*
Ţi s-au dat numai cele
Ce-ti sunt de prisos
Pe pamînt si în stele :
Adevarul este spinos,
Deci scuipa-ti <amicii în fata>
si singur învata
Cîte putin despre bine,
Cine
stie ce este?
Viata e o poveste
Bizara,
O primavara
Cu prea putina
Lumina
si prea multa tristete -
Nu e loc de binete.
*
Te simt prea aproape,
Îmi rasufli în fata
si privirile tale, de gheata,
Razbat de dincolo de pleoape,
Lumea prin mine-o privesti,
Simtirile-mi rascolesti
si ma birui,
Firui
Starea-mi bizara
Peste cele ce ma-nconjoara
Ca pe un pumn de nisip.
De ce sa ma reînfirip,
Sa fiu iar ce mi-e teama?
Sa dau vesnic seama
Acelorasi vreri
Legi, idei si puteri?..
*
*
Acum zîmbesti
Acum te-ascunzi în nori
si ma mîhnesti
si-apoi ma infiori
Cu frumuseti
Desprinse dintr-un vis
si ma înveti
Sa ma rîvnesc cais.
Apoi umbrirea vine
si primavara-mi pare de prisos
si-mi bat în poarta zilele haine
Ca sa-mi arunce adevar spinos,
Dar o vioara vrerile-si suspina
si o ascult fara sa pot pricepe
Tristetea ei ca un ecou din stepe
si simt în mine patima straina.
*
În ranile din palme
Se vor înfinge cuie
si vor vui sudalme
Cu rabufnire suie
si pe aceeasi cruce
Împodobit de spini
Sfîrsi-vei. si-Ţi vei duce
Poporul de haini
Din bezne în lumina
si-n pacea Ta bogata
Ce înca li-e straina,
Dar fi-vba cîstigata
Prin jertfa-Ţi de acum
Celei din veac urmare,
Caci le esti, Doamne, drum
Prin mila Ta cea mare.
*
*
Cînd vii
Dintre morti printre vii
si ne aduci
Bucuriile dulci
Marete si sfinte,
Acolo-n morminte
Se face lumina
si moartea haina
Se pleaca
Sa se faca
Vesnica viata
E dimineata
În rai si în stepe :
Incepe
Visul cel sfînt -
Reîntoarcerea Ta în Cuvînt.
*
Primavara
E totusi un vis :
Am batut
Mi-a deschis,
Am cerut
si mi-a dat har
si din
Acelasi pahar
Beau
Mirul durerii
si dau în floare
Toti merii
si,
Oameni buni
Pentru voi
Se întîmpla aceste minuni.
*
*
Aprilie
Din cochilie
Scoate coarne fragile
Vestindu-ne zile
De un farmec aparte.
Sentimente desarte
Se sting
Înving
Sperantele sfinte
Zimbiri si cuvinte
Ne oferim cu sfiala,
Cu îndraznire si îndoiala
si ne-mpresoara
O primavara
Dulce si prea subtire -
Ca un crîmpei de iubire.
*
Abia ca pasesti
Din cartea mea de povesti.
Sa ma-ntîlnesti,
Sa-mi zîmbesti,
Sa ma faci fericit
si-n sufletul meu zapacit
Sa izbucneasca în zori
Copacii în flori
si cele mai sfinte minuni
si sa mi-l împreuni
Cu cea mai pura iubire
Mire
Sa-ti fiu, pîna în veac
si sa ma-mpac
Cu toate legile firii
În numele sfînt al Iubirii.
*
*
Viata e, bunaoara,
O primavara
Amara si dulce
In care, pe-o cruce
Din veac,
Hristos mereu plînge
si fire de sînge
Se preling si prefac
Lemnul în pom suferind în tacere,
Ci viata este durere
Care se face
Cîntec de pace
si sfînta Iubire
De Mire
Sfîrsind pe crucea-n lumina
Vinovat de preamare nevina.
*
Cînt de iubire.
O aripa subtire
si pîna la Soare
Zbucneste din mine si are
Frumusete de curcubeu.
Dumnezeu
Ma priveste mirat,
Cu-adevarat
Dragostea are
Voia Sa mare
si sfînta,
Cu mine cînta
Inima Lui minunata,
Deodata
Cu zidirile Sale bogate.
Caci harul Sau e în toate.
*
*
As vrea sa fiu un copac,
O floare albastra,
O raza de astra,
O frîntura de veac,
Un pumn de nisip
În mîinile-Ţi sfinte
Sa ma reînfirip
Din simtiri si cuvinte
Prin care vin
Cei ce tin
De vrerile Tale,
Caci tu le esti cale
si har.
si sfintitu-Ţi pahar
Li-l oferi, din Iubire,
Spre mîntuire.
*
Furia ucide.
