Ion pillat -primavara
Din tren, in zori, vad cerul ca o apa
Prea limpede cu scoica lunii-n fund.
Plopi-nalti la luminisuri dau sa-ncapa
Iscoade sunt si zarile patrund.
Spre rasarit ard coifuri parca-n
para
Cu jar de aur suliti se aprind;
De-acuma gloata umbrei o sa piara.
Arcasii tainici arcurile-si prind.
Dar meri, si peri, si pruni de pe coline
Raspund si ei, tragand cu praf de flori,
Si-n bazait de gloante de albine,
Desfasura un lant de tragatori.
Podgoria-i toata nouri de
srapnele
Incremenite-n aer de Prier.
De raze fugarite randunele
In escadrile razletite
pier.
E soarele biruitor.
Ciresii
Au ridicat, invinsi, steag alb in vant.
Livezile isi numara plaiesii.
Un cuc dicteaza
pacea pe pamant.
Lumina pretutindeni! Primavara
Si verde
proaspat ca un suflet
nou
Si mieii albi ca merii albi
din
Si pace-n ganduri vechi si-n graul
nou.
Si sus, pe
zarea vremii, ca o dunga
De mari albastre
cu sclipiri de nea,
Bucegii
neclintiti, pe cand se-alunga
Si tren, si primaveri, si
viata mea.
|
