ORĂ
Ora
Când lucrurile obosite de-atâta sens .
Adorm pe el,
Ca sentinelele
Cu barbia sprijinita
În vârful sulitei.
Pereti, tavan, cer 111d35b si univers,
Nu va lasati totusi prea greu
Pe mine,
si eu ma mai tin într-un gând,
Ba într-un singur cuvânt,
Care-a si început sa nu mai fie
La un capat.
|
