ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
MARA NICOARA / CUVINTELE, FRUMOASE FLORI
mara nicoara
cuvintele,
frumoase
flori
cuvintelor nu da un sens invers 525g65f
ars poetica
Sa nu aud secunde cum pindesc
Fosnind plaminii de lupi suri
Sa nu aud de vreme cum albesc
In garderoba hainele la cusaturi
Neauzit sa iti prelingi
Pisoi cuminti cu pasii in mers
De teama ca-nfiori peretii
Cuvintelor nu da un sens invers 525g65f
Si aerul sa nu-ndraznesti sa-l superi
Cu gest altfel ca de statuie
Intoarce-ti pasarile-n gene
Ca singele-mi albit il suie
Si nici in vis sa nu deschizi
Spre-aiurea vreo bolnava usa
Caci pleoapa cerului intoarsa
Va cerne in oglinzi cenusa
soseaua cu plopi
Inalti sint plopii acestia oprind zapezile
Cazind in valuri din cer, de pe cimp venind
Dar eu intru sub pleoape si trag bine zavorul Calatorim cu viteza prin lume
Si credem ca e bine si ne miram
Cind umbra dreapta a unei pasari
Ne leaga privirea de-o stea
Pe frunte
Lumina imbatrinita asaza miini vestede Inaintam, inaintam pe uda si cenusie
Frunza plopului care nu stim unde duce.
patrie
Tu esti in singele meu cum este timpul in pietre.
Desigur, primavara padurea isi desface aripile si se ridica,
Desigur, intotdeauna zapada pe munti e albastra
de umbra stelelor,
Desigur, de atitea vise pornind in zbor orasele sint mai aproape de luna,
Desigur, parul fecioarei palide e mereu tinar in lanurile de porumb,
Dar, patria mea, pentru ca tu in singele meu esti, cum timpul este in pietre
Primeste in fata portilor tale cintecul meu Vesnic arzind cu flacara inalta.
ginduri de toamna
Lumea dintre un ochi si altul, lumea,
Coline cu linii aburite, ca spinari de cai adormiti
Vor veni pasari imense tragind carute cu muguri
Pentru tarina buna din suflet, florile vor creste seminte
Lumea dintre un ochi si altul, lumea,
O forma de zbor sint si eu in inalta spirala.
Vesnice numai zidirile miinii si
Pamintul, zgribulindu-si buretii argintii, pina ce vin
Pasarile imense tragind carute cu muguri.
mereu un alt vazduh
mereu un alt vazduh
Mereu un alt vazduh coboara peste noi
Abureste obiectele sau clar le contureaza..
Cu linii pure, cum linia ce mingiie
Cupola alba a unui ou
Mereu un alt vazduh ne-aduce toamna in plamini
Si singele prin radacini il soarbe
Si-1 suie catre pleoapa mov
Si eu voi mirosi a fructa si a toamna
Cind vei veni, adus de drumul fara gres
Inscris in palma.
imblinzitorul de serpi
Temeti-va, trece imblinzitorul de serpi.
Scoate din buzunar o forma de lut si se aude un cint
Orizontul se umple de serpi ondulind vertical,
Ce ne inteapa pupilele cu limbi subtiri de argint.
El este puternic, gestul lui fascineaza,
Ne-a legat plivirea cu un cuvint.
Sub cerul frunza de brustur verde ne nastem
din oua albe
Si intram ca pumnalele in pamint.
sus, cocosii de pe burguri
Sus, cocosii de pe burguri
Dau al treilea semn tradarii
Trupul alb ti se inchina
Trupul negru-n picla zarii
Si ma doare o-ntrebare
Si presimt un asfintit
De lumina care creste
Spini pe frunte-au rasarit
Si degeaba picuri rosii
Indurare cer tarinii
Cel din urma ciine fuge
Speriat de caldul miinii
M-am rugat la miazazi
Orei cumpana sa-i ieie
M-am rugat la miazanoapte
Mi-a dat lacat fara cheie.
cel fara de speranta
Cu fiecare dus in dedesubturi de lume
Moare din mine cite putin.
