MAMA
1. Tu m-ai nǎscut. Ỉti sunt dator cu viata,
Cu tot ce am, cu inima, cu gândul.
De-aceea te iubesc fǎrǎ-ncetare
si îti respect la orice pas cuvântul.
2. Tu m-ai nǎscut. Ỉn lumea-aceasta mare.
Privirea ta cu drag mǎ ocriteste
si soarele mi-l' naltǎ dimineata
si pent-un bun destin mǎ pregǎteste.
3. Tu m-ai nǎscut. Ỉti sunt dator cu viata,
Cu tot ce am, cu inima, cu gândul.
De-aceea te iubesc fǎrǎ-ncetare
si îti respect la orice pas cuvântul.
CE BUCURIE !
Ce bucurie urcǎ-n flori
Când soarele rǎsare,
Când dupǎ ploaie, dupǎ nori,
Lumina creste-n zare.
Ce bucurie voi simti
si eu în prag de searǎ,
Când, dupǎ - absenta ta de-o zi,
Vii, mamǎ, - acasǎ iarǎ.
Când esti acasǎ, totul e
Ỉn ordine 17217y2411r pe lume.
Tu-aduci în preajmǎ binele
Cu râs si joc si glume.
De-aceea te iubesc nespus
si-ascult cu drag de tine
si mǎ rog Domnului de sus
Mereu sǎ fii cu mine.
CEA MAI DULCE DE PE LUME
Mama mea, tu esti anume
Cea mai dulce de pe lume,
Sǎ am eu întreaga viatǎ
Miere, zahǎr si dulceatǎ.
Tu m-ai învǎtat anume
Cǎ averea doar un fum e,
Cǎ în viata asta mare
Sǎ am parte de-alinare.
Mama mea, mi-ai spus anume
Basme, cântece si glume,
Ca inima sǎ stie
Sǎ trǎiascǎ-n bucurie.
MAMA MEA
Mama mea tu m-ai nǎscut,
Mi-ai adus tot ce am,
Viata mi-ai dǎruit,
Tu esti trunchi, eu sunt ram.
Mama mea, te iubesc
si în inimǎ am
Chapul tǎu luminos:
La durere - balsam.
Mama mea, n-am sǎ uit
Sfatul tǎu, vorba ta!
Orisiunde, prin timp -
Tu rǎmâi mama mea.
ỈNMǍŢǍTOAREI MELE, DE 8 MARTIE
E ziua ta, învǎtǎtoare dragǎ -
Un vis de varǎ printre fulgi de nea
Ţi-am desenat cu mâna mea o fragǎ
As vrea sǎ-ti spun cât semeni tu cu ea.
Obrajii tǎi cei rosii zâmbesc dulce
si ochii tǎi cei verzi viu scânteiazǎ
De bucuria mare ce-te aduce
Privirea noastrǎ-atentǎ, mintea treazǎ.
Vei întelege din desen, ce dragǎ
Ỉmi esti si îmi vei fi cât voi trǎi
Cu mâna mea ti-am desenat o fragǎ,
Sǎ stii cǎ te iubesc asa sǎ stii !
SPOR sI FERICIRE
Scumpǎ-nvǎtǎtoare,
Sǎ nu te-ndoiesti
stim cǎ-ti suntem dragi
si cǎ ne iubesti.
stim cǎ lǎcrimezi
Când ne este greu
si ne esti alǎturi
Pas cu pas - mereu.
Cu multǎ iubire
Azi te-mbrǎtisǎm,
De Ziua Femeii,
Spor si fericire
Noi toti îti urǎm.
MAMA
de Victor Eftimiu
Cât e de drag cuvântul sacru "mamǎ"
Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,
E lângǎ noi, în clipele supreme,
Din leagǎm pân' la cea din urmǎ vamǎ.
Din vesnicii, ca focul unei steme
Ỉsi fluturǎ a dragostei maramǎ...
Pǎstreazǎ-i chipu-n auritǎ ramǎ
si de nimic, nicicând nu te mai teme!
Ocrotitoare-n oarba vijelie,
Chiar umbra ei se schimbǎ în fǎclie
Pe drumul drept menitǎ sǎ te poarte
Ỉn fata ei, de-a pururi te prosternǎ
Simbol, duios al patriei, eternǎ,
Te leagǎnǎ de dincolo de moarte !
