e mare ti-ai da si sufletul din tine pentru o sărutare
Dar si câteodată sufletul tău plânge, când simti că-n inima iubitei dragostea se stinge.
Dar dragostea cea mare cere suferintă, iar tu vei suferi cumplit fără a ta vointă.
Căci undeva e scris ca lege pământească... ca oamenii care iubesc, s-ajungă să urască.
Iar dacă tu iubesti stăpân pe lume crezi că esti, iar dragostea îti pare o zână din povesti.
Dar alergând buimac în urma fericirii,... vei fi cât lumea si pământul... sclavul iubirii...
 
Ai plecat de lângă mine si totul e pustiu, dar eu tot cu tine îmi doresc să fiu
Ploaia bate-n geam, vântul suflă tare... în sufletul meu e un gol prea mare.
Lacrimi curg usor, de dor de durere... îmi doresc din nou înc-o mângâiere
Să te simt aproape ca în prima zi, când eu ti-am cerut... cu mine să fii!
 
Din clipa-n care-n viata mea mi-a fost sortit să te-ntâlnesc
Din prima clipă, chiar de-atunci am început să te iubesc.
Ti-am dăruit ce nimănui n-am dăruit vreodată
Balsam pe inimă să-ti pui iubirea mea curată.
Si iată timpul a trecut si când în urma mea privesc
Revăd în zare ziua când... am început să te iubesc.
Ti-am dăruit ce nimănui n-am dăruit vreodată
Sa porti mereu în viata ta... iubirea mea curată.
De multe ori mi s-a întâmplat să stau si să astept acea persoană pentru care...
Să pot striga în gura mare: Te iubesc, te doresc, te astept!
Anii au trecut întruna, iar eu m-am săturat să tot astept...
Si mi-am dat seama că nu este bine trebuie să caut si să sper!
Am căutat în zadar, iar anii au trecut, am alergat si am obosit,
După câte inimi am fugit, prea multe inimi am rănit...
Dar cu acea persoană nu m-am întâlnit, dar nici n-o mai caut că mult am suferit!
 
Dacă mi-ai spune că stii ce însemni pentru mine... ti-as spune că minti...
Deoarece nimeni pe inima mea mâna nu pune ca s-o întrebe: 'Ce simti?'
Ce simt pentru tine e încă mister si n-am reusit să pătrund în el
Dar stiu că asa cum o rază de soare dezvăluie si cea mai mică parte din mare
Asa si tu dezvălui în mine sentimentul ce-l simt pentru tine
Mă bucur că existi în viata mea, esti tot ce mi-am dorit cândva
Un sprijin, o mână de ajutor, o bucurie pe-al vietii coridor...
Te simt aproape zi de zi... cu mine mult as vrea să fii;
Să fii a mea să fii al meu... se va împlini oare visul meu?
 
Mă tem ca, daca m-ai iubi, mi-ar exploda tâmplele de atâta fericire. Tâmpla dreapta mi s-ar prelinge pe sâni si pe coapse si s-ar scurge intr-o crăpătura de pe podea. Tâmpla stânga s-ar desprinde de mine si, delirând, ar pluti in nestire până când s-ar izbi de o stea. Totusi, te rog mult, iubeste-mă.
 
Tu ai fost si vei fi iubirea mea. Din clipa-n care te-am văzut mi-am spus ca tu esti cea pe care o asteptam de mult timp. Am făcut tot posibilul sa ajung la inima ta dar.. se pare ca tu nu m-ai lăsat cel putin la început. Atunci in mintea mea totul era confuz <Oare chiar iubeam ?>, dar oare ce înseamnă sa iubesti ? Era oare acel sentiment care te făcea sa te simti parca tu conduci întreaga lume, cred ca asta e pentru ca pentru prima data in viata mă simt in al nouălea cer dragostea mea, Te Iubesc, Te Iubesc nu mă refuza. Din clipa-n care te-am văzut atât de mult mi-ai plăcut, ochii tai m-au chemat. Te iubesc, esti viata mea!
 
Iubirea ta îmi da viata. Te iubesc si asta mă face sa fiu mai buna, mai frumoasa, mai intelegatoare, dar iubirea ta pentru mine mă face sa fiu cea mai buna, cea mai frumoasa, cea mai intelegatoare. <Te iubesc> e putin spus. <Te ador> parca se apropie de ceea ce simt eu pentru tine. Eu te iubesc mai mult decât te iubesc, te ador mai mult decât te ador, te ador mai mult decât ieri si mai putin decât mâine. Privirea ta îmi da aer, existenta ta mă face sa fiu constienta de existenta mea.
 
Cat de mult te iubesc nu vei sti niciodată. Totusi, pentru a da o dimensiune infinitului iti pot spune ca 59 de secunde din fiecare minut de-al meu inima mea bate pentru tine. E mult sau e putin ? ...când vei sti răspunsul se va risipi si misterul !!!
 
Poate ca ochii mei nu au luminat îndeajuns zarea ta, poate ca zâmbetul meu senin nu a înseninat îndeajuns fata ta, poate ca am fost doar un strop din roua diminetii, care a căzut in fântâna vietii tale, poate ca am fost doar o stea, in înaltul cerului inimii tale, dar poate ca TE-AM IUBIT, si TE IUBESC !!!
 
