POVESTEA TOAMNEI
Era într-un sfârsit de vara
Când a trecut pe strada mea,
Discret, cu-un clopotel de-arama,
scolarii i-a chemat la ea.
Trecând pe lânga gr&# 16416v2114q 259;dinita,
Deschise poarta catre soare
si prichindeii toti venira
Cu flori, la marea-i sarbatoare.
S-au asezat doi câte doi
si au intrat în clasa iara
si au cântat, si-au povestit
Din lumea ce ne înconjoara.
Ea, toamna, si-a vazut de drum
si-a scuturat din parc castane,
Iar în livada-a copt pe rând,
Atâtea fructe dolofane:
Mere si pere si gutui
si nuci si prune brumarii,
Pe urma a-nsemnat copacii
si a trecut discret în vii.
Sunându-si iara clopotelul,
A copt ciorchinii mari si grei.
Voiosi, cântând, culegatorii
Facura dulce must din ei.
Iar în gradina la bunici,
Legumele tinura sfat
Cum sa se mute în camara
si-n supa cea de zarzavat.
Le-a linistit pe toate toamna
si a trecut discreta câmpul
si lin, sunându-si clopotelul,
A copt pentru tarani porumbul.
Iar harnicii culegatori
Strângeau stiuletii ca de soare.
Veneau spre sat carute pline,
Treceau spre moara-n graba mare.
Când zorul tot s-a ispravit,
Pe câmp s-au aratat tractoare,
Care-au arat si-au semanat
Grâu nou, sub brazda roditoare.
Iar pasarelele, cuminti,
Se adunara toate-n stoluri
si ascultând al toamnei glas
si-au luat spre tari mai calde zborul.
Apoi, sa ne înveseleasca,
Trecu-n gradina mea de flori
si, ca o mare pictorita,
Ne darui, pe rând, culori.
Ajunse toamna la padure
si mare sfat tinu aici
si-o ascultara cu rabdare
Vietuitoare mari si mici.
Îsi prinse clopoteu-n ram
si vântul începu sa bata,
Pe cer se adunara norii
si ploaia se porni sa cada.
Pe urma, nu am mai vazut-o...
Unde s-a dus, nimeni nu stie...
Dar clopotelul ei de-arama
Mi-a spus aceasta poezie!
Autor versuri: MIOARA LILESCU-BOTEZATU, Gradinita OP nr. 10, CONSTANŢA
|
