Lumini si umbre
Otilia Cazimir
Ai ochii negri, mincinosi si rai.
Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc - ca ochii tai.
Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna:
Ca pentru fuga crengile-si aduna,
Dar radacina-i leaga de pamant.
De azi incolo n-am sa-l mai iubesc.
Dar cand ii vad privirile pagane,
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc -
de
Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult.
Asa izvorul ce s-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui,
Isi tulbura izvorul apa lui.
Arar in ochii-mi dragostea surade.
Si buruiana prinsa de pripoare,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.
Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava.
Iubirea m-a intampinat cu ura:
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i de otrava.
Cand voi pleca, ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el.
Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga.
Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfrnga.
In clipa cea din urma-a judecatii
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai - ca n-au stiut sa planga,
Si ochii mei - ca n-au ras niciodata.
Nu-mi mai aduce flori de liliac
Nici zambetele tale inflorite,
Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite.
Pastreaza-mi mana mea intr-a tale,
Si stam asa, alaturi amandoi.
Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi?
Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai,
Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai.
De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-atat de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait ori l-am visat.
Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimile raze de la soare.
Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine;
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine.
Te vad mereu ca-n clipa de pe urma:
Incremenit in capul scarii,
Cu zabetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi - taisul crud al nepasarii.
Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci intotdeauna-i rece si egala:
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare.
Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc,
Si am plecat, sa nu ma mai intorc.
De azi din zoride zi iti umblu-n cale!
Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac:
Ca numai eu, in lumea asta,
Am dreptul sa te cert.si sa te-mpac!
Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita,
Dar porti in suflet, vesnic incoltita,
Samanta aspra-a suferintii mele.
Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina.
Ca demon, oare, mi te-a scos in drum
De-ar vrea azi viata sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege!
Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanui mostere
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor, si trist, si-nfrigurat.
Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scanteie de rime -
Insangerate jerbe funarare
Pe un mormant in care nu e nmeni.
M-am resemnat: atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri, care n-or sa vie,
La intrebari, pe care nu le-am pus.
|
