Fereastra plina de stele
e toamna, ma uit pe fereastra, camera mea este īntunecata.
asta conteaza mai putin, dar afara e un cer albastru īnchis si plin de stele
singurele lumini de pe pamīnt au mai ramas cele cīteva camere īnca
luminate ale intercontinentalului pavilionul din vīrful foisorului de foc iar jos, pe stefan cel mare, sirurile de becuri cu neon abia īnflorite roz-violet pe la ora sapte si luminile de pozitie ale masinilor.
sīnt foarte singur si ma aflu īntr-o perioada a vietii neplacuta si dificila. sīnt un om dificil, deloc usor de īnteles sau iubit
iar daca e vorba de dragoste, nu stiu sa fi iubit ceva eficient si constant īn afara de stele, de cīnd eram mic citeam tot felul de carti de biologie, chimie, mecanica,
īmi placeau radiotelescoapele
si speculatiile cu sute de miliarde de miliarde de ani-lumina vedeam serialele stiintifice la televizor si faptul ca ontogenia repeta filogenia mi se parea mai genial decīt "dublul"
lui dostoievski. abia acum īnteleg ca toate astea aveau legatura directa cu obsesia mea :
stelele, obsesie destul de banala, cu aspect romantic, dar la mine are alte
manifestari si sentimentul e unic. am fost un ins teoretic, lipsit de intuitia vietii, care n-a stiut niciodata
ce sa faca cu corpul sau.
noptile ma duceam doar īn pijama la fereastra ca sa ma uit la stele.
acum sīnt singur si īncoltit de viata, prins pīna peste cap
īn afacerile si compromisurile astea.
m-am surprins chiar spunīnd unei prietene la telefon ca viata nu mai
merita sa fie traita, exercit cea mai dispretuita meserie din lume, adica īmi storc inima si
creierii scriind desi stiu ca nu are sens, ca soarele īsi va īnceta activitatea, ca dupa ur
moment de expansiune
substanta universala se va concentra din nou īn punctul zero. nu cred īn nici un fel de instanta supra sau subumana sau egala cu omul. mistica mi se pare o mizerie, atractia erotica dintre
barbat si femeie mi se pare o mistica.
de aceea cred ca singurele lucruri stabile sīnt stelele, numai īn ele este recomandabil sa crezi, este fructuos sa crezi. īn stelele galbene scīnteind atīt de linistitoare, atīt de tandre, atīt de galese
peste sate si peste paduri
peste rīuri, lacuri de acumulare, metropole, peste oceane si aici, īn micul nostru univers bucurestean lucind peste licee, gara de nord, institutul de arhitectura si surīzīnd aglomeratiei demente de pe lipscani, acum īntīmplator este toamna, de la fereastra blocului meu captez si eu auriul mesaj.
|
