MOARTEA UNUI ALPINIST

MOARTEA UNUI ALPINIST

Am E Dm C

Ninge peste munte cu melancolie

Am E Dm C

Ninge peste moartea unui alpinist

Ninge peste astre, ninge ºi sfârº 858e419i eºte

Inima ce-mi bate azi în pieptul trist.

Am E

R: Ninge sfânt ºi pãgân,

Dm C

Numai ochii ne rãmân

Am E7 Am E

Despãrþirea sã ne-o vadã

Cãci în munþi noi ne-am stins

ªi-am ajuns de-atâta nins

Niºte oameni de zãpadã.

Stânca grea ºi durã viaþa i-a rãpit

Duhurile vãii casã i-au fãcut

Giulgiul îi e zãpada pe care-a iubit-o

Vântul îl jeleºte ca la început.

Voi cei ce astãzi dormiþi în munþi

Voi pe care stânca durã v-a învins

O, pustietatea lasã sã v-asculte

Iar ºoptirea blândã mi se pare plâns.

Pulberea uitãrii ninge pe morminte

Cei legaþi în coardã nu vã vor uita

Cãtre culmea vieþii mergem înainte

Pânã-n ziua-n care stânca ne-o trãda.