PĂDUREA
O liniste solemna si activa.
Milioane de
Milioane de ace de brad,
Oscilând pe un cadran imens.
Lemnul ca o aspiratie a pamântului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atâtea esente de divinitate.
În jurul meu padurea lucreaza la cercuri.
În trunchiuri
Ciocanitoarea bate nituri
E o liniste încarcata
De febra înaltarii unor catarge.
Unde plec, Doamne?
|
