Mircea
Cartarescu
Femeie, femeie, femeie...
- fragment -
...atāta
lumina era pusa īn fondul de ten de pe umerii obrajilor tai
atāta spaima īn adānciturile claviculelor tale 444h74e
atāta modernitate si nonsalanta īn mersul tau
atāt je m'en fichism, atāt nenoroc...[...]
cine mai esti? unde mai exista nostalgia ta,
neajutorarea ta, egoismul tau?
usurata de tine viata mea s-a repezit īn sus
si ma sufoc
si nu pot chiar nimic sa-nteleg
ah, femeie, femeie, femeie,
femeie, femeie, femeie, femeie...
acum nu pot decāt sa astept telefoanele tale,
sa ascult muzica, sa ma-ntālnesc cu prietenii,
sa mai citesc, sa mai merg la vreun film,
dar ma īnfund īntr-o hinayana de nerespirat
si nu vreau sa te īntorci
ci vreau sa nu fi plecat niciodata...
drago, atāt de draguta erai cānd vroiai sa faci misto,
sau cānd īti trebuia dragoste
cine īsi descheia singura nasturii de la camasa-n carouri?
cine īnvata la pedagogie cu ochelarii pe nas
pāna cānd i se facea greata?
cine īmi dadea rime sa-i fac sonete?
...acum tu pentru mine tii de fiziologic
acum tu esti doar o torsiune de degete, o rupere de tendoane
acum tu esti doar un lac de sānge unde-a fost cineva casapit
pe zapada dumnezeiasca din bucuresti
acum tu esti doar o fosta colega de facultate
o fosta dulce colega de facultate, din facultate, din
tinerete...
