ICAR
Icar urcand azurul cu aripi moi de ceara
Stia ca-n slavi domneste de-a pururi asprul ger
Si cuteza-naltimii scaparea sa si-o ceara:
Un pisc isi zamislesc ghetarul pus in cer. 454c22e
Primejdiosul rod al semetelor vazduhuri,
Inaltul zbor de aur intai el l-a cules,
A desflorat genunea desus pana la duhuri,
Salbaticelor pene dand tel si inteles.
Si cum zbura-n el insusi, nu l-a-ntrerupt caderea,
Nu s-a surpat din cuget daca s-a rupt din vis,
Aripile din suflet si-au indoit puterea:
Duceau solia lumii dincolo de ucis.
Un gand nu se topeste cand arde-n el durerea
Si cand singuratatea de diamant l-a-nchis.
[1943, iulie 7]
|