CEA MAI SCUMPǍ
N. Stǎnescu
Spune-mi care mamǎ-anume
Cea mai scumpǎ e pe lume
Puii toti au zis de pǎsǎri,
Zarzǎrii au zis de zarzǎri,
Pestisorii de pestoaicǎ,
Ursuletii de ursoaicǎ,
Tigrisorii de tigroaicǎ,
Mânjii toti au zis de iepe,
Firul cepii a zis de cepe,
Nucii toti au zis de nucǎ,
Cucii toti au zis de cucǎ,
Toti pisoii de pisicǎ,
Iarǎ eu de-a mea mǎmicǎ.
Orice mamǎ e anume
Cea mai scumpǎ de pe lume.
DORUL MAMEI
V. Alecsandri
Zburat-ai între îngeri,
O ! copilas iubit,
si m-ai lǎsat în plângeri
Cu dor nemǎrginit.
De-atunci, în flori, în stele
Ỉn tot ce-i luminos,
Prin lacrimile mele
Vǎd chipul tǎu frumos.
De-atunci pe lângǎ mine
Te simt ades zburând
si doru-mi dupǎ tine
Aleargǎ suspinând.
Tu rǎtǎcesti prin lume
Cǎtând neîncetat
Iubirea unei mume
s-un dulce sǎrutat.
Ca tine-n rǎtǎcire
De când ru te-am pierdut,
Te-astept cu-a mea iubire
Ca sǎ te mai sǎrut.
Ah ! zbori, ah ! fugi, ah ! vinǎ
De lângǎ Dumnezeu,
Cu-a ta zâmbire linǎ
Sǎ-mpaci sufletul meu.
Cǎci m-ai lǎsat în plângere
Cu sufletul cernit,
Zburând tu printre îngeri,
O ! copilas iubit!
MAMA
George Cosbuc
Ỉn vaduri ape repezi curg
si vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cǎrǎri ce duc la moarǎ -
Acolo, mamǎ, te zǎresc
Pe tine-ntr-o cǎscioarǎ.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme în vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacǎra lor geme:
Clipeste-abia din când în când
Cu stingerea-n bǎtaie,
lumini cu umbre amestecând
Prin colturi de odaie.
Cu tine douǎ fete stau
si torc în rând cu tine;
Sunt încǎ mici si tatǎ n-au
si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Ỉncepe acum o fatǎ,
Tu taci s-asculti povestea ei
si stai îngânduratǎ.
DE ZIUA MAMEI
Elena Farago
Eu nu sunt destul de mare
Ca sǎ pot sǎ-nvǎt mǎcar,
De pe carte, o urare,
si nu sunt destul de mare
Ca sǎ-ti dau un dar.
Dar îti dau o sǎrutare,
Ici, pe obrador,
si pe mâna asta care
Mǎ-ngrijeste-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Zile lungi si voie bunǎ
Ỉti doresc eu mult,
si mǎ rog de flori sǎ-ti spunǎ
Sǎ mǎ ierti, mǎmico bunǎ,
Cǎ nu stiu mai mult.
MI-E DOR DE TINE, MAMǍ
Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o seamǎ,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamǎ.
Mǎicuta mea: gradita
Cu flori, cu nuci si mere,
A ochilor luminǎ,
Vǎzduhul gurii mele!
Mǎicutǎ, tu: vecie,
nemuritoare carte,
De dor si omenie
si cântec fǎrǎ moarte!
ỈNVǍŢǍTOAREA NOSTRǍ
Ea ne e a doua mamǎ,
Ea ne-nvatǎ tot ce-i bine
Ia ghiciti, ghiciti, prieteni,
Despre cine-i tot ce spun?
Ea ne-nvatǎ cât de mândru
E acest pǎmânt strǎbun ;
Basme, cântece, legende ..
Despre cine-i tot ce spun ?
E frumoasǎ ghicitoarea
si o vom ghici usor.
E învǎtǎtoarea noastrǎ
Ce ni-e dragǎ tuturor.
Bine e cu ea alǎturi
si e vesel de nespus,
si la muncǎ si la joacǎ,
Despre cine-i ... tot ce-am spus?
MAMA
Alex. Andritoiu
Chiar de-as înconjura pǎmântul
si-as osteni înconjurându-l,
Mi-ar da puteri în clipe grele,
Cuvântul cald al mamei mele.
