ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Fara adresa George Topârceanu
- Unui domn care-mi cerea adresa în 1914 -
Îmi ceri adresa, domnul meu?
Sunt trist din cale-afara...
Cum sa ti-o dau, când însumi eu 23323f59x
O caut de-asta vara!
Sa nu ma-ntrebi cum s-a facut, -
Cine-ar putea sa spuie?
Adresa mea a disparut.
M-am pomenit ca nu e!
A ratacit de azi pe mâini
Pribeaga prin
Iar peste doua saptamâni
Am prins-o-n Vârciorova.
si cum am dat ochi amândoi
Mi-a spus, acolo-n gara,
Ca daca nu era razboi
Ar fi iesit din
Înduiosat i-am amintit
Atunci, cu vorba buna,
Ce trai frumos si linistit
Am dus noi împreuna.
I-am explicat apoi c-as vrea
Menaj indivizibil, -
I-am spus ca nu pot fara ea,
Ca-mi este imposibil!
Dar ea s-a dus si m-a lasat
Din nou, în toamna sumbra,
Sa ratacesc neconsolat
Ca "omul fara umbra".
De-atunci, urmând adresa mea
Necontenit fugara,
Cu geamantanul dupa ea
Alerg din gara-n gara.
Am întrebat pe la amici,
Cu jumatate-gura:
- N-a fost adresa mea pe-aici?...
- E-n vilegiatura!
Chiar adineauri a plecat.
Venise de la munte...
Purta un plic decolorat
si-o marca strâmba-n frunte...
si-am mai zarit-o, daca vrei,
Acum vreo zece zile, -
Urâta, vai de capul ei,
si plina de stampile!
Ce-o fi patit adresa ta?
Pe unde-i saracuta, -
Sa stii c-a prins-o cineva
s-a dus-o la Marcuta...
O, doamne, cum m-am saturat
De-atâtea ipoteze!...
Decât sa stau asa-ncurcat,
Voi pune s-o sculpteze
În caractere de granit
Pe-o piatra funerara,
Sa dorm încalte linistit
Ca n-o sa mai dispara...
|