Cuvintele spuse lor ma cheama
Imaginea mea sub pleoapele lor albe.
Lasati-ma, am sa va pun luminari de iarba verde Dar faceti odata lumina in somnul meu !
Tarina creste in groapa si acopera gleznele
Pesti impietriti privesc cu ochiul crud
Cine e cel fara de speranta
Lacrima il apasa greu.
Tarina a ajuns pina la inima
Tarina a ajuns pina la barbie
Rasuflarea cui incolteste semintele
Lacrima il apasa greu.
Gura plina de pamint dulce nu va mai striga
Sa tresara mina ucigasului din luna.
Iata a disparut si ultima privire
Doar un deget mai face semne indescifrabile
intr-o lumina fara nimic.
Cine e cel fara de speranta
Lacrima il apasa greu.
Degetul, degetul celui fara de speranta
Este degetul meu.
Da, cu fiecare dus in dedesubturi de lume Moare din mine cite putin
Cuvintele spuse lor ma cheama
Imaginea mea sub pleoapele lor albe
Iata, am aprins luminarile de iarba verde
Cita lumina alba si bruna in somnul meu ?
balada cu strabuna si cal alb
Inima ierbii era uimita foarte
Cocosii cei de tabla de pe case-n stravezia sara
Innebuneau cu luna-n gheara cind trecea
Cu sold rotund, nervoasa nara
Strabuna mea pe un cal alb
Strabuna mea pe un cal alb.
Si doar pe suflete calul alb calca
Era un cal prea delicat
Barbatii-si lasau umbrele in vis
Si drumul i-l pindeau ca ar fi dat
Orice pentru papucul ei cel rosu
Si sufletul pentru papucul ei cel rosu.
Dar se opri-ntr-o vreme-anume
Sub cerul gotic infrunzit
Cu ochiul sting intors spre somn,
Blind ochiul drept spre cer smerit
Strabuna mea pe albul cal
Strabuna mea pe albul cal.
cintec
Doamna cu gura indurerata
Nufar de noapte curat
Spala cu lacrimi picioarele
Calatorului intirziat
Plinge aerul pe obrajii icoanelor
Pe cimpii cad ingerii, lini.
Sterge cu parul tau picioarele
Calatorului, pe frunte cu spini
Si placerea pacatului dulce
Invata-ti trupu-a uita
Floare nenascuta din piatra
Maria Magdalena, sora mea.
lumina alba
Lumina alba a plouat peste chipul tau din vis. De aceea iubesc noptile bune si calde
Prin care iti treci zimbetul
Ca florile de mar prin trunchi.
pastel
Orizontul, cimpia-ntinsa
Linii paralele cu protuberante fantomatice
Pierdute in amurg
In picla cenusie.
Muresul curge cu apa ingreunata
Pe maluri tufisuri
S-apleaca sa vada
Prundul limpede de asta-vara.
M-aplec si eu
Sa vad pastrata de apa
Forma gleznei tale.
ginduri in orasul vechi
Sint fericita ca existi undeva in orasul
Atit de vechi incit se aude iarba viitoare
Batind in temelia catedralelor.
Porumbei ciugulesc privirile statuii negre
Niciodata acest calaret nu va respira prin frunze.
Putrede sint visele sub perna trecatorilor
Care-si transforma anii in cristale.
Amintirea arunca pietre in umbra lui
Don Quijote
Nu mai stim sa ne uitam la fata unei flori.
Timpul pindeste cu ochii iesiti din tarina.
Dar, eu sint fericita ca existi
Si te doresc cum doresc ninsoarea.
basm
Si cind pornit-am peste mari si tari
Aveam niste obiecte fermecate
Ma insoteau un vultur si un lup,
Luna, corn cu sunetul departe.
Dar drumul era lung si-ntortocheat
Iar mie mi-a fost teama si am plins.
Pamintul se-nvirtea in jurul unei lacrimi
Si serpi cuminti pe degete m-au lins.
