Halucinatie cu aparitia ei în costum de schi
•cit vezi cu ochii, pe celalalt trotuar, vitrinele AUTO-MOTO-VELO-SPORT
si, lînga bordura; masini fistichii, parcate oblic.
iarna nu ne-a adus nici un fulg de: zapada.
diminea'ta-i albastra iar tu. esti la munte,
la mama dracului. • '
cearceaful meu e albastru, camera e albastra si lustra mea e albastra-
€u stau. la g'eam si privesc soseaua fara zapada, fara circulatie
cu dungile si sagetile ei albe.
vizavi sîn't darîmaturile unei case
si gropi de canalizare si mosoare uriase de scîndurâ negeluita
pe care e înfasurat cablu gros ca pe mîna.
tu esti acum o burgheza : iarna schi si vara nudism în restul timpului meseria, canasta, pestii din acvariu, petrecerile tristetea ta de adolescenta neagra si casetele cu brassens. oricum, s-ar zice ca ai ajuns la un echilibru, si trec afurisitele de potai pe sosea, schiopatînd, mirosindu-se si doi tipi vorbesc în fata cabinei de telefon si apare primul tramvai si cade primul fulg
si apoi începe sa fulguie des si marunt pîna vitrinele se estompeaza si ninge cu stelute sclipitoare, ca la TV,
pîna se umplu santurile de canalizare, pîna dispare soseaua pîna se îngroapa masinile parcate, pîna dispare blocul de vizavi, etaj
cu etaj
pîna zapada ajunge la nivelul ferestrei mele
pîna, dintre brazii din zare,
apari coborînd într-un slalom impetuos, risipind zapada în trombe
saltînd peste ridicaturi, lovind cu betele pîrtia
ondulînd în costumul portocaliu.
poarta cu SOSIRE e însasi fereastra mea. te strîng în brate
îti arat cronometrul, îti scot ochelarii si schiurile...
doar ca mi-e sila de scenariul asta. plec de la geam de la geamul albastru, caci dimineata-i albastra iar tu esti la munte, la mama dracului...
|