Harapnicul bunicului
Bunicului meu pe când mânca
I-a cazut deodata o musca în ciorb 242d34c 259;,
Una din alea care avea mare drag de vorba
si se mai dadea si mare prin sat,
Ca terminase prima ogorul de arat.
Oile bunicului trebuiau date în strunga
Dar n-avea cine sa le mulga
Feciorii fiindu-i la oras plecati
Oameni ajunsi, cu nasul pe sus si distanti.
Harapnicul de mult încremenise-n cui
Odata cu visul apus al bunicului,
Dulaii alergau acum dupa iepuri
Prin paduri, prin uitare, prin ierburi.
Ostenit a întins mâna dupa o stea
Dar devreme de tot la chemat bunica la ea
De-aceea mi-am zis ca-i mai bine
Sa tin în pastrare harapnicul în sufletul la mine.
|