Ne-am luptat apoi cu zece zmei
Ce-nvinsi cadeau cu piaptanul prin plete
De-atita singe gros si blestemat
Parea tarina un burete.
Atunci o pasare prietena
Ne-aduse apa vie-n cioc
Ca sa ne vindece si sa ne poarte
La ceas de cumpana noroc.
In urma noastra noi lasam
Ca niste cai lactee mari zapezi
Deserturi, unde oase-nmuguresc
In marile cintate de aezi.
Dar cind in sfirsit am ajuns
Eram atit de batrini incit nu
Mai stiam de ce-am pornit la drum.
lamentatia Penelopei
Mereu te astept in pragul casei
Lumina imbatrineste cu fiecare zi
Umbra mea scade treptat in buruieni
Camasile mele nu mai au peste ce se rotunji
Petitorii si-au lasat nepotii
Acestia asteapta dar nu stiu de ce
Timpul creste in pietre. Rece
Urma calului in miezul noptii.
Doar batrinul ciine isi plinge
Coltii cazuti intr-o tarina mai tinara.
In unghii alb singe.
De totusi vei veni, traitorule al altui timp
Demult copacii vor fi reintorsi in seminte. Si Palmele mele
De timp bolnave nu te vor mai sti.
orasul meu
Agatat pe meridiane
Orasul meu isi roteste casele pe acelasi cerc.
Vechea cetate
Isi poarta zidurile inspre verde
Citeodata cade o piatra ca un mar putred
Lovindu-ne cu tacere.
In atitea blocuri ne traim visele orizontale Incit pamintul s-a curbat putin A zbor.
Duminecile ne imbracam hainele frumoase Si mergem sa ascultam primavara
urcind in pomi.
E in noi bucuria
Pestilor cucerind continentele.
lacrima de sticla
Merg pe strada, sufletul se tiriie prin praf
dupa mine
Si-i curg lacrimi mari cit capul pe un bot prelung de ciine
Ca-ntr-un ou imens de sticla intr-o lacrima
m-ascund
Hotarasc unde e cerul il gindesc curat ca un
Ochi de porumbel pierdut de vreun inger ieri
in drum
Si ramin mereu departe miinii tale ce loveste
Ma dor umerii in locul unde aripi imi vor creste.
prea tirziu
Cind cu fratele meu apucam drumul Bizantului Si mergeam, si mergeam pina ce degetul se impiedica de o molie
Chipul tau necunoscut ma pindea printre litere
Si-mi trimitea doua pantere negre solie
Si cum te-am cautat, cum te-am cautat
Barba ta crestea deasa pe cimp, tu erai plecat.
Ca ata de ac imi spinzuram gindul de tine
Dar tu vinai berbeci salbateci pe planete straine
Si-mi infloreau garoafele sinilor cind lunecai
Prin vis, tacut si frumos, departat ca prin binoclu.
Cind in sfirsit te-am ajuns, si-am vrut sa-ti
imbratisez genunchii M-am lovit cu fruntea de soclu.
Pietrele
Sa nu loviti pietrele.
De veti da, va curge singe.
De atitea mii de ani
Blestemul in ele plinge.
Au lovit atitea nimburi
Incit vesnic ele sint
Pascute noaptea de stele
Muscate ziua de vint.
poate n-ai sa te retragi
Si iata ca in cimpiile transilvane
Pamintul se framinta ca o turma de bivoli
Evadind prin aceleasi misterioase germinatii.
De te uiti printre ierburi ca printre degete
Ti se va pare ca cerul ploua cu piei de
animale tinere Si poate n-ai sa te retragi dincolo de ultimul cearcan
Pentru ca, iata,
Liliacul a inflorit
Ca un foc alb.
cele mai frumoase flori sint caii
nu ti-am cerut
Cele mai frumoase flori sint caii. Nu ti-am cerut un buchet de cai.
Iubesc liniile suave ale bisericilor
Nu ti-am cerut sa-mi cumperi o biserica.