Din cerul' nalt mǎritul soare
Trimite raze lucitoare,
Lumina înfloreste-n ele
Ca-n sufletul mǎicutei mele.
Multimi de mame cheamǎ-n lume
Al pǎcii alb si rodnic nume
si-aud cum bate lângǎ ele
Inima bunǎ-a mamei mele.
PRIMǍVARA
Sub fereastra casei noastre
Vin si trec atâtia pasi.
Dar eu stiu când trece mama,
Mersul ei e mai gingas.
Când îi sunǎ glasul dulce,
Eu un cântec îl socot
Când mǎ strânge-n brate mama
Eu mǎ fac micut de tot.
Cerul e senin de parcǎ-i
Floare de nu-mǎ-uita,
Primǎvara-i mai frumoasǎ
Când zâmbeste mama mea.
MAMA
Vintilǎ Ornaru
Cuvântul mamǎ e-un cuvânt,
Cum nu e altul pe pǎmânt.
Mai luminoasǎ ca o razǎ;
Ea viata noastrǎ o vegheazǎ.
Din munca mamei muncti de aur
Cresc în al patriei tezaur.
Nu-i nici ileana Cosânzeana
Asa frumoasǎ cum e mama.
MAMA
Ion Crânguleanu
Ỉti aduc cerul, cântul si florile -
Pentru tine mângâi viorile
si mǎ ridic în soare, cum ai visat,
Anume
Sǎ dau porumbeilor zbor peste lume,
si mǎ iau la întreceri cu vulturi, în zare,
Sǎ cutreier pǎmântul pentru pace si soare.
Lângǎ leagǎn
Veronica Micle
si pe fruntea ta voi pune o cununǎ de mirt albǎ,
Iar la gât îti voi lega eu o bonetǎ mândrǎ salbǎ,
Pe-al rǎu brat rotund si neted ca petala cea de crin
Ỉnsira-voi mǎrgean rosu si brǎtare de rubin.
Rochie albǎ ca spuma si ca norul de usoarǎ
Ỉti voi atârna de umeri si ca îngerii ce zboarǎ
Vei zbura si tu în lume, iar în loc de maica ta
Fericirea si iubirea sufletul ti-oi legǎna.
MAMEI
de Alexandru Vlahutǎ
Din vremurile apuse s-atât de fericite,
Aducerile-aminte adesea mǎ-mpresoarǎ.
Ce de viatǎ-n urmǎ!... Ca un potop mǎ-nghite
Comoara mea de visuri, pierduta mea comoarǎ
Din vremurile apuse s-atât de fericite!
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!
si ca din carti, trecutul fantastic mi s-asterne;
Atâtea dulci vedenii îmi picurǎ în minte,
Cu durerosul farmec al pierderii eterne!...
Cum se desfac, din noapte, icoane vechi si sfinte!
Figura te cuminte, duioasǎ si seninǎ,
Rǎsare, scumpǎ mamǎ, din vremile acele,
Ca o madonǎ sfântǎ, scǎldatǎ în luminǎ,
Ce clarǎ stǎ-n pervazul copilariei mele
Figura ta cuminte, duioasǎ si seninǎ!
CÂNTEC SFÂNT
de st. O. Iosif
Cântecul ce-ades ti-l cânt
Când te-adorm în fapt de sarǎ,
Puiule, e-un cântec sfânt,
Vechi si simplu, de la tarǎ.
Mama mi-l cânta si ea,
si la viersul lui cel dulce,
Puiul ei se potolea
si-o lǎsa frumos sǎ-l culce.
Azi te-adorm cu dânsul eu,
Ieri - el m-adormea pe mine,
si - adorimi pe tatǎl meu
Când era copil ca tine ...
MAMA
de Ion Brad
Toate-n tarǎ-i seamǎnǎ,
Din merope chipul suie,
Tu ai vrut-o geamǎnǎ
Cu lupoaica din statuie.
Asprǎ în tandretea ei
De luminǎ mineralǎ
Ea ni-i leagǎn de idei,
Cutezantǎ în sfialǎ.
Cum ne-a-mprumutat la toti
Lacrimile, nu-i mirare
Cǎ pe fatǎ nu-i mai poti
Descifra cǎrǎri amare.
