PĂDUREA
O liniste solemna si activa.
Milioane de
Milioane de ace de brad,
Oscilānd pe un cadran imens.
Lemnul ca o aspiratie a pamāntului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atātea esente de divinitate.
Īn jurul meu padurea lucreaza la cercuri.
Īn trunchiuri
Ciocanitoarea bate nituri
E o liniste īncarcata
De febra īnaltarii unor catarge.
Unde plec, Doamne?
|
