La tarm
Trimite umbra noptii ilustrate
De pe Mercur, Saturn, Pluton si Marte
Iar tu pe malul marii despletesti
Fiinta mea de tot ce sunt si esti.
Pe vârful muntelui te strig si plâng
Clepsidrele masoara la unison secunda
Iar tu ascunzi în tine durerea marii toata.
si-ti plâng pe coapse pestii cu lacrima sarata.
Tot sufletul din mine înspre durata unda
Ce-mi poarta peste mare cu sufletul strigarea
De herghelii în goana capestrele rupând
Sub alb tavanul noptii ca uitarea
Cu inima cât zarea în tine ma scufund.
Durutu-ma azi noapte un sentiment plapând
si m-am trezit de-odata râzând, plângând, strigând.
E mult de când astept si-un sentiment ciudat
S-a cuibarit în mine - cu umbrele ma bat
si lupt cu îndârjirea soldatului damnat
De câte ori lovesc tot mai îndurerat
Mi-i palosul de sângele-nchegat.
si lupt din rasputeri cu mine tot
De nu-mi sunt mie însumi - nu mai pot.
Oricât as vrea s-ascund se razvrateste
Tot sângele varsat, ma prinde-n cleste
Un sentiment care-mi parea ciudat
N-am vrut nici mort sa-l cred
Dar crede-ma i-adevarat!
Ce vezi în ascunzisul cochiliei
Când nu poti sa-i auzi ecoul?
Desi par toate Cal Troian si epopee
Te vreau cu mult mai mult concert decât idee
si-oricât încerci si vrei si esti scânteie
Mult mai frumoasa stai fiind femeie
Iluminând fiinta Prometee
A amforei închisa-ntr-o idee
De mult prea multa vreme râvnita epopee.
Decât un gând abstract mai dulce ca femeie
Decât un fruct oprit mai bine-o Dulcinee.
Cu morile de vânt nu-i vreme sa mai lupt
Iertati lui Don Quijote ca-i om desi e-un sfânt.
|
