PICATURA

PICĂTURA

Priveam cum cade picatura,

Egal, în masurat rastimp,

Neîntrecându-si, calm, masura,

Purtând în jur un fel de nimb.

Aceasta îmi era pedeapsa, 646d34g

- Ce crunta, necrezuta ura!

­S-astept mereu sa-mi sara capsa

La fiecare picatura.

Dar cum privirea atintita

Îmi lacrima de încordare,

Ma transformam în stalactita,

Pietrificata de teroare.

Iar picatura din tavan

Continua sa cada-n van.