Ninge peste Gara de Nord

Ninge peste Gara de Nord

īn fata garii de nord venea spic de zapada.

de frig, se-ncolacisera coloana cu coloana, hotel cu hotel si strad;

strada,

prin pielea pietrelor din pav 20220m1210u aj se īncetinise osmoza

ceata lingea parbrizul taxiurilor, le rodea emailul, glucoza, fructoza

perechile, poza color, fusta si iacka de skai

īsi mestecau prin colturi mustatile bej si rujul coraille :

tipa vedea de valiza, iar tipul

īi īmbratisa fenotipul.

vedeam toate acestea cu ochi de barbat.

cīnd, prin ceata sidefie, bagai de seama ca m-am īnaltat : l ce straniu, paream ea sīrvt cu un cap mai īnalt iar talpa de adidas nu mi se mai sprijinea de asfalt ma ridicam solemn, fluturīnd, peste masini, peste gara, pīna la frontonul jegos, pīna la cadranul cu evidenta orara levitam peste trenuri, peroane si sine vedeam locomotive albastre, ca la jucarii īn vitrine | totul amestecat cu branhii de ceata, globuri de ceata...

īn corpul meu se īntīmpla ceva dincolo de moarte si viata :

ma suceam, īmi aduceam genunchii la gura

īmi arcuiam sira spinarii

si din ce īn ce mai acut auzeam plescaitul de sīnge al marii

resacul scrumbiilor printre stīnci...

peisajele de sub mine se faceau din ce īn ce mai adīnci,

vedeam acum, īnaltīndu-ma ca īn vis

scutul european, de la istanbul la paris

vedeam orasele tremurīnde, giubea cu giubea

de la tunis la novaia zemlea

vedeam frontul anticiclonic, cu izoterme si izobare

si am vazut si curbura pamīntului, ascunzīndu-se dupa soare.

am vazut mingea pamīntului, marile de sticla verde si norii

sistemul solar atragīnd meteorii

planetele ca zgrunturii, ca nucile si ca oul

sticlindu-si īn eter albedoul.

īndepartīndu-ma īncet si plutind

am vazut galaxia ca un ceasornic cu capac de argint

rotindu-si berilele si granatele

spre noaptea īntoarsa cu spatele.

dar īn timp ce urcam

grasimea mi se topise gram dupa gram

genunchii mi se lipisera de torace

teasta mi se sudase cu oasele iliace

eram un radiolar, un spor, rostogol

prin auriu, prin frig, prin frica, prin vīsc si prin gol.

īn cīmpul meu vizual

galaxiile se adunara, atol dupa atol de coral

monezi si monezi, pulsīnde, zvīcnite

si se lipira īntr-o mare de foc si pirite.

pīna sa-i vad marginile m-am īnaltat enorm īn tarie

dar curīnd era si ea doar cīt o farfurie

cīt un capac de sticla de lapte ; iar de la margini de nimic si de noapte se-apropiara alte farfurii contopindu-se si ele īn zonele aurii.

eram doar privire.; īndepartīndu-ma īnc-un pic

imensitatea de aur deveni un cetos, mīzgalit mozaic.

aglomerarea de lumi, infinitul de stele

se organizau īn structuri, desene, modele :

un miros, o fīsie verzui de matase

fantome de strazi si contururi de case

pīna īn ceata sidefie si īn fiord

am recunoscut coloanele garii de nord

repetate aidoma īntr-o lume giganta.

taxiuri curgeau, un individ īmbratisa o amanta

cu ochii la valiza din piele de sarpe, iar ceasul

arata aceeasi ora cu strasul.

fulguia.

stiam ca īntr-un fulg de zapada cadea lumea mea.

si ca lumea de-aici, cu pomii goi, cu amanti si cu strada

cadea si ea, tot īntr-un fulg de zapada.