Odata, vreodata...
odata, vreodata...
un milion de brahmani cîntînd în templele himalayei
nu acopereau vocea ta.
un milion de termocentrale nu dadeau curentul electric
pe care-1 da pieptanul tau trecîndu-ti prin par.
un milion de fulgi de zapada în echilibru 14314g63o indiferent
faceau acrobatii pe fiecare geana a ta
un milion de berze îti zburau prin oasele tubulare
stranutînd de atît curcubeu,
odata, vreodata...
odata îti înfigeai dintii în libraria mihai eminescu ca într-o guma de
mestecat,
o întindeai pîna ce vînzatoarele îsi lungeau gîturile dupa tine ca niste corzi de chitara pe care universitatea cînta scuturîndu-si
parul de caramida ; trageai de ea pîna ce cartile de pe rafturi deveneau bildungsromane,
mahabharate
si înserarea, monstru de o j a, le rasfoia tremurînd cu o mîna de glaspapir tinîndu-te dupa talie, odata vîntul îsi facea buzele în oglinda rîsului tau si pleca sa se pupe cu hotelul negoiu în spatele unui nor de vulpe
canadiana
iar tu umflai luna cu pompa de bicicleta si îi dadeai drumul brusc si luna suiera desumflîndu-se, dadea tramvaiele peste cap
mînca sandvisurile din patiserii si sfîrsea unsuroasa
ca o prelata de musama pe umarul meu.
erai tare misto si foarte simpatica.
purtai bucurestiul la mîna legat cu o curelusa de curcubeu
erai folositoare, rinichii tai luminau în statii reci de metrou
si parul tau de mînute apasa deodata pe toate butoanele stelelor.
odata, vreodata...
un milion de ochi strînsi nu faceau atîta-ntuneric
cit era sub pielea genunchilor tai.
un milion de trotuare nu erau de ajuns
ca sa îti croiesti o vestuta de discoteca.
un milion de basculante îti descarcau zahar în ceasca de cea
iar marea îti trimitea o maree de lingurite
odata, vreodata...
dar acum n-a mai ramas piatra pe piatra din tine.
te-ai dizolvat în neofalina firelor de troleibuz,
ai luat o supradoza de ploaie într-o caseta de frig
si copacelul arterelor tale, privind la creierul tau ca la un nor al
a îmbracat taiorul de faianta al mortii.
au mai ramas din tine doar un pantof plin pîna la buza de sînge
o rochie de lichior si insecticid, o mîna de nasturi
un tors de pisica într-un muzeu de antichitati.
odata îti întindeai pe fata sala polivalenta
ca pe o masca nutritiva, si ramîneai toata noaptea luminata de be
odata purtai ca manusi blocul dunarea si statuia aviatorilor
odata umblam amîndoi prin coridoarele fulgului de zapada
împiedicîndu-ne de schelete de stegozauri
odata ma încalzeai asa cum încalzesc soferii cu lampa de gaz
motorul camioanelor înzapezite...
odata, vreodata...
aminteste-ti cum era odata, vreodata
cînd un milion de pisici bronzate de soare
veneau sa ti se frece de gît
si un milion de atomi ti se gudurau la picioare
da, cînd erai facuta din femelele tuturor speciilor,
chiar si din femela melcului,
chiar si din femela surubului,
odata, vreodata...
|
