*
Ţi s-au dat numai cele
Ce-ti sunt de prisos
Pe pamīnt si īn stele :
Adevarul este spinos,
Deci scuipa-ti <amicii īn fata>
si singur īnvata
Cīte putin despre bine,
Cine
stie ce este?
Viata e o poveste
Bizara,
O primavara
Cu prea putina
Lumina
si prea multa tristete -
Nu e loc de binete.
*
Te simt prea aproape,
Īmi rasufli īn fata
si privirile tale, de gheata,
Razbat de dincolo de pleoape,
Lumea prin mine-o privesti,
Simtirile-mi rascolesti
si ma birui,
Firui
Starea-mi bizara
Peste cele ce ma-nconjoara
Ca pe un pumn de nisip.
De ce sa ma reīnfirip,
Sa fiu iar ce mi-e teama?
Sa dau vesnic seama
Acelorasi vreri
Legi, idei si puteri?..
*
*
Acum zīmbesti
Acum te-ascunzi īn nori
si ma mīhnesti
si-apoi ma infiori
Cu frumuseti
Desprinse dintr-un vis
si ma īnveti
Sa ma rīvnesc cais.
Apoi umbrirea vine
si primavara-mi pare de prisos
si-mi bat īn poarta zilele haine
Ca sa-mi arunce adevar spinos,
Dar o vioara vrerile-si suspina
si o ascult fara sa pot pricepe
Tristetea ei ca un ecou din stepe
si simt īn mine patima straina.
*
Īn ranile din palme
Se vor īnfinge cuie
si vor vui sudalme
Cu rabufnire suie
si pe aceeasi cruce
Īmpodobit de spini
Sfīrsi-vei. si-Ţi vei duce
Poporul de haini
Din bezne īn lumina
si-n pacea Ta bogata
Ce īnca li-e straina,
Dar fi-vba cīstigata
Prin jertfa-Ţi de acum
Celei din veac urmare,
Caci le esti, Doamne, drum
Prin mila Ta cea mare.
*
*
Cīnd vii
Dintre morti printre vii
si ne aduci
Bucuriile dulci
Marete si sfinte,
Acolo-n morminte
Se face lumina
si moartea haina
Se pleaca
Sa se faca
Vesnica viata
E dimineata
Īn rai si īn stepe :
Incepe
Visul cel sfīnt -
Reīntoarcerea Ta īn Cuvīnt.
*
Primavara
E totusi un vis :
Am batut
Mi-a deschis,
Am cerut
si mi-a dat har
si din
Acelasi pahar
Beau
Mirul durerii
si dau īn floare
Toti merii
si,
Oameni buni
Pentru voi
Se īntīmpla aceste minuni.
*
*
Aprilie
Din cochilie
Scoate coarne fragile
Vestindu-ne zile
De un farmec aparte.
Sentimente desarte
Se sting
Īnving
Sperantele sfinte
Zimbiri si cuvinte
Ne oferim cu sfiala,
Cu īndraznire si īndoiala
si ne-mpresoara
O primavara
Dulce si prea subtire -
Ca un crīmpei de iubire.
*
Abia ca pasesti
Din cartea mea de povesti.
Sa ma-ntīlnesti,
Sa-mi zīmbesti,
Sa ma faci fericit
si-n sufletul meu zapacit
Sa izbucneasca īn zori
Copacii īn flori
si cele mai sfinte minuni
si sa mi-l īmpreuni
Cu cea mai pura iubire
Mire
Sa-ti fiu, pīna īn veac
si sa ma-mpac
Cu toate legile firii
Īn numele sfīnt al Iubirii.
*
*
Viata e, bunaoara,
O primavara
Amara si dulce
In care, pe-o cruce
Din veac,
Hristos mereu plīnge
si fire de sīnge
Se preling si prefac
Lemnul īn pom suferind īn tacere,
Ci viata este durere
Care se face
Cīntec de pace
si sfīnta Iubire
De Mire
Sfīrsind pe crucea-n lumina
Vinovat de preamare nevina.
*
Cīnt de iubire.
O aripa subtire
si pīna la Soare
Zbucneste din mine si are
Frumusete de curcubeu.
Dumnezeu
Ma priveste mirat,
Cu-adevarat
Dragostea are
Voia Sa mare
si sfīnta,
Cu mine cīnta
Inima Lui minunata,
Deodata
Cu zidirile Sale bogate.
Caci harul Sau e īn toate.
*
*
As vrea sa fiu un copac,
O floare albastra,
O raza de astra,
O frīntura de veac,
Un pumn de nisip
Īn mīinile-Ţi sfinte
Sa ma reīnfirip
Din simtiri si cuvinte
Prin care vin
Cei ce tin
De vrerile Tale,
Caci tu le esti cale
si har.
si sfintitu-Ţi pahar
Li-l oferi, din Iubire,
Spre mīntuire.
*
Furia ucide.