Câteodată mă trezesc in mijlocul noptii, tremurând de frica, simtindu-mă singur, fara speranta, deoarece mă gândesc cum ar fi ca tu sa nu fi langa mine. Iar apoi mă întreb daca stii intr-adevăr cat de mult însemni pentru mine, cât de incredibila cred ca esti. Eu cred ca tu esti o parte din emotiile, din sentimentele mele, esti motivul pentru care eu trăiesc. Te doresc asa cum desertul doreste apa, asa cum florile iubesc pamantul, asa cum pasarile iubesc cerul. Trăiesc prin tine, iar tu prin iubirea mea. TE IUBESC !!!
 
Dragostea înseamnă sa respiri, sa speri, sa ierti.. sa iubesti. Daca as fi un nor as sta tot timpul deasupra ta, daca ai fi pământ eu as fi apa, daca ai fi <răutatea>, eu as fi puritatea. Te iubesc foarte mult si cred ca fara tine nu as mai putea trai in aceasta lume, care mi s-ar părea ca ziua fara soare sau noaptea fara stele.
 
Ti-am scris o scrisoare cu picături de ploaie iar cu vântul ti-am soptit-o. Am chemat vântul si i-am spus sa te mângâie; am adus pasarile si le-am pus sa-ti cânte. Am înflorit copacii pentru tine si am topit zăpada. Iubitule, daca inca nu ti-ai dat seama, sa stii ca eu sunt primăvara si, si... Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc!
 
Când seara se lasă si toate zgomotele au <adormit>, tăcerea fermecătoare a noptii te va face a-mi acorda putin din timpul tău, pentru a da atentie micutelor mele rânduri. De fiecare data adorm cu tine în gând, mă scol cu tine-n gând, mănânc cu tine în gând. Dumnezeule! Ce se întâmpla cu mine?! Oare asta înseamnă sa iubesti cu adevărat?!... Daca ai sti ce greu îmi este fara tine, poate ca intr-o zi, voi putea sa îti rostesc aceste cuvinte in fata... Acum în inima mea este un loc aparte pentru tine, un loc pe care ai reusit sa-l cuceresti si sa-l stăpânesti... Astăzi când tu, rezemata, vei citi aceste rânduri; eu mă voi gândi, îmi voi imagina cum ar fi fost sa fim împreuna. Nu vreau sa-ti spun decât ca îmi este foarte greu sa trec peste zilele astea când toata lumea va fi împreuna si noi, nu...
 
Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Si în fiecare zi mi-am adus aminte de <spinii> pe care acestia îi aveau. Dar la vederea frumusetii lor, am uitat de fiecare data... Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l urâtiseră încă si puritatea lui s-a oglindit în viata mea... Am cules apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi rămas aceeasi. Atunci am inteles ce înseamnă <iubirea> si tot atunci... l-am întâlnit pe <el>... Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una câte una în mâna-mi căzuta în căutarea dragostei <lui> zadarnice... Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cădea una câte una, ca fiind lacrimile mele... Am căutat în zadar sa găsesc în imensa <gradina> orice alt trandafir, pentru ca toti se uscaseră. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care încă nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grăbita pentru a pecetlui despărtirea noastră... Acum <gradina> este goala si vântul <aleargă> de la un capăt la altul pentru a da fila cu fila viata mea si pentru a <matura> petalele căzute...
 
M-am trezit într-o dimineata cu presimtirea ca ceva se va întâmpla în acea zi. Si a fost ceva minunat. Te-am zărit pentru o clipa, dar ai dispărut... Dar a fost de ajuns pentru a mă îndrăgosti... Si de atunci am dorit mereu sa te zăresc,... dar pentru a-ti vorbi, nu aveam încă acel curaj. Doream sa te cunosc, sa mă cunosti. Astfel am aflat cum te numesti si imaginatia si firea mea nebuna au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am vorbit, dar erai atât de distant si totusi... atitudinea ta nu m-a descurajat. Esti încă prezent în visele mele si cred ca este de ajuns. N-as vrea sa ajungi totusi sa mă cunosti, de frica unor deziluzii. Este de ajuns sa stii ca undeva, acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinti tot ce e frumos...
 
Sunt o picătura de ploaie strivita între pleoapele tale grele de visuri. Sunt un gând hoinar, rătăcit în parul tău, roua diminetii târzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip căzuta în clepsidra fara de sfârsit. Sunt firul de iarba peste care treci acum grăbita, sunt frunza pe care o tii îngândurata între degete! Sunt raza de soare care îti mângâie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti înainte de a visa si primul tău gând... Iubita mea, ochii tai deschid spre mine universuri, zâmbetul tău mă îmbăta de o betie cereasca. Atingerea ta e pentru mine curcubeul, sărutul tău... sfârsitul unei lumi si nasterea alteia. Iubita mea esti vis si... durere... Daca viata mea ar fi o clipa petrecuta alături de tine, nu mi-as dori alta. O clipa sa mă privesti, sa îmi zâmbesti, sa mă atingi, sa mă săruti. Te mai astept o viata... Si ce altceva as mai putea sa îti ofer decât doi ochi căprui, frumosi si un zâmbet cald, care sa-ti calauzeasca pasii zi de zi!
 
