MONOLOG
Saluta tu - anul! Rastoarn-apoi brazda
si-ntinde-o visând pâna-n soare rasare.
În
cum cade la capat de vraja - aminul.
Izvoarele toate si focul, trabantii,
îi poarta deasupra, în mâna, Înaltul.
Adauga tu pasului numai încrederea,
evlavia, grija si saltul.
Saluta tu - anul! Largeste-ti fiinta si peste
cea margine cruda care te curma.
Vezi, pulberea pragului tine de tine
la fel ca si sfera si luna, din urma.
Sporeste-ti cântarea precum se cuvine,
da ceasului întelepciunea ce-o ai.
Norocul de aur, visatul, sub stresini
ti-1 daruie sarpele casei si zeii din plai.
|