Imi place iarba verde si cruda.
Nu te-am chemat sa intram de mina in pamint
Pentru a vedea cum e sa fii iarba.
Dar, lasa-ma sa-ti dau
In orele cind te ineaca marea
Pe anii tai, o mie
Anii mei, pumn de seminte.
acvariu
Ferigi fantastice-mi devora geamul
Pe cer trec pasarile unei alte ere
Lumina-n colturi creste iarba verde
Si linistea-n nelinisti piere.
Cerul e oul straveziu si-atit de greu
Ca au plesnit copacii-n muguri de-ncordare.
Din el ies forme monstruoase fara piele
Si mor, de ce tacind, in zare.
Ca pestii albi ies oamenii din case
Si-aluneca pe strazi atit de lin.
La geamul meu mari broaste pintecoase
Cu ochii reci sa ma priveasca vin.
Tacuti, ca umbre lunecind pe ape
Trec anii mei ca intr-un vis.
Si nu stiu, lumea-i un acvariu
Ori eu intr-un acvariu m-am inchis.
si se facea ca eram pe o planeta
Si se facea ca eram pe o planeta stearpa
Plante carnivore ma-nconjurau si fata
Mi-o aparam cu palma smulgindu-ma cu greu
Iar cind am vrut sa ma orientez dupa soare
Polii erau devorati de sori rosii din care picura singe mereu.
Alergam cu vesmintele rupte si nu ma puteam opri Rasuflarea cuiva ucigatoare o simteam calda in ceafa Pietrele imi muscau calciiele si as fi dat Orice pe o cana cu apa.
O lacrima mi-a curs si s-a oprit pe piept
Oasele acelui cuiva grele ca moartea in ea s-au inchis
Sub povara nu mai aveam rasuflare si ma micsoram pina ce
Ascunsa dupa pleoape-am adormit
- Si-n vis
Se facea ca eram pe o planeta stearpa
poem al virstei
Marea pe acoperis.
Paturile musca coapsele fecioarelor.
Ochii cu pleoapa inspre sud.
Doamne, de ce esti Hieronymus Bosch ? Intuneric. Greierele tiriie altcuiva in palma. Coloana mea vertebrala paralela cu huma.
Axa galaxiei albastre trece prin sufletul meu.
In ochii ciinilor cinabru. Aerul frige.
Femeile vor naste pesti. Disperare in ochii icoanelor. Singura. Groaza alearga copitele cailor. Doare.
Fa-ma stinca sa fiu liniste. Secunda
arsa a zilei a doua.
II
Pragul mincat de buruieni. Fruntea luminii prabusita pe gratii de ferestre. Punct durut in cerc fara usa. Strigatul sarpe cu lacrima in gura. Nu - drum de apa cu pietre albe de pesti, nu - drum de aer plouat cu triluri. Florile de pe covor pajiste, umbrele de pe pereti arbori. Cerul dincolo de sticla. Pling anii vinduti. Zadarnic. Mai degraba renasc din nisipuri piramidele cu timp putred in vine decit posibila.
reintoarcerea la gestul cu miros de lapte. Pentru fiecare creste un copac in padure.
III
III
Semintele viseaza orgii de verde. Carunta amiaza. Alb abur sub aripi de cocor.
Apa din ciutura inrosita de privirea crunta. Ghemuita linistea la radacini de gest. Cumpana fintinii masoara necontenit timp sau poate arata planeta straina grea de umbre.
Colb pe fruntea asudata. Calul zvicneste.
izbit de prapastie cu propriul nechez.
Ciudata clipa in spirala lumii.
Cresc colti albi in gingii rosii de
lupi tineri si ei nu stiu. Greu drumul si
sfirsitul departe. Soarta mutata in orizont. Numai amintirea cu miini blinde undeva intre ochi.