Numai Dumnezeu a putut inventa aceasta iubire. Ceva asemănător am visat o data, dar nu era la fel, pentru ca în vis portile cerului sunt deschise pentru mine. Mi-am dat seama târziu ca viata merita trăita, dar niciodată nu-i târziu sa te iubesc, sa îti dovedesc ca TE IUBESC. A fost de-ajuns doar o privire, atunci când noi ne-am întâlnit si parca ne stiam de-o viata si inimile-au tresărit. Iar tu de mâna m-ai cuprins, si eu stiam ca-ncepe-un vis din care amândoi n-am vrea nicicând ca sa mai fim treziti.
Iti multumesc tie iubire pentru dragostea ta...
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta poveste de dragoste!
 
In miez de iarna, un gând singuratic, mă face sa încep câteva rânduri... Cum as putea sa îti demonstrez ca CONTEZI pentru mine, cum as putea sa te fac sa îmi acorzi măcar o clipa din pretiosul tău timp... o clipa care ar însemna o vesnicie pentru mine... Este miez de noapte si doua inimi singuratice îsi dau pentru prima oara <mâna> pentru a forma ceva atât de frumos, ceva numit DRAGOSTE! Seara se lasă si odată cu ea gândurile mele se îndreaptă către cineva pentru care eu exist... Acel cineva esti tu iubirea mea, esti tot ceea ce contează pentru mine... esti TU
 
Cu ochii în lacrimi caut spre cer, si implor alinare divina, e ziua în care altarele cad si nu mai exista lumina. Prin labirintul noptii merg, dar nu exista scăpare; spre lumina firava alerg si totul în calea mea moare... Mă simt ca un înger murdar un înger cu aripi tăiate cersind iertarea în zadar... în fata usilor inimii tale ferecate! Viata e frumoasa când esti alături de mine, viata e frumoasa când ploua afara si e cald în casa când îmi soptesti ca mă iubesti si simt cu drag ca tu nu îmi lipsesti...
 
Vântul îmi fura o lacrima,... e lumina trecutului, iar ochii tai ca doua licăriri de stele... căldura mâinilor... O clipa si apoi, nu mai contează... Stau întins pe malul marii si adierea vântului mă face sa simt vibratia dragostei ce ne leagă... Strigatul inimii tale se aude în depărtări... mă cheamă la ea... Marea îngâna cuvintele tale rostite odată, care acum s-au dispersat în negura uitării... In noaptea asta, te simt un pic mai aproape de mine... Luna rotunda sta de veghe, veghează la dragostea noastră... si îmi sopteste ca si tu mă iubesti tot atât cât te iubesc si eu... Vântul bate, primii fulgi de nea îmi mângâie fata, mă simt tot mai slăbit când te stiu departe de mine... Luna îngâna si ea cuvinte magice, parca rupte de realitate, cuvinte ce se regăsesc parca în adâncul sufletului meu... Fara tine mă simt pe un drum fara sfârsit,... Un drum care parca nu se mai termina niciodată... Încerc sa merg mai departe, dar totul mi se pare un abis... în care mă tot afund si oricât as încerca sa mă înalt, simt ca nu mai am scăpare...
 
Stau si mă gândesc cum sa ajung mai aproape de inima ta... si nu reusesc sa îmi dau seama... ce lipseste... ca noi sa fim împreuna pentru eternitate... poate ca asa ne e scris, sa fim departe... unul de altul... si sa iubim prin suferinta... Am nevoie de tine... Vreau ca în fiecare seara sa adorm cu tine... si a doua zi, dimineata sa fii tu cea lângă care sa mă trezesc... Vreau ca tu sa reprezinti visele mele, vreau ca tu sa fi motivul pentru care sa trăiesc, vreau ca tu sa fii TOTUL !
 
Sunt un fulg de nea care încearcă sa îti mângâie fata... Doamne ce as vrea sa mă scurg în pielea ta si sa nu mai ies niciodată, asa as avea certitudinea ca nu am sa te pierd... Poate ca pentru o clipa, ai sa crezi ca sunt nebun... Poate ca asa este... sunt nebun, nebun după tine, TU esti tot ce am de pret... tot ce am visat, tot ce mi-am dorit... Poate viata mea a fost cruda cu mine, tu sa fii atât de departe si eu... sa te caut în disperare... Vreau sa te vad, sa te sărut, sa fiu numai si numai al tău, nu pentru o clipa, ci pentru eternitate... Noaptea trece, o muzica suava îmi alina singurătatea... Ce pot face? Nimic decât sa astept clipa revederii noastre, clipa în care voi fi din nou in al nouălea cer... Mă rog la Dumnezeu ca acea clipa sa fie cât mai aproape pentru ca suferinta mea sa înceteze... Am nevoie de iubire, am nevoie de o iubire sincera si reala... m-am saturat de minciuni si înselătorii... Vreau sa trăiesc alături de tine clipe magice, clipe de vis, clipe în doi, pe care nu cred ca as putea sa le descriu în cuvinte... pentru ca nu au grad de comparatie... Marea este complicea mea, ea este alături de mine mereu, ea este singura care nu m-a trădat si nu mă va trăda niciodată... Dar ea nu poate tine locul unei dragoste adevărate... e nevoie de un înger de fata pentru ca totul sa fie ca în paradis... Si ce mai pot cere de la Dumnezeu când am găsit-o? Doar sănătate, si multi ani de fericire...
 
...Sunt o adiere de vânt sălbatica... Eu sunt lumina calda a diminetii ce-ti gâdila genele lungi pentru a-ti deschide ochii sa vezi splendoarea ce te înconjoară. Eu sunt o raza de soare calda si firava ce-ti mângâie obrajii fini; eu sunt roua de pe firele de iarba ce-ti săruta gleznele; eu sunt un cânt al pasărilor ce te încânta cu ciripitul lor vioi; eu sunt o adiere de vânt sălbatic ce-ti răsfira firele de par. Eu sunt o floare mica si tăcuta ce îti implora mângâierea, sunt un gând raslet ce te face sa tresari când esti singur, iar tu esti sprijinul meu în lumea cea reala cufundata în visare...
 
Cineva va fi întotdeauna aici sa te iubească, cineva va pretui întotdeauna căldura zâmbetului tău si fericirea inimii tale... Cineva va încerca întotdeauna sa găsească cuvinte sa-ti multumească pentru ca ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase... TE IUBESC nu doar pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu când sunt cu tine... TE IUBESC pentru ca mă ajuti sa fac din viata mea nu o taverna ci un templu, din faptele mele de zi cu zi... nu un repros, ci un cântec... Cineva te va iubi întotdeauna, iar acel cineva voi fi întotdeauna EU! Totul ne desparte pe mine si pe tine... distanta, oamenii, viata... poate si destinul... iată ce vreau sa-ti spun: nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic; sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odăii tale... depărtarea... Amintirea ta nu are unde sa mă afle, glasul tău nu poate sa mă strige căci nu stie unde sunt între cele patru zări...stii sa asculti? Auzi vântul la fereastra? Auzi pasarile care vin si pleacă ducând si aducând primăvara?stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic... sunt pe-acolo si într-acolo... fara fiinta o apropiere si o îndepărtare în preajma ta... TE IUBESC!
 
Trăiesc din amintiri, vise si sperante. Daca mi s-ar lua acest mod de a trai as muri precum moare o floare atunci când este udata. Inima mea a fost udata cu lacrimile deziluziei create la sfârsitul acestei relatii. Tot ce stiu este ca EL reprezintă tot ce e mai bun pentru mine, un mic ideal de frumusete si bunătate. De ce oare n-a fost sa fie asa cum a spus EL? Oare voi mai iubi vreodată?!
 
Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna... căldura pământului si lacrimile norilor... E o adiere de vânt cu nuanta, un râset de frunze... un cântec care răsuna... un drum anume... care te poarta în visele cele mai profunde. Fiecare gând al meu către tine... se va lasă usor din mine... va pleca în zări si va lasă în urma un soare ce-o s-apună... Si poate tu mă vei uita căci visul trecător a fost..., dar tot ce-am spus e-adevărat si te-am iubit neîncetat... Dragostea este o iluzie optica ce duce la orbire, o multitudine de calitati si chiar defecte înbalsamate într-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile... Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC... alegerea iubite, e numai a ta !
 
Nu mint când îti spun ca te iubesc, nu mint când îti spun ca îmi lipsesc îmbratisarile tale, tandretea ta, dragostea ta, tot ceea ce esti tu. In putin timp am învătat sa iubesc un suflet minunat, un suflet care merita ceva mai bun decât ceea ce îi pot oferi eu. As vrea sa pot pleca într-un loc cât mai departe, sa pot uita tot ce mi se întâmpla, sa încep o viata noua, sa te cunosc pe tine acolo... nu aici în lumea asta nebuna din care eu nu mai am scăpare. Acum nu îmi rămâne decât sa trăiesc aceasi viata monotona pe care o am de ani, sperând ca într-o zi se va termina totul si voi avea un alt început, un început numai al meu...
 
Te-am văzut cum dormeai... am vrut sa vin sa te sărut, dar atunci ai deschis ochii, mi s-a făcut frica si am fugit... Când te vad, simt cum pământul îmi fuge de sub picioare parca totul se roteste în jurul meu, parca eu sunt centrul universului, dar... deodată totul fuge spre un alt centru... acolo esti tu, mă faci sa mă învârt în jurul tău ,mă domini... nu mă mai pot stăpâni...
 
Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristetea, vântul ce-mi învăluia pielea, dar nu ai fost decât un vis. Dragostea ta mă face sa mă topesc ca o bucata de gheata în a ta palma de foc si sa mă înalt fara aripi spre luna, fructul dragostei mele. Pentru mine esti mai scump ca aerul pe care îl respir, esti mai pretios decât orice bijuterie scumpa, esti mai presus de propria mea persoana si nu îti voi putea explica niciodată, nici prin mii si mii de cuvinte cât de mult te iubesc!
 
Ti-am spus vreodată ca te iubesc? Ti-am spus vreodată cum te iubesc? NU? Atunci...Te iubesc! Nu este destul?... sa îti spun cum te iubesc? Cum te iubesc... lasa-ma sa număr ... Te iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni... Poate crezi ca nu e destul... Te iubesc cum numai un înger poate iubi... Te iubesc cu privirea..., te iubesc cu sărutul..., te iubesc cu atingerea..., te iubesc cu trupul..., te iubeste chiar si fiinta mea... Mă crezi ca te iubesc? Nu e destul? Ce as mai putea spune? Te iubesc eu...
 