Belzebut rīde
De-i tremura coarnele,
Sloganele
si vrerile
I se-mplinesc,
Puterile
Īi sporesc,
Maretia-l rasfata,
Moartea, de fata,
Īi gīdila ceafa
Primindu-si leafa
Prea mare
si plebea moare
Cu balele urii pe gura,
Asa cum scrie-n Scriptura.
*
*
M-am īntīlnit cu primavara
Pe-aleia serpuind spre vise,
Era īn straie din narcise
si agera, cum caprioara.
Visam sa o sarut pe buze
si rai sa sorb din ochii ei,
De ceata zileleor confuze
Sa scap īndata ochii mei,
Sa simt īn mine tinerete
si bucurie ca visez,
Traind aceasta frumusete
Simtirile sa-mi luminez.
Dar m-a privit cu sfiiciune
si-am īnteles ca poposesc
Din veacul meu de suspiciune
Īn spatiul unui vis firesc.
*
Tu vii din vise,
Eu - din firesc,
Pe drumurii deschise
Acum, de ceresc.
Iisus e cu tine
Precum alteori,
Cu palmele pline
De sīnge si flori,
Din coapsele-I sfinte
Ţīsneste lumina :
Sa luam, deci, aminte
Ca Voia Divina
Ne da iarasi viata,
Iubire si har
Prin mila mareata,
Din sfīntu-I pahar.
*
*
Mai lasa-mi speranta
Ca sunt cel bogat,
Sa-mi port mīndru zdreanta
si ce-am cīstigat
Īn vesnica-mi truda -
Nu-n vorbe de claca
Ori prin har de iuda
Cu fire saraca.
Mai lasa-mi iubirea
De omul sarman
Sa-i dau fericirea
si ultimul ban,
Sa plece īn mine
Cu doruri de mine
Ce pot sa-i īndrume
Toti pasii spre Tine.
*
Putina e viata,
Dar sfīnt harul ei -
Nu-l tulbura ceata
si nici anii grei,
Din zbucium tīsneste
Cu-aripi de lumina
si pieptu-ti izbeste
De stīnci. Dar i-alina,
Durerile sfinte,
Puterile Tale
Ce nu-s īn cuvinte
Ci-n ploi de petale
si-n alte comori
Ce-o fac mai bogata
De o mie de ori.
si mai minunata.
*
*
Vine Primavara, vine
Cu minuni si frumuseti
Pentru toti. si pentru mine
Sa-mi aduca sapte vieti,
Sa-mi pulseze īn artere
Toate sapte, deodata,
si īi daruie putere
Ca mai apriga sa bata,
Sa se-auda pīna-n cer
Vrerile de īmplinire,
Cīntecul ei de iubire
Catre tine mesager.
Doamne, spune lumii Tale
Ca Ţi-e Primavara har
si-o ai sa ne fie cale
Spre sfintitul Tau pahar.
*
Vine Primavara :
S-o-ntīmpinam,
Sa ne luminam,
S-o curmam cu ocara,
Frigul si tristete,
Furia si ura
si batrīnetea,
Sa ne umplem gura
si simtirea toata
Cu graiuri sfinte,
Ca niciodata
Sa luam aminte
Ca e Dumnezeu
Cu spini si cuie
Nu doar īn ceas greu,
Nu ca de-o statuie.
*
*
Raii-s peste tot,
Iudele si hotii,
Rīde Barba-cot
Ca-l falesc nepotii.
Raii-s cu Minciuna,
Moartea e cu ei,
si, ca-ntoteauna,
Marii sunt misei.
Prostii bat din palme
si īnghit īn sec
si primesc sudalme
Ce masura trec,
Prostii sunt prea multi,
Dar puterea lor,
Cīnd e s-o asculti,
Prostii, bietii, mor.
*
Adevarul din ziare
Nu e cel pe care-l vor
Forurile tutelare
Unde hotii mint īn cor.
Uniune habar n-are
Adevarul ce-l traim
Care are mii de gheare
si pierim daca-l graim.
Adevarul unui jude
Nu e cauza, ci scop,
Dar nu vede si n-aude
Decīt spaga. si-i potop.
Vitregiti se dau coruptii
Cu-adevarul lor viclean
si cu-o mie de prezumtii -
Nu-i ca al celui sarman.
*
*
Golanul
Īsi declama sloganul
Dīnd din labe
Cu par si podoabe
Ce stralucesc
De naucesc
Pe cei ce privesc
Doar, caci nu-i firesc
Sa mai si asculte
Vorbele goale si multe,
Bīlbīielile lor :
Golanii stiu ei ce simt si ce vor
Desi au doar harul de-a spune
Fraze seci si nebune.
Cuvīntul lor mare
E īn conturi bancare.
*
Īn asemenea vreme
Rasar, peste noapte, īn scheme
Pezevenghi de duzina,
Neispraviti, pe lumina
si pe bani gheata,
Pe fata
Cu adevar de magar,
Pasul li-e rar,
Gusa - cīt scrotul de taur,
Privirile - ca de balaur -
Ascunse de ochelari -
si molari
Din auur curat
Furat
Prin legi ce propaga
Dreptatea prin spaga.
*
*
Pentru metehnele cele stravechi,
Bietele urechi
De magar
Sunt acuzate vulgar
De fistecare,
Peste tot
si-n gura mare.
Prin urmare, socot
Ca-i o ingerinta
Politica
si critica,
Nu o cerinta
Imperioasa
Cu scop pertinent,
Ci scandaloasa.
Ca-n Parlament.
*
Cīte-o pasarica
Despre Nasturica
Rare triluri scoate
Dar pe el, īn coate,
Pare-se, īl doare
si īntre picioare,
Cīt pe orice loaza,
Demnitar de vaza
Cu minciuni īn gusa
De curcan rasat
Ce, printr-o matusa
Care i-a pasat
Precīt Aladin,
Bogatie crunta -
Duce trai festin
si mereu stranuta.
*
*
Sa trecem cu vederea
Ca lupul e la stīna
Stapīn. si toata vrerea
Vicleana si hapsīna
Pe data si-o-mplineste
si cīinii-s de prisos -
Cu labele pe os
Toti o pazesc hoteste.
Nici un protest pe fata
si nici pe-ascuns, se pare.
si turma de mioare
Democratie-nvata,
Īn stīna lor de drept
Traiesc īn voie buna.
.La ce sa ma astept
Cīnd lupu-i boss la stīna?
*
Boala ma cere.
Pasesc īn tacere
Spre moarte
Departe
Se-aud clopote pentru mine :
Cine
Sa le asculte acum?
Pe nustiu care drum
Se-aud pasi
Pizmasi,
Ca de fiara,
O gheara
Iese din teaca
Sa faca
Pieire pe-ascuns :
Voi fi strapuns.
*
*
Prostul are masina :
Da o chenzina
Pe ulei si benzina,
Dar nici ca suspina
si nu-i pasa ca are
Carīmbi īn picioare
si hainele peticite.
Clipele lui fericite
Sunt la volan,
Cīnd, cu elan,
Apasa pe frīna
si-ngīna
Sudalma lui fistichie :
<Sexa-te-as īntr-o bujie>
Scuipīndu-si trufia pe zebra
Cu temere de .febra.
*
Bruma ta de frumusete
Nu a fost sa ma rasfete,
Ci mereu sa ma īnsele.
Am crezut īn flori si-n stele
Dar m-ai īnselat pe fata
si surīsu-ti ca de gheata
Mi-a spus ce aveai de spus.
Fruntea mi-am tinut-o sus
Din stupida demnitate
Pricepīnd ca nu se poate
si nimic nu-mi este lesne.
si prin mīlu-ti pīna-n glezne
Am pasit sfios si trist,
Parca umbra unui Crist
Coborīt din pisc de cruce,
Nestiind ce drum s-apuce.
*
*
Las totul balta :
O alta
Viata īncep,
Sa pricep
Pīna si sensul Mortii.
Īn umbrele portii
Cred ca sta Dumnezeu.
Eu
Īi voi deschide
si īn privirile mele stupide
Īl voi īmbraca
si voi arunca,
Īn plina strada,
Viata mea, mascarada,
Sa primesc alta, pura.
Caci Dumnezeu se īndura.
*
Ai retrait, prin mine,
O noua veata - poate -
Un strop de demnitate
Ţi-am dat, cum se cuvine.
Eu? Stranie-ntrebare.
Un val pe-un tarm de mare,
O mīna de nisip,
O pasare - sa tip.
Apoi tacerea grea.
O seara gri. O stea.
Apoi nimicul slut.
Din mīna mea de lut
Se va mai naste, cine?
Un om c-un strop de viata,
Cu-o patima de bine,
Razbind cumva prin ceata?..
*
*
Īnca-s puternici
Toti cei nemernici,
Īnca minciuna
Dintotdeauna
E pe buze de iuda
si nu īncep sa se-auda
Zvonirile sfinte.
Īnca īn bruma de minte
Oamenii nu si-au aprins
Candela de nestins,
Īnca Iisus
E sus,
Pe crucea-n lumina
si lumea haina,
Cu pustiul īn pleoape,
Nu-L cheama aproape.
*
Mīine,
Sarmane Stapīne,
Vei intra īn Cetate :
Nimic nu Te-abate
Din cale,
E mīhnire pe vale,
Plīnset de ape
si lacrimi īn pleoape
Deprinse numai sa plīnga.
O putere natīnga
Incepe sa scada.
Īncep sa se vada
Primii sfinti muguri
Īn oamenii palizi si singuri,
Cu suflet subred si mīini slabe,
Cu toata speranta-n silabe.
*
|
