Mama lui stefan cel Mare

Dimitrie Bolintineanu

I

[ 8] Pe o stīnca neagra īntr-un vechi castel,
[ 9] Unde cura-n vale un rīu mititel,
[ 10] Plīnge si suspina tīnara domnita,
[ 11] Dulce si suava ca o garofita;
[ 12] Caci īn batalie sotul ei dorit
[ 13] A plecat cu oastea si n-a mai venit.
[ 14] Ochii sai albastri ard īn lacrimele
[ 15] Cum lucesc īn roua doua viorele;
[ 16] Buclele-i de aur cad pe albu-i sīn,
[ 17] Rozele si crinii pe fata-i se-ngīn.
[ 18] Īnsa doamna soacra līnga ea vegheaza
[ 19] si cu dulci cuvinte o īmbarbateaza.

II

[ 23] Un orologiu suna noaptea jumatate,
[ 24] Īn castel īn poarta oare cine bate?
[ 25] - "Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit;
[ 26] Eu, si de la oaste ma īntorc ranit.
[ 27] Soarta noastra fuse cruda asta data;
[ 28] Mica mea ostire fuse sfarīmata.
[ 29] Dar deschideti poarta. Turcii ma-ncongior.
[ 30] Vīntul sufla rece. ranele ma dor!"
[ 31] Tīnara domnita la fereastra sare.
[ 32] - "Ce faci tu, copila?" zice doamna mare.
[ 33] Apoi ea la poarta atunci a iesit
[ 34] si-n tacerea noptii astfel i-a vorbit:
[ 35] - "Ce spui tu, streine? stefan e departe,
[ 36] Bratul sau prin taberi mii de morti īmparte,
[ 37] Eu sunt a sa muma; el e fiul meu;
[ 38] De esti tu acela nu-ti sunt mama eu!
[ 39] Īnsa daca cerul, vrīnd sa-ngreuieze
[ 40] Anii vietii mele si sa ma-ntristeze,
[ 41] Nobilul sau suflet astfel l-a schimbat,
[ 42] Daca tu esti stefan cu adevarat,
[ 43] Apoi tu aice fara biruinta
[ 44] Nu poti ca sa intri cu a mea vointa.
[ 45] Du-te la ostire! Pentru tara mori!
[ 46] si-ti va fi mormīntul coronat cu flori!"

III

[ 50] stefan se īntoarce si din cornu-i suna,
[ 51] Oastea lui zdrobita de prin vai s-aduna.
[ 52] Lupta iar īncepe. dusmanii zdrobiti
[ 53] Cad ca niste spice de securi loviti.