Tu esti amintirea vesnica a mintii mele, tu ai reusit sa pătrunzi în întunericul sufletului meu trezind scânteia iubirii... Pasii mei s-au ascuns în urma ta, iar daca cerul ar putea... sa te-aducă în viata mea... as culege-n palma o stea... sa te am pe tine lângă inima mea... Nu stiu ce vreau, nu stiu ce pot; as vrea sa tip, dar n-are rost; as vrea sa plâng dar lacrimi n-am... Au existat în viata mea si încă mai exista doi ochi căprui încântători si o poveste trista. Doi ochi minunati ce i-am întâlnit la mal de mare sub minunatele raze de soare cărora le-am purtat si încă le mai port o dragoste mare de tot... Te vad, dar totusi nu existi te simt aproape, dar visez, cred ca te tin în brate, dar tu esti atât de departe. Esti o iluzie, un vis, esti ca o lumina în noapte, un vis ametitor, un zâmbet, o lacrima, o raza de speranta, o stea pierduta în vastul univers.
 
Nu pot sa cred acum ca viata mea e goala fara tine... nu pot sa cred ca încă te mai gândesti la mine... Nu pot uita privirea ta într-o zi de primăvara; nu pot uita primul sărut pe malul marii la apus de seara... Vreau doar sa stiu de ce iubito, departe esti acum de mine? Vreau sa visez, vreau sa trăiesc, vreau sa te stiu acum o stea... Nu vreau sa sufăr sau sa plâng, vreau doar sa fiu mereu cu tine, vreau doar sa simt ca tu esti doar... iubirea mea...
 
Nu păstra numai pentru tine taina sufletului tău,... spune-mi-o în taina mie si numai mie... tu care ai surâsul plin de viata sopteste-mi taina sufletului tău! Noaptea e adânca, casa e învăluita în tăcere si cuiburile pasărilor sunt pline de somn. Spune-mi dragule... spune-mi printre lacrimile tale... printre zâmbetul chipului tău plin de neliniste... spune-mi taina sufletului tău... Te iubesc dragule...; ca o pasare care si-a pierdut cărarea tu m-ai prins în umbra aripilor tale... Mă voi strecura în coltul meu si înmărmurita voi rămâne în puterea îngândurata a noptii. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburata de primejdii... ci vino lângă mine...; si ia-mă în brate!
 
Fericire... e un cuvânt sublim... iubirea seamănă a avere, o dragoste, dar totodată si durere, iubirea poate fi frumoasa, dar uneori si furtunoasa. Daca vreodată iubirea te va lua pe aripa ei... nu o alunga... căci vei regreta... Când iubesti... tu o stii bine,... dar nu lasă ca acest sentiment sa dispară din tine... Sunt clipe ce cad peste noapte, sunt clipe ce vor reveni si-astept cu nerăbdare ziua... când tu vei reveni...

Pe malul marii stau si plâng si mă gândesc din nou la tine... clipele trec, zilele trec, iar tu departe esti de mine... Stau si mă întreb, ce sa mai fac, ca sa te simt din nou aproape? Oare de ce nu esti aici, de ce nu esti în miez de noapte... Inima-mi plânge, înlăcrimata, de dor, de dragoste, de viata... alături de ea plâng si eu, zi de zi, de dimineata. Durerea în suflet ce o port mă face sa renunt la tine; desi nu pot, desi nu vreau poate ca... doar asa va fi mai bine.
 
Un cer senin cu mii de stele deasupra gândurilor mele duse în depărtări trezind în mine noi fiori... De ce sa-mi pese ca e toamna c-afara-i trist si e pustiu? ca pomii-si dezgolesc a lor coroana si acum ceru-i cenusiu ca nu mai sunt privighetori sa-mi cânte în imnuri de iubire, fericirea... De ce sa-mi pese de acestea toate, când lângă mine alături e iubirea..., când lângă mine esti TU...?!?
 
Credeam că dragostea înseamnă o adevărată condamnare la suferintă, dar datorită tie am aflat că a te îndrăgosti e ca si cum te-ai trezi pentru a trăi din nou. Acum când esti cu mine totul pare schimbat în jur... oamenii, natura, par mai buni, mai calmi, mai puri în ciclul lor zilnic. timpul parcă s-a oprit în loc numai pentru noi doi.pentru că tu esti cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat în viata mea. Am crezut că esti sincer când ai spus că mă iubesti, însă acum m-am convins că au fost doar vorbe-n vânt..., am crezut în tine si cu ce m-am ales oare?. Dragostea ta a plecat la fel cum a venit: pe furis, furându-mi o parte din sufletul meu. De ce oare a trebuit să mă încred în tine, în vorbele tale sirete, în farmecul tău aparte, în toată fiinta ta?stiu că orice început are si un sfârsit si oricât de dureros ar fi... trebuie să pun punct aici si să-ti spun pentru totdeauna ADIO!
 
Ne-am născut numai pentru o singură persoană, persoana în a cărei căutare suntem încontinuu... Am avut impresia că te zăresc... tu jumătate a vietii mele, tu înger ce mă aduci pe drumul bun si ce mă înveti tainele iubirii sfinte, tu esti cel care dai vietii mele un sens, un impuls de a înfrunta crunta viată si de a o lua de la capăt cu fruntea sus... Desi departe, tu m-ai învătat că iubirea e mai presus de orice, mai presus de distanta ce ne desparte, mai presus de oameni, mai presus chiar si de trupurile noastre. pentru că ceea ce dăinuie în eternitate este IUBIREA.
 
Ori de câte ori privesc marea îmi aduc aminte de clipele petrecute împreună... Privirile noastre se scăldau în lumina palidă a apusului de soare... Fiecare atingere a ta mă făcea să tremur asa cum o floare este alintată de picăturile de rouă, fiecare sărut al tău îl simteam ca atingerea delicată a unei proaspete flori de primăvară, trupurile noastre se uneau..., se unduiau asa cum apa inundă gratiosul nisip, soaptele tale suave mi se păreau adieri răcoroase ale unei brize. Totul era atât de perfect ca si când tot Universul ar fi fost numai al nostru. Atunci am fost a ta pentru întâia oară si nu regret nimic din tot ce a fost pentru că nimic din lume nu este mai sublim decât dragostea, nimic nu este mai pur si mai gingas decât cuvântul TE IUBESC!
 
Cum să trăiesti frumos fără iubire?... Cum să visezi să umbli ori să zbori?... Cum să cuprinzi nelinistea din zori si pacea din amurg dintr-o privire? Cum să înoti prin mările de flori, cum să te bucuri de întreaga fire?... Si viata ta să-si afle împlinire fără minunea care dă fiori?... Iar dacă tu m-ai cunoscut, e vina ta;... dar dacă eu te-am cunoscut, e vina mea... iar pentru că te cunosc e de vină... numai ea... dragostea... Si numai pentru că: Departe-n lumea suferintei trăiesc cu dorul meu pustiu, azi nu mai stiu ce-i suferinta, fericirea... Mi-e dor de tine atâta stiu.
 
...Ne-am întâlnit întâmplător, mi-ai zâmbit usor si totodată timid si am înteles că din acel moment vom fi nedespărtiti... poate că am stiut dinainte de a te cunoaste că te voi iubi pentru totdeauna, nu stiu cum, nici când tu te-ai născut în imaginatia mea ca un vis ce ar vrea să devină realitate... mi-ai oferit mai multe decât mi-as fi putut imagina, dar mai presus de toate, mi-ai oferit cele mai curate si pure sentimente... pentru toate astea nu cred că as avea atâtea cuvinte să-ti multumesc..., dar cred că vorbele sunt inutile, să las mai bine faptele să-ti demonstreze dragostea ce ti-o port pentru că bine zice o vorbă: "durează doar un minut să-ti spun că Te Iubesc, dar va dura toată viata să-ti arăt cât de mult"... si nu uita niciodată că pentru mine tu ai fost, esti si vei fii mereu dragostea mea mare... născută dintr-o simplă întâmplare...
 
Fericirea a intrat în viata mea, o dată cu tine. Înainte, clipele de tristete, de neliniste, îmi invadau gândurile... mă dominau. Acum suferinta s-a încheiat. Tu esti lângă mine si este de ajuns să te simt aproape, să stiu că mă iubesti pentru a fi o persoană fericită. Tu esti acea parte din viata mea care lipsea. Acum că te-am găsit, simt căldura dragostei tale care mă poartă undeva, sus, departe... spre al nouălea cer. Iti multumesc că existi!
 
Tu esti cântecul care mă adoarme noaptea, vocea ce-mi mângâie tristetea, vântul ce-mi răsfată pielea, o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a visa si... primul meu gând... Dacă viata mea ar fi o clipă petrecută cu tine, nu mi-as dori alta, o clipă să mă privesti, să mă săruti, să mă atingi... Vreau ca tu să reprezinti visele mele, vreau ca tu să fi motivul pentru care trăiesc, vreau ca tu să fi... TOTUL!
 
...stau singură... vântul primăvăratic alungă firele de păr mângâindu-mi usor fata... nimic nu va mai fii ca înainte, nimic... doar clipele petrecute împreună îmi vor aminti din când în când că ai existat, că m-ai iubit cândva... însă acum toate astea nu mai semnifică nimic,... Pentru tine eu nu am fost decât o simplă aventura... reusind să fiu doar o mică parte a vietii tale... ...de ce n-a fost să fie, de ce?... întrebări fără rost care-mi umbresc mintea, întrebări al căror răspuns nu o să-l primesc probabil niciodată... poate că eu am fost de vină, poate că tu... sau poate că distanta a fost cea care... a făcut să te îndepărtezi de mine... de inima mea. Tu ai plecat si..., odată cu tine s-a rupt si o parte din mine... si nimic nu va mai fi ca înainte...
 
