LA O ARTISTA

LA O ARTISTA

I

Credeam ieri ca steaua-ti e-un suflet de īnger

Ce tremura-n ceruri, un cuget de aur

Ce-arunc-a lui raze-n o lunca de laur

Cu-al cāntului dar,

Iar tu, interpreta-a cerestilo 24424f51y r plāngeri,

Credeam ca esti chipul ce palida stela

Arunca pe-o frunte de unda rebela,

Pe valul amar.

Dar astazi poetul cu inima-n ceruri,

Rapit d-a ta voce īn rai de misteruri,

S-aduce aminte ca-n cerul deschis

Vazut-a un geniu cāntānd Reveria,

Pe-o arpa de aur, c-un Ave Maria

­Si-n tine revede sublimul sau vis.

II

Cum lebada viata ei toata viseaza un cāntec divin,

Nu cāntecul undei murinde pe luciul marei senin,

Cum galbena lunca viseaza o iarna īntreaga de-un cānt,

Nu cāntecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol īn vānt,

Ci lebada cāntecul mortii, al mortii cu chipul ei drag,

Iar lunca viseaza de doina voinicului celui pribeag

Astfel Romānia, uitata-n Carpatul cel ars si batrān,

Visat-a de glasul tau dulce, de cāntu-ti de dorure plin.

Cum lebada stie ca glasul ce iese din luciul adānc

Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se plāng,

Astfel Romānia, ea stie ca glasul tau dulce divin

Italia, sora ei, numai putut-a sa-1 aibe īn sān.

Ea dara acum te saluta, ea-n visul ei te-a presupus ­

Tu vii ca un cāntec de sora la sora ce-n lume s-a dus.