Nebunul George Topârceanu
Am îndragit, fara nadejde,
Pe zâna moarta - Fericirea.
Sa nu va bateti joc de mine,
Sunt om - ca voi 12212i815m - în toata firea...
si-o vad, în fiecare noapte,
Mireasa tânara cum vine;
Ca o vedenie usoara
Încet s-apropie de mine.
Din crestet, valul alb, subtire
De-a pururi fata i-o ascunde.
Prin stravezimea lui, se vede
Zapada formelor rotunde.
În parul lung si negru poarta
Uscate flori de lamâita...
- Fiinta-aievea ori parere,
Eu te iubesc de mult, zeita!
Dar ochii tai, ascunsi vederii
Nu vor, cu dulcea lor otrava,
Sa-mi vindece durerea-nfipta
Adânc, în inima bolnava.
O, vino, vino mai aproape,
Arunca valul de pe fata!
Sa simt fiorul sarutarii,
Sa te cuprind odata-n brate!...
- De la-nceput ti-am fost ursita,
Dar o putere ne desparte
si ne-a menit sa fim, iubite,
În veci aproape si departe.
Pierdut esti pentru totdeauna,
De-mi ceri sa-ti dau o sarutare,
Ca, daca ma cuprinzi în brate,
Ca fumul, trupul meu dispare.
E vai de cel ce-n viata asta,
În suflet, taina mea o poarta.
Când toti vor crede ca sunt vie,
El singur stie ca sunt moarta!...
Plutind, porneste pe alee,
S-ascunde-n umbra de palate
si sta, o clipa, lânga banca
Unei perechi înamorate...
În cimitir acuma intra,
O vad cum trece înainte:
O aratare luminoasa
Pasind încet peste morminte.
si-n colt m-asteapta lâng-o groapa:
E amagirea cea din urma...
Cu bratele întinse dornic,
Alerg... Puterea mi se curma...
|