Ai privit în urma mea si-ai lăcrimat usor spunându-mi un cuvânt ce nu-l pot uita asa usor. Mă rog noapte si zi, să pot să te găsesc din nou, să-ti spun că încă mai regret greseala făcută si vreau să simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui "Te voi iubi mereu". Sunt lacrimi ce si astăzi îmi umbresc obrazul si-as vrea să fac ceva să te aduc din nou în viata mea, dar totul e fără rost căci tu ai plecat lăsând doar urma amară din sufletul meu si zâmbetul usor crispat ce mi-a sfărâmat inima. Un loc de rai era o viată alături numai si numai de tine, dar totul s-a destrămat usor asemeni unei pânze de păianjen. Ai fost asemeni unei brize ce-adie usor pe valurile sărate ale mării si încă mai visez la chipul tău si ochii tăi de înger, dar singur în tăcerea mea si-n umbra din al meu destin mă-nchin la vesnica uitare căci tu nu esti acum decât asemeni unui gând amar ce-mi ustură inima cu putere. Strigând si invocând la nesfârsit o simplă dorintă îmi spun "lasă-mă" căci tu nu ai făcut decât să sufăr si să plătesc ceva mai scump ca mea viată. Înainte mai pot să privesc chiar dacă totusi încă te iubesc, dar în acelasi timp îmi tot doresc si-mi spun "Nu poti să fi asa..." Dacă m-as face o mică rază de lumină m-as strecura din nou în inima ta să simt că sunt un om, căci încă îti mai simt suflarea... mă uit în jur si văd doar ce-ai lăsat..., căci acolo unde ai fost tu, acum nu sunt decât umbre si stiu că nu voi mai visa la fel ca atunci când tu ai fost în viata mea.
 
Imbrătisez dorinta de-a muri sărutând plăcerea durerii căci nu mai pot închide ochii de nevoia ta. Îmi lipseste zâmbetul tău, îmi lipseste îmbrătisarea ta si îmi lipseste mai mult ca oricând lumina ochilor tăi, căci viata mea acum e doar un vis si acela e... de a te regăsi din nou... să-ti spun cât îmi lipsesti.... Nu pot să mint si să-mi închid ochii la ceea ce am pentru tine, dar stiu că pot să îti ofer mai multe decât simpla zi de mâine. Astern pe-o foaie un simplu gând amar si recunosc că n-am puterea să pot găsi un rost, sătul si cu ochii flămânzi de tine îmi pierd mai mult decât jumătate de viată si încă caut să te regăsesc. Sărutul tău e încă pe buzele mele si lacrimile mele sapă cu durere în propria inimă făcând o rană fără seamăn, căci doare si totusi nu stiu de ce? Sătul si cu privirea tristă mă uit la fiecare colt de stradă, geam, si-ncerc să te găsesc, dar tu ai fost... acum ai dispărut si asta mă doare chiar dacă nu e de conceput. Tot ce stiu este că îmi lipsesti si că te voi iubi mereu cu riscul de-a muri la fel... Un gând amar îmi răscoleste inima si vreau acum să mor decât să-ndur pentru toată viata o lipsă fără cuvinte si o durere neexplicabilă... Te voi iubi mereu...!!!
 
O mie de vieti de-as primi cu tine le-as împărti, să te am vesnic lângă mine, să-mi faci zilele senine. Sa simt mereu că esti lângă mine, să simt mereu că esti o parte din mine si că îmi vrei numai bine..., nu stiu dacă tu crezi sau realizezi cât de mult eu te visez, cât de mult as vrea să fiu băiatul pe care tu ti l-ai dori. Adesea stau si mă gândesc cât de mult tu mă visezi? Cât de mult tu tii la mine? Oare vrei să-mi faci zilele senine? Oare am în inima ta si eu un loc? Sau sunt pentru tine doar un joc? Daca e asa... trezeste-mă acum, dacă vrei să-mi faci un bine, dar cred că stii..., că fără tine inima se pierde în mine; viata nu mai are rost, stelele se vor prăbusi si soarele nu va mai fi. Si am să trăiesc în suferintă si durere si cât voi trăi, la tine mă voi gândi, la fata care m-a fermecat, la fata care mi-a dat rouă în zori si aripi ca să zbor, la ochii tăi ca marea si la gura ta ca floarea, la limba ta cu gust de miere si la zâmbetul frumosca două stele. Vocea ta m-a încântat de parcă un înger mi-a cântat... iar dacă din viata mea, tu ai vrea să pleci... cine o să-mi mai zâmbească si cu iubire în ochi să mă privească? Cine o să mă îndrume să fac lucruri cât mai bune? Fără tine viata mea un cosmar ar fi, un cosmar cumplit din care nu m-as mai trezi. Prin aceste rânduri vreau să stii, cât de mult eu te pot iubi, cât de mult stau si mă gândesc la vremea când noi doi vom fi... Oare clipa fericită când va fi? Oare cât de mult vei mai lipsi?
 
Îmi las sufletul să trăiască prin a te iubi pe tine, îmi ascult inima pentru că ratiunea nu contează atunci când iubesti. Inima mea nu e întreagă dacă nu esti tu. Dacă noi am dat unul de altul a fost pentru ceva, iar dacă noi ne vom întâlni va fi pentru că iubirea învinge întotdeauna. Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de mâine nu stim cum va fi, de aceea trebuie să profităm de ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atâtor si atâtor lucruri... dar, iubirii, odată apărută... nu-i voi spune niciodată adio... pentru că e vesnică si fiecare avem nevoie de ea. Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci când mi-ai scris pentru prima dată ceea ce simti pentru mine am simtit că m-am născut din nou si trăiesc într-o lume de vis si e atât de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta! Am devenit dependent de tine! Dacă as sti că esti un cuvânt din mine n-as mai vorbi niciodată de frică să nu te pierd. Mă bucur că esti în inima mea,... dar as vrea să fi lângă mine, să te ating, să se împlinească visul meu cel mai mare. Dacă esti o stea,... iar eu iubirea ta..., atunci sunt sigur ca această stea va străluci vesnic.Crede-mă, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred că dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodată.
 