Belzebut rîde
De-i tremura coarnele,
Sloganele
si vrerile
I se-mplinesc,
Puterile
Îi sporesc,
Maretia-l rasfata,
Moartea, de fata,
Îi gîdila ceafa
Primindu-si leafa
Prea mare
si plebea moare
Cu balele urii pe gura,
Asa cum scrie-n Scriptura.
*
*
M-am întîlnit cu primavara
Pe-aleia serpuind spre vise,
Era în straie din narcise
si agera, cum caprioara.
Visam sa o sarut pe buze
si rai sa sorb din ochii ei,
De ceata zileleor confuze
Sa scap îndata ochii mei,
Sa simt în mine tinerete
si bucurie ca visez,
Traind aceasta frumusete
Simtirile sa-mi luminez.
Dar m-a privit cu sfiiciune
si-am înteles ca poposesc
Din veacul meu de suspiciune
În spatiul unui vis firesc.
*
Tu vii din vise,
Eu - din firesc,
Pe drumurii deschise
Acum, de ceresc.
Iisus e cu tine
Precum alteori,
Cu palmele pline
De sînge si flori,
Din coapsele-I sfinte
Ţîsneste lumina :
Sa luam, deci, aminte
Ca Voia Divina
Ne da iarasi viata,
Iubire si har
Prin mila mareata,
Din sfîntu-I pahar.
*
*
Mai lasa-mi speranta
Ca sunt cel bogat,
Sa-mi port mîndru zdreanta
si ce-am cîstigat
În vesnica-mi truda -
Nu-n vorbe de claca
Ori prin har de iuda
Cu fire saraca.
Mai lasa-mi iubirea
De omul sarman
Sa-i dau fericirea
si ultimul ban,
Sa plece în mine
Cu doruri de mine
Ce pot sa-i îndrume
Toti pasii spre Tine.
*
Putina e viata,
Dar sfînt harul ei -
Nu-l tulbura ceata
si nici anii grei,
Din zbucium tîsneste
Cu-aripi de lumina
si pieptu-ti izbeste
De stînci. Dar i-alina,
Durerile sfinte,
Puterile Tale
Ce nu-s în cuvinte
Ci-n ploi de petale
si-n alte comori
Ce-o fac mai bogata
De o mie de ori.
si mai minunata.
*
*
Vine Primavara, vine
Cu minuni si frumuseti
Pentru toti. si pentru mine
Sa-mi aduca sapte vieti,
Sa-mi pulseze în artere
Toate sapte, deodata,
si îi daruie putere
Ca mai apriga sa bata,
Sa se-auda pîna-n cer
Vrerile de împlinire,
Cîntecul ei de iubire
Catre tine mesager.
Doamne, spune lumii Tale
Ca Ţi-e Primavara har
si-o ai sa ne fie cale
Spre sfintitul Tau pahar.
*
Vine Primavara :
S-o-ntîmpinam,
Sa ne luminam,
S-o curmam cu ocara,
Frigul si tristete,
Furia si ura
si batrînetea,
Sa ne umplem gura
si simtirea toata
Cu graiuri sfinte,
Ca niciodata
Sa luam aminte
Ca e Dumnezeu
Cu spini si cuie
Nu doar în ceas greu,
Nu ca de-o statuie.
*
*
Raii-s peste tot,
Iudele si hotii,
Rîde Barba-cot
Ca-l falesc nepotii.
Raii-s cu Minciuna,
Moartea e cu ei,
si, ca-ntoteauna,
Marii sunt misei.
Prostii bat din palme
si înghit în sec
si primesc sudalme
Ce masura trec,
Prostii sunt prea multi,
Dar puterea lor,
Cînd e s-o asculti,
Prostii, bietii, mor.
*
Adevarul din ziare
Nu e cel pe care-l vor
Forurile tutelare
Unde hotii mint în cor.
Uniune habar n-are
Adevarul ce-l traim
Care are mii de gheare
si pierim daca-l graim.
Adevarul unui jude
Nu e cauza, ci scop,
Dar nu vede si n-aude
Decît spaga. si-i potop.
Vitregiti se dau coruptii
Cu-adevarul lor viclean
si cu-o mie de prezumtii -
Nu-i ca al celui sarman.
*
*
Golanul
Îsi declama sloganul
Dînd din labe
Cu par si podoabe
Ce stralucesc
De naucesc
Pe cei ce privesc
Doar, caci nu-i firesc
Sa mai si asculte
Vorbele goale si multe,
Bîlbîielile lor :
Golanii stiu ei ce simt si ce vor
Desi au doar harul de-a spune
Fraze seci si nebune.
Cuvîntul lor mare
E în conturi bancare.
*
În asemenea vreme
Rasar, peste noapte, în scheme
Pezevenghi de duzina,
Neispraviti, pe lumina
si pe bani gheata,
Pe fata
Cu adevar de magar,
Pasul li-e rar,
Gusa - cