MAMA CEA ADEVĂRATĂ
Se ridica o dorinta
si în taina doru-ntreaba
Care-I taina întregita
despre mama adevarata
Ce-nteles are cuvantul
ce pe
buze toti îl poarta
Chiar si pruncul de pe brate
îngâna cuvântul mama.
De-abia venit în lume când
începe sa
vorbeasca
Nu stie pe nimeni altul
decât chipul cel de mama
Mii de mâini de s-ar întinde sa
îl salte sus pe brate
Pânsul lui nu se alina doar la mama adevarata.
Fie mama-mbâtrânita, fie urâta, fie arsa
Pentru el nu este-n lume alta mama mai frumoasa.
Mii de mâini de s-ar întinde
ca sa-l mângâie pe fata
Nu e nici o mâna-n lume cum e mâna cea de mama.
Pentru ce
te-ntrebi acum prea iubite ascultator
Nu îsi lasa pruncul mama si-o cunoaste dintre toate
I-a simtit mâna d emama si si-a întiparit-o-n minte
Chipul e ice nopti
de-a rândul l-a veghiat cu ginasie.
Vie mame cu gramada sa îl
ia în bratul
lor
Plânsul lui nu se alina, nu cunoaste mâna lor.
Dar veti spune
mii de mame se gasesc în lumea toata
Însa cum poti sti dintre acestea care-i mama adevarata?
Sa aduc as vrea
în fata doar o mica întâmplare
Care-ar pune în gândire în
parte pe fiecare.
S-a-ntâmplat ca într-o
casa tata a trecut din viata
Lasând cinci copii orfani si
o mama-ndurerata.
Greu le câstiga sarmana hrana-n fiecare zi
Dar în dragostea-i fierbinte nicicând nu a obosit.
Greutatile-ntâlnite le-nfrunta
cu barbatie
Caci în inima de mama era un fior fierbinte.
Însa lipsurile care zi de zi erau
mai multe
A-nceput s-o copleseasca,
mintea-ntruna sa I framânte.
Greul îl vazura si altii, si-ntr-o zi veni sa-i
spuna
Vreau sa
tea jut cu ceva îi zise o vecina.
Da-mi fetita cea mai mica
s-o-nfiez sa
fie a mea
E mica nut e cunoaste
si-n curând te va uita.
Ai destul pe
ceilalti patru nu mai sta
la îndoiala
Am s-o îngrijesc mai bine ca o mama adevarata.
Tot ce am îi dau fetitiei,
tu vei fi
mai linistita
Caci din zi în zi vedea-vei
fata ta mai
fericita
Doar îti cer un singur lucru
sa nu îi spui niciodata
Caci tu esti a ei mama buna, iar la mine e-nfiata.
Greu putu sa se decida
sa-I dea fetita din brate
Însa lipsurile multe o facu sa hotarasca.
Vecina si lua fetita zicându-I fi pe
pace
Caci fetita ta de-acuma va trai-n belsug de toate
Într-o z ice se întâmpla
mama vaduva ramasa
Aude plângând pe strada pe fetita înfata.
Repede iesi afara, o ridica sus pe brate
Ce s-a întâmplat
cu tine, o mângâie si
o întreaba.
"Am cazut", striga
fetita caci am alergat pe strada
si-am venit sa I
spun la mama, dar mama nu-I
acasa.
Atunci o lua pe brate
si o mângâie pe frunte
si fetita deodata se opreste, nu mai plânge.
O priveste lung în fata, sî apoi o-ntreaba-ndata
Nu stiu ce se întâmpla
cu mine ce-s cu a matale brate
Niciodata pâna acum cât am stat la mama-n brate
Nu m-am simtit fericita ca acuma niciodata.
Spune-mi vecina secretul sa
i-l spun si eu la mama
Cum trebuie sa-I fie mâna când îsi
ia fetita-n brate.
Nu putu sa I dea raspunsul numai ochii-I larcramara
Eu nu sunt
numai vecina, eu sunt mama adevarata.
Inima în min' tresalta la acest cuvânt de mama
si as vrea sa
spun din toate care-I mama adevarata.
Ridicati-va privirea,
iata-o mâna-nsângerata
Iata un brat strapuns de cuie , iata o mama adevarata.
Pe Golgota în piroane
iata-un corp batut de bice
Iata o frunte-nsângerata
pentru mine, pentru tine.
Spini adânc înfipti în frunte nasc suvoaiele
de sânge
Gura arsa de durere, ochii parca-ncep
a plânge
Între doi tâlhari se zvate în chinuri îngrozitoare
Iata mama adevarata atârnata
în piroane.
Spune care-ti este vina
trecatorii îl întreaba
De-ai ajuns sa rabzi pe
cruce moartea cea mai blestemata.
Dar nu poate
da raspunsul, numai capul si-l
apleaca
si-n suspin se-aude o soapta eu sunt mama adevarata.
Am venit sa-mi strâng copii, pruncii
sa I
ridic pe brate
Orbilor sa dau vedere, mortilor
sa dau viata.
Cerule sa iei aminte, pâmântule
stai ca marturie
De ai mai vazut vreodata o iubire-asa fierbinte
si s-ar stropi fierbinti de lacrimi pe tarâna
blestemata
Caci pe-aceasta mama sfânta multi nu vor
s-o recunoasca.
Spuneti voi ce stati
de fata si-ati
simtit mâna de mama
Mai exista o fericire
ca aceasta în viata.
Spune-mi tu cazut pe
drumuri de care la nimeni nu-I pasa
Ce-ai simtit când mâna mamei
îndreptatu-s-a spre tine.
Spune-mi tu ce fara
mila ai ajuns ranit cumplit
Ce-ai simtit când mâna mamei
te-a legat, te-a izbavit.
Tu lovitule de soarta ce-ai ajuns fara
speranta
Ce-ai simtit când mâna maei
aparutu-ti-a în fata?
Tu bolnav în lumea
asta fara leac de vindecare
Ce-ai simtit când mâna mamei
turna leac de alinare.
Cei legati cu lanturi grele câti cu lant încatusati
Au vazut aceasta mâna când le-au rupt, le-au dezlegat.
Toti cei izvaviiti de greuri toti cei scosi
de sub povara
Striga plini de bucurie c-au simtit mâna de mama
Eu atât dar
va POT SPUNE si voi spune
viata toata
Pentu mine nu exista alta mâna, alta mama.
Cum s-a aplecat spre mine nu voi
uita nciodata
si mi-a spus cu bucurie eu sunt
mama adevarata.
De aceea fac
chemarea în auzul orisicui
Veniti tineri, veniti vârstnici, veniti astazi la Isus.
Veniti voi raniti bolnavim veniti voi de ani albiti
si vedeti ce fericire
în bratele Lui gasiti.
Veniti si vedeti minunea trâmbitata-n lumea toata
Mama noastra are mâna strapunsa si-nsângerata.
Daca stai la îndoiala despre adevarata mâna
Punti-o la-ncercare cereti-o de sus vina.
Tu bolnav ce în durere numarat-ai nopti si zile
Astazi mâna-nsângerata
se întinde catre tine.
si ca
semn pe toata
viata ca e mâna adevarata
El îti vindeca durerea sî ranele ti le leaga.
Tu ce-ai schiopatat pe drumuri si-ai ajuns în necredinta
Azi îti face mersul liber semn
de mare biruinta.
Tu lovitule de soarta ce-ai cazut în disperare
si ai zis ca pentru
tine nu mai este usurare.
Da si pentru tine se întinde mâna cea însângerata
Isus spuen: Îndrazneste, Eu sunt mam adevarata!
Ce-am nascut în chinuri grele
si ce
am purtat pe brate
Pân la ultimul voi creste si am sa le dau viata.
Voi coii din lumea întreaga ascultati glasul de mama
Nu v-adapostiti
sub umbra, nu cautati o alta
mama.
N-alergati si nu va
duceti la cea vitrega, nu-i pasa
Ca v-ameninta
cu moartea ca nu ea v-a dat viata.
Mii de mâini de s-ar întinde mii
de glasuri de va
chiama
Fiti ca pruncul ce cunoaste pe mama adevarata.