Nu stiu ce să-ti spun, nu stiu la ce să mă gândesc, mi-e rusine de propriile mele gânduri, as vrea să mă ascund, dar nu am unde, as vrea să mă destăinui, dar nu am cui. Las soarta să hotărască - calc peste constiinta mea si îti scriu. Iti scriu... tocmai tie, tu care ar trebui să-mi cunosti cel mai putin gândurile, vei afla ceva ce mie mi se pare ciudat, straniu. Eu sunt un fir de nisip din imensul desert al vietii si as vrea ca vântul să-l legene pe aripile sale, punându-l în grădina ta. De dragul tău m-as face floare, as înflori lângă fereastra ta, ti-as dărui mireasma sufletului meu, te-as adormi, iar apoi te-as preface în tărâna în care-mi înfig rădăcinile. Nu mă iubesti si cu toate astea eu te iubesc. Nu am nici o sansa de la tine. Cu fiecare gest încerci să mă jignesti; iar atunci eu îmi aud bătăile inimii care sună asemenea ciocanului la poarta vietii. Uneori privirea ta mă pătrunde până în măduva oaselor, mă cutremur si îmi vine să fug de sub vraja ta, dar nu pot, picioarele îmi sunt întepenite, buzele nu mai pot să scoată nici un cuvânt. As vrea să te uit, dar fiecare melodie fiecare dans îmi aminteste de tine. Trăiesti în mine, esti o părticică esentială a sufletului meu de care nu, nu mă pot despărti niciodată, niciodată !
 
Tu cel pe care încă-l iubesc, esti spinul trandafirului ce mi-a străpuns inima; tu esti îngerul alb din noaptea vietii ce-mi luminează calea spre fericire. Tu esti steaua care a căzut atunci, când dragostea mea s-a stins pentru câteva clipe ale mândriei. Tu esti lacrima eternă a vietii mele. Tu esti golul vietii mele pustiite si norocul ce mi-a umbrit existenta pe acest pământ. Tu esti raza de soare ce a pătruns în sufletul meu si mi-a dăruit un pic de sperantă si alinare; tu esti acel vis care s-a sfârsit odinioară atât de dureros... tu esti iluzia trecutului meu si acea fantasmă ce-mi bântuie prezentul; tu esti răspunsul la întrebările mele despre iubire. Tu esti infinitul din sufletul meu, tu esti si vei rămâne doar al meu!
 
Când voi închide ochii pentru totdeauna, tu să-mi pecetluiesti buzele cu un sărut pentru a le încălzi, iar picioarele să mi le acoperi cu petale albe de trandafiri si în păr; să-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul meu învăluit de tristetea mortii. Iar..., de vei zări o lacrimă ce se va scurge pe obrazul meu palid să stii că e de rămas bun. Si când pământul îmi va acoperi trupul care cândva tu l-ai atins, să-ti amintesti că te-am iubit dintotdeauna sincer si... acea iubire nu s-a stins, dar să nu plângi, că eu voi fi mereu cu tine, chiar dacă doar numai în vise. Iar pe mormântul meu din florile ce mi le-ai adus să scrii cuvântul: 'FERICIRE', căci am simtit-o datorită tie si să nu uiti că te iubesc chiar dacă nu mai sunt...
 
Azi noapte te-am visat, iubite!... In visul meu se făcea că privesc către cer si-ti vedeam chipul, plutind printre stelele iubirii, cum îti zâmbesc lung si trist. Începeam să-ti vorbesc si să strig către tine, dar nu reuseam, căci erau prea putine... Rugam luna să-mi trimită o rază ,să pot urca si să te mângâi dar în zadar... Atunci am izbucnit în plâns de disperare, iar tu mi-ai întins mâna si m-ai ajutat să zbor către tine... îti simteam suflarea caldă si timidă prin porii pielii mele si îmi doream să mă săruti. Era de ajuns să îmi doresc si acea dorintă devenea realitate. In acea clipă am cunoscut fericirea. Acea fericire plină de cuvinte frumoase..., acea fericire plină de mângâieri infinită si săruturi fierbinti, dar nevinovate. Acea noapte fusese cu adevărat noaptea mea, noaptea ta, noaptea noastră...
 
Voi încerca să trec peste bariera ce tu ai pus-o între noi... prin a jura cu-napoi la mine nu vei mai privi... dintr-un motiv pe care doar tu îl stii. Voi mai încerca pentru a nu stiu câta oară, chiar dacă risc că poate o să doară... am să îti spun cu zâmbetul pe buze... am în cercat să stii... că nu ai nici o scuză... voi încerca apoi să-mi văd de viată cu ochii privind decât în fată si de-ar fi să vii din nou în a lor rază, am să-ti amintesc că nu ai nici o scuză...!