ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
La umbra tristetii
Lui Dionisie Dubinciuc
Ar fi trebuit sa fim ceva mai tineri,
macar de o vārsta cu noi īnsine 747e41h
pentru a putea īnvinge realitatea aceasta
mult prea concreta si gri.
Frigul din suflete, spaima si disperarea
ne duc de māna spre marginea prapastiei,
copacii pe care ne cataram īn copilarie
au fost taiati, iar fructele lor nici īn
amintire nu ne mai umplu gura cu saliva.
Suntem atāt de saraci ca nici
caderea frunzei nu ne mai stārneste emotii,
cartile se vānd din ce īn ce mai prost,
Se bate apa-n piua si suntem jefuiti
la drumul mare de cei pe care i-am ales.
Floarea rusinii a disparut ca specie, de mult,
ne urām de-adevaratelea, chiar si cānd
facem dragoste ne aratam ura dusa la extrem.
De sufletele noastre a ramas doar umbra
Ratacind printre ciulini si potcoave de cai morti.
Prea concret realul ne-a pus la zid
si trage īn noi cu propria noastra disperare
cu dorinta noastra nebuna de autodistrugere.
|
