INTALNIRE CU MAMA NICOLAE LABIS
S-au coscovit imbatraniti de ploi,
Sunt mai tacute parca si scarile de piatra ;
Cu coada rasucita, sm 454g65e ucindu-se in lant
Vad, m-a uitat si canele, ma latra.
Dar mama. Se incurca in fuste, alergand,
Acum ii simt mireasma de pruna si de para,
Cum o simteam atuncea cand prune ne-aducea
Copiilor, ce ne jucam afara.
Ramanem in tacere pe banca de stejar ;
Cu palmele uscate, fierbinti, ea imi mangaie
Obrazul ars de soare si parul plin de praf,
Plim de poemul auriu din graie.
|
