Fata din dafin - V

Fata din dafin -   V. Voiculescu

Te dezgolesc si-n brate îti strîng rotunda noapte,

Lumina carnii pipai cu degete de orb,

Si mîna, ospatata cu sîni, culege soapte,

Tot trupul cu migala de mîngî 11411t1913l ieri sa-ti sorb.

Lucizi, genunchii candizi mai staruie-n rascoala,

Descui blîndul lor lacat cu chei de dezmierdari,

Minunea jafuita sa nu ramîie goala,

Te-acopar cu horbota de sarutari.

Cînd, alba muscatura înfitpa-n cer, patrunde

Altoiul aurorii în carnea beznei vii,

Sub asternutul rece ca sub obroc te-ascunde

Si stinge ale coapselor tale dulci faclii.

Sub ceara diminetii ce lina arde-n soare

Grav sufletul la margini de fericiri sta-n loc,

Culege oboseala ca pe-o suava floare

Si patima-l închide în trunchiul ei de foc.