O vodca la "Caraimanul'

O vodca la "Caraimanul"

»A

am avut un prieten.

pentru el, sa scoata ochii unei vrabii cu pixul sau sa bata un cui într-o pisica adormita erau lucruri de mult fumate. 18518w2215s

într-o zi a aruncat de pe terasa blocului o tablie de pat de spital, vopsita

în alb

pe capota unei masini.

cu fetitele era crud si pervers, pasiunea lui zdrobitoare

era sa lege sfori de toate clantele, cu sute de noduri încîlcite.

noaptea urla în somn, visîndu-se în piete largi si pustii

si simtindu-se singur.

sa vorbesti cu el era ca si cînd ai explora o lamîie muceda

ca si cînd ai baga mîna într-o plasa învalatucita, de paianjen.

a fost un copil rau si dezgustator.

dar cînd s-a facut mare

ti se facea mila de el cît era de timid si neajutorat

cît de prost statea cu femeile

si cum nu se uita niciodata în ochii celui cu care vorbea.

singur ca un cîine. dumnezeu stie

de ce trece prin viata un astfel de om.

stau la etajul barului "caraimanul" si ma gîndesc la toate acestea.

e înghesuiala, specia umana nici n-a iesit din preistorie.

nici n-are de gînd sa iasa. îmi beau vodca, ametit de orele de serviciu.

fac zilnic doua ore-n tramvaie, citesc din ce în ce mai putin, platesc si cobor dracului scarile, o sa am treizeci de ani. treizeci de ani !

cînd ies pe usa de sticla, o rafala de lapovita ma da de vitrina, doamne, pîna acasa o sa fiu ud pîn'la piele.