te invelesti iubito cu tineretea mea
uitand ca printre gratii o toamna ne petrece
si cand mai drag ti-e totul iti pune-o
peste grumaji un astru al lucrurilor rece.
Ma lasi sa-ti sarut sanii si nu te temi deloc
Ca prin sarutu-acesta imbatranesti putin
Si sangele-ti danseaza si-ti pare ca ma joc
Cand iti adun din plete flori albe de destin
Un biet covor de
In care te proclami razand printesa mea
Si cea mai simpla soapta-I un cantec neumblat
Iar ursa mare-I sigur descoperirea ta.
|