MǍRŢIsOR PENTRU MAMA
Mǎicutǎ dragǎ, te astept
Ca sǎ rasari iar în pridvor,
Sǎ pot sǎ-ti mai agǎt în piept,
Pe ia înfloratǎ, mǎrtisor.
Dar tu, cuprinsǎ de flori,
Rugatu-m-ai în vis, oftând,
Sǎ-ti pun, în loc de mǎrtisor,
O lumânare la mormânt.
si dacǎ-asa vrea Dumnezeu
Sǎ ne-ntâlnim numai în vis,
Mǎicutǎ dragǎ, astǎzi eu
Voi face precum tu ai zis.
FIECARE PROFESOARǍ
Fiecare profesoarǎ
Cea mai dragǎ ne devine
Pe mǎsurǎ ce ne-nvatǎ
si-ntelegem tot mai bine.
Fizica, biologia,
Muzica, geografia,
Geometria, poezia,
Limba românǎ, chimia.
Fiecare profesoarǎ
Nu aduce-n felul ei
Universul mai aproape -
Aprinzând mii de idei.
Pe vǎzduhul mintii noastre
Parfumat cu flori de tei.
De aceea, de 8 martie
Multumiri i-aducem ei.
Fiecare profesoarǎ
Este prima-ntre femei!
SORA MEA MAI MARE
Ea e sora mea mai mare, mǎ-ngrijeste fǎrǎ preget,
Câtǎ vreme e cu mine, nu mǎ-atingi nici cu un deget.
Noi avem aceleasi gânduri si avem acelasi sânge,
Dacǎ am vreo supǎrare, ea e prima care plânge;
Cǎ mi-e sorǎ, sorǎ, sorǎ si se joacǎ doar cu mine,
Nelǎsând pe nimeni, nimeni, sǎ-mi ia ce mi se cuvine.
Nu degeaba-s cel mai tare si ating orice tintǎ,
stiu cǎ-mi e mereu alǎturi si nicicând n-o sǎ mǎ mintǎ.
Astǎzi, de Ziua femeii, voi culege flori albastre
Pentru ea - si le voi pune pe mǎsutǎ- n douǎ glastre;
Cǎ mi-e sorǎ, sorǎ, sorǎ si se joacǎ doar cu mine,
Nelǎsând pe nimeni, nimeni, sǎ-mi ia ce mi se cuvine.
MǍTUsA MEA
Mǎtusa mea e sora mamei
si-asa de tânǎrǎ e ea,
Ỉncât n-ai sta prea mult pe gânduri
si-ai zice cǎ e sora mea.
si ca sǎ vezi, nu-i zi cu soare
Trimisǎ de la Dumnezeu,
Sǎ nu ne ducem la plimbare -
Numai mǎtusa mea si eu.
Sunt zile-n care crezi cǎ-i mama,
Ba chiar e grija ei mai mare,
Sǎ nu mǎ muste vreun câine
si nici gâscanul, de pisioare.
Adesea-i spun cǎ vreau în cosmos
Sǎ zbor cu ea, într-o rachetǎ.
Ea uneori îmi spune-n tainǎ
Cǎ-n vis se vede-a fi poetǎ.
Ne împǎcǎm atât de bine,
Încât nu e o întâmplare
Când curiosii mǎ întreabǎ:
Ea este sora ta mai mare?
VOI, FEMEI, VOI, MAME
Nu poate fi cântǎritǎ si nici mǎsuratǎ
Dǎruirea vietii, dumnezeiascǎ faptǎ.
Azi, la ziua voastrǎ, mame, "La multi ani!"
Sǎ feriti copiii, de boli si de dusmani
Cântati-le din leagǎn doina, cu plǎcere,
Nu curgǎ pe sǎrbǎtoare a întregului pǎmânt
Mǎ-nscriu, pe româneste, si eu, la cuvânt:
Femeilor mame, de viatǎ dǎtǎtoare
Le-aduc flori în cupǎsi-o sincerǎ urare:
,La multi ani, voi, mame, surori si codane,
Buni aplecate, s-aveti sǎnǎtate!
si de Dumneziu, fiti binecuvântate!"
C-a dat legea firii sǎ nasteti pui de om,
Sǎ-ntemeiati o casǎ si sǎ sǎditi un pom.
|