IV
Ogarii mei adulmeca alt aer. Tu nu stii ca eu voi pleca da la tine. Atit de mare zapada incit sufletul meu e rece pina sub acoperis. Ciorile stau intre cer si pamint ca miezul in nuca. Poate ele sint ochii iernii inaltati sa vada. Mare linistea apelor. Sub talpi, pesti aluneca printre alge cum trece luna prin trupul meu si ma lasa biserica pentru pasari albe. Inima mea bate in orizont si nu stiu pentru care lumi, necunoscute, pe care insa le simt si ma farmeca.
neliniste
Umbrele sint ierburi gri Serpi pindind cu ochii de vapaie Clipa blestemata-i in odaie Cariul noptii brusc incremenit.
Si ce-ncepu sa sopoteasca
Si ma pindeste-un vasilisc.
Prin colturi mii de chipuri isc
si cheia inverzi de teama-n broasca.
In jur se-ntinde-un abur rosu.
In cercul strins neincetat
Catelul pamintului s-a spinzurat
Si-atunci deodat' cinta cocosul.
eu plins
Tu, pleoapa de sus a lumii
Eu, pleoapa de jos.
Intre noi creat doar pamintul
Noua si lui aducem prinos.
Omul dintii absent
Modeleaza-o bucata de tina.
Sarpele uimit de alb
Pingari pe Eva cu lumina.
De-atunci tristetea creste in lucruri
Si poarta in ele o moarte.
Tu, cearcan al lumii de sus,
Eu plins intr-o lume de departe.
pasarea alba
I
Singele meu e fiara haituita de orologiile lumii Lasa-ma sa ma odihnesc in privirea ta.
Ploaia mi se agata in gene dar nu voi clipi
Daca m-ai iubi, daca te-as iubi
Buzele tale au gust de copac tinar
Si pina nu e miine
Umbra mea te va urma
Ca o luna somnambula.
II
Cind te privesc, gindesc un cal rosu
Pascind o iarba inalta de fum.
Nu e o iarba inalta de fum, sint umerii mei
Pe care un barbat foarte singur
Voia sa inalte o catedrala.
Umbra mea e fierbinte si topeste zapada alba. Aud pana albastra a unei pasari izbind pamintul.
Aud la mina stinga ceasul
Cu colti de lupi muscind vremea
Din secunde curge apa si singe.
III
Verzi, lichide, ca uleiul moi
Luneca orele pe trunchiul de salcie si cine
In sufletul meu isi suna tichia cu clopotei
Incit nori de mil ma despart
De galbena papadie sub care imi facusem casa ?
Atit de firesc creste iarba in jur Incit ma pipai cu degete de tarina.
Din lantul rotund care leaga picioarele pasarii albe
Zboara numai veriga rosie, inima mea.
clipa de fuga
Si batuse un ceas dupa ultimul ceas
Iata de ce pamintul m-a refuzat ca arbore
Si urma calciiului meu a ramas.
Dupa atita moarte in doi
Luna ma doare in timple.
Nu ma striga inapoi.
de dragoste
Cit de palide ti-s degetele si cum
in jur mor orele prefacute in bauturi ciudate si mie
oare de ce sufletului mi-e frig
aceste spatii ciudate
cind singele meu e peste drum de al tau ?
Ma parasesc secundele si te urmeaza
iti fura aburul rasuflarii, privirea ingenuncheata
si pleaca apoi sa moara frumos
sub piatra sarpelui de casa.
II
Servim noaptea in pahare inalte
Unde sint mieii cei fara seaman de grasi ?
De drag singele meu a uitat
Ceasul cu fata in jos.
Ehei ! Cum ma cheama dinspre fata intoarsa a lunii
Cornul vinatorilor mei !
Dragostea mea cu parul carunt, in genunchi,
Oarba, pipai cu degete inrosite cioburi de vis.
III
Nu te teme ca-mi plinge pe obraji lumina
Sint numai o indurerare uimind somnul tau
Am sa ma retrag intr-o pictura cu o casa rosie
Si cu o femeie asteptind mereu
Sint amintirile niste sirene
Dar singele cu funii eu mi-l leg
Sint incuiata-n strigat fara trup
Cui sa platesc blestemul sa-l dezleg ?
