Matei cel harnic de Mariana Filip
In odaia celor mici
Azi,
Matei e de servici.
Dupa ce-a mancat, degraba,
S-a si apucat de treaba.
Sterge mobila de praf
Cu o carpa de postav.
Scaunelele, curand,
Le va lustrui, pe rand.
Dar ganditi c-a terminat?
Mai la urma si-a lasat
Cai, masina, vagonete,
Sa le stearga pe-ndelete!
Nici papusile motate
Inca nu sunt curatate.
Ursul tipa ne necaz,
Ca s-a murdarit pe-obraz.
Dar
Matei, cu maini dibace,
Harnic sterge, sa le-mpace,
Iute, iute, caci la joaca
Vin copiii, sa petreaca.
Pe la noi, la gradinita,
A venit, azi, o fetita
Cu par negru in inele
Si in ochi cu albastrele!
Eu am s-o intreb indata,
De ce tot sta suparata?
De ce nu vrea sa se joace?
Oare calul meu nu-i place'
Sta in colt si nu vorbeste
Si la urs mereu priveste
Cum tot mormaie si sare!
Ei, de urs, i-e frica tare!
Ursul ce te-a speriat,
Din postav e fabricat!
Cheia de i-o invartesti,
E destul ca sa-l pornesti!
Pe copii i-ama dunat,
Ursul l-am inconjurat,
Si de maini, cu toti ne-am prins:
Hora mare am intins.
Si-am pornit-o toti la joc,
Cu fetita la un loc.
Teama nu-i mai e de-acum
Suntem toti prieteni buni
