NOI, CANTARETII LEPROSI

NOI, CÂNTĂREŢII LEPROsI

Mistuiti de rani launtrice ne trecem prin veac.

Din când în când ne mai ridicam ochii

spre zavoaiele raiului,

apoi ne-aplecam capetele în si mai mare tristete.

Pentru noi cerul a zavorât, si zavorâte sunt si cetatile.

în zadar caprioarele beau apa din mânile noastre,

în zadar cânii ni se închina,

suntem fara scapare singuri în amiaza nopti

Prieteni cari stati lânga mine,

încalziti-va lutul cu vin,

desfaceti-va privirile peste lucruri.

Noi suntem numai purtatori de cântec

sub glia neagra a tariilor,

noi suntem numai purtatori de cântec

pe la porti închise,

dar fiicele noastre vor naste pe Dumnezeu

aici unde astazi singuratatea ne omoara.