Mama lui stefan cel Mare
Dimitrie Bolintineanu
I
[ 8] Pe o stînca neagra într-un vechi castel,
[ 9] Unde cura-n vale un rîu mititel,
[ 10] Plînge si suspina tînara domnita,
[ 11] Dulce si suava ca o garofita;
[ 12] Caci în batalie sotul ei dorit
[ 13] A plecat cu oastea si n-a mai venit.
[ 14] Ochii sai albastri ard în lacrimele
[ 15] Cum lucesc în roua doua viorele;
[ 16] Buclele-i de aur cad pe albu-i sîn,
[ 17] Rozele si crinii pe fata-i se-ngîn.
[ 18] Însa doamna soacra lînga ea vegheaza
[ 19] si cu dulci cuvinte o îmbarbateaza.
II
[ 23] Un orologiu suna noaptea jumatate,
[ 24] În castel în poarta oare cine bate?
[ 25] - "Eu sunt, buna maica, fiul tau dorit;
[ 26] Eu, si de la oaste ma întorc ranit.
[ 27] Soarta noastra fuse cruda asta data;
[ 28] Mica mea ostire fuse sfarîmata.
[ 29] Dar deschideti poarta. Turcii ma-ncongior.
[ 30] Vîntul sufla rece. ranele ma dor!"
[ 31] Tînara domnita la fereastra sare.
[ 32] - "Ce faci tu, copila?" zice doamna mare.
[ 33] Apoi ea la poarta atunci a iesit
[ 34] si-n tacerea noptii astfel i-a vorbit:
[ 35] - "Ce spui tu, streine? stefan e departe,
[ 36] Bratul sau prin taberi mii de morti împarte,
[ 37] Eu sunt a sa muma; el e fiul meu;
[ 38] De esti tu acela nu-ti sunt mama eu!
[ 39] Însa daca cerul, vrînd sa-ngreuieze
[ 40] Anii vietii mele si sa ma-ntristeze,
[ 41] Nobilul sau suflet astfel l-a schimbat,
[ 42] Daca tu esti stefan cu adevarat,
[ 43] Apoi tu aice fara biruinta
[ 44] Nu poti ca sa intri cu a mea vointa.
[ 45] Du-te la ostire! Pentru tara mori!
[ 46] si-ti va fi mormîntul coronat cu flori!"
III
[ 50] stefan se întoarce si din cornu-i suna,
[ 51] Oastea lui zdrobita de prin vai s-aduna.
[ 52] Lupta iar începe. dusmanii zdrobiti
[ 53] Cad ca niste spice de securi loviti.