Voi singera amurgurile line
Cu piatra care creste rece-n mine.
IV
Ochiul tau, triunghi deasupra lumii
Palma ta un cuib lipit de ram
In caii albi cresc oase albe
M-am pierdut, nu ma mai am
Sint lepadat la margine de drum
Si drumu-acesta nicaieri nu duce
Sint gol si sufletul mi-i plin de bube
Si parc-aud piroanele in cruce.
Tilhari ascunsi vor sa ma prade
Si nimeni, Doamne, nu ma plinge
Vulpi negre-adulmecind asteapta
Sa cada din secunda singe.
Eu m-am voit insa un cintec
M-am zamislit neindurat
Din strigatul uitat in noapte
De-un cocosat nebun si beat.
De-aceea-mi ciocane in timple
Minute ce nu vor fi ore
De-aceea-astept un semn sa-mi dai
Cu glas de clopote sonore
Caci iata, nu mai pot sa-ndur
Si m-am pierdut nu ma mai am
Mila ta deasupra lumii
Palma-ti cuib lipit de ram.
intru slava fapturii tale
Sint unele zile straniu de frumoase
Cu lumina alba ca o Ofelie moarta
Intram intr-un tarim cu flori de gheata si arbori de gheata
Ni se vede urma calciiului pe geamul care e poarta.
Ram de liliac uimind iarna
Iubirea ta ma striga cu un suav miros
Intru slava fapturii tale sint luminare
Si ard pina la cel de argint os.
vreau sa traiesc.
Cind trec, in ochii barbatilor cresc ghiocei.
Poate nu ghiocei cresc in ochii lor, ci o cusca.
Dar eu vreau sa traiesc un peste
pentru ca sufletul meu nu se
innegreste de nici un mal.
Vreau sa traiesc umbra de sinziana
pentru ca e obositor sa fii tot timpul cocor si sa te-ntorci serile cu albastru sub unghii.
Vreau sa traiesc o ninsoare
pentru ca dincolo de ea m-astepti tu cu buzunarele pline de vulpi rosii.
Vreau sa traiesc o camasa
pentru ca fericirea mea are exact
dimensiunea camasii tale
(si-ti sterg zilnic amintirea de praf)
Acum eu pot sa traiesc moartea
pentru ca singele meu te-a iubit
in noaptea cind timpul
ne privea prin cercuri vinete.
in drojdia orelor batrine
In drojdia orelor batrine am gasit un scarabeu
Si din umbra lui ciudata s-a nascut un tinar zeu.
Cind lumina haituita se retrage-n intunerec
Intr-o lume minunata eu cu zeul meu ma ferec.
Ritualul nostru-ncepe in aroma de cafele
Ne-ascutim mereu privirea in suvoi de vinuri grele
Cind se coloreaza-odaia-n galben pur ca de coniac
Si-obiectele-n contururi miscatoare se prefac,
Eu imi pun bratari la glezne si pe umeri valuri rare Dupa muzici orientale dansez zvelt printre pahare Gratios mi-acopar fata cu un val purtat de mina Si privesc in juru-mi tainic cu ochi verde de cadina.
Ma rotesc tot mai grabita, parul rosu zboara-n cerc Si acopar cu el cerul, pe-naltimi de valuri merg,
Imi lucesc pe solduri lune si pe piept luceferi blind.
Ce pacat aceste toate le traiesc numai in gind.
serile
Serile cind obiectele isi inchid pleoapele
si ma lepad singuratatii peretilor albi
imi leg auzul de usa
dar nimeni nu vine sa ma spele de intuneric
ma scald in soare pe malul marii
calciiele mele nu ating pamint
traiesc o dragoste adinca
pina-n ultima litera a numelui meu
calatoresc pe o corabie respir atitea oceane
ca-mi sint plaminii grei de sare
aflu un adevar
pierim lumea indesind-o-n cuvinte
viata mea marea soarele-mi apune sub piele
dintre statui numai eu cu ochii verzi
trebuie sa fie frumoasa marea.
cind turnul amurgului se-nclina
S-a inserat pina in pahare si verzi otravuri
Curg de pe pereti in sufletul meu
Unde, unde e blondul meu viking
Cind turnul amurgului se-nclina
De zborul pasarilor albe
Corabia de fum atit de-aproape luneca
Pupila mea e nemiscata mare.
Unde, unde e frumosul meu viking,
Umbra-i blonda iar in vis ma doare ?
dragoste ultima
Sa fie ochii mei fereastra
Prin care sa privesti zilnic cu o noua mirare
Cum rasare si apune soarele
Prin paduri verzi de ierburi de mare.
Sa te apere de fiarele albe si crude ale iernii Cu o blindete fara seaman palmele mele
In asteptarea ta am inflorit luminari in oglinzi
Si-am impodobit pragul cu o poala de stele
Pentru tine-am cules toata lumina acestei toamne M-as preface in tarina de sub pasii tai, sa pot. Dar daca pleci iubirea mea carunta Mi se rastoarna cerul cu o limba de clopot.
Iti soarbe rasuflarea, flacara in bratele tale intinse Nu voi lasa rizind, in pahar sa te doara Amintirile cu degete ninse.
Mereu cu tine pina dincolo
De esti copac eu iti sint ram.
Mi-au innebunit de dragoste clipele toate
Si-alearga desculte sa iti bata-n geam.
ploaie
Dragostea mea, saruta-mi umerii
Julieta a murit, Ofelia s-a ratacit in alt timp.
Lumea e dincolo de aceasta ploaie.
Simte o jale ca de planeta straina
Vino mai aproape. Poate ca lumea
Nici nu exista ; poate ca noi ne-am
Nascut din aceste secunde gravide
Poate ca universul e un ocean de ape
Poate ca n-a existat Iona, pe noi ne poarta balena Spre acel ochi urias ce ne absoarbe Incremenit intr-un punct ucigas.
Si totusi
Saruta-mi umerii, dragostea mea
Si nu fi trist
Daca gindul meu te va zidi intr-un catarg
De care se vor ciocni pasari
Legate la ochi cu dragoste.
sumar
CUVINTELOR NU DA UN SENS INVERS
Ars poetica 7
Soseaua cu plopi 9
Patrie 11
Ginduri de toamna 13
Mereu un alt vazduh 14
Imblinzitorul de serpi 16
Sus, cocosii de pe burguri 18
Cel fara de speranta 20
Balada cu strabuna si cal alb 22
Cintec 24
Lumina alba 26
Pastel 27
Ginduri in orasul vechi 29
Basm 31
Lamentatia Penelopei 33
Orasul meu 35
Lacrima de sticla 37
Prea tirziu 39
Pietrele 41
Poate n-ai sa te retragi 43
CELE MAI FRUMOASE FLORI SINT CAII
Nu ti-am cerut 47
Acvariu 49
Si se facea ca eram pe o planeta 51
Poem al virstei 53
I (Marea pe acoperis) 53
II (Pragul mincat de buruieni) 55
III (Semintele viseaza orgii de verde) 57
IV (Ogarii mei adulmeca alt aer) 59
V Neliniste 60
Eu plins 62
Pasarea alba 64
I (Singele meu e fiara haituita) 64
II (Cind te privesc, gindesc un cal rosu) 66
III (Verzi, lichide, ca uleiul moi) 68
IV Clipa de fuga 70
De dragoste 71
I (Cit de palide ti-s degetele si cum) 71
II (Servim noaptea in pahare inalte) 73
III (Nu te teme ca-mi plinge pe obraji lumina) 74
IV (Ochiul tau, triunghi deasupra lumii) 76 Intru slava fapturii tale 78
Vreau sa traiesc 80
In drojdia orelor batrine 82
Serile 84
Cind turnul amurgului se-nelina 86
Dragoste ultima 87
Ploaie 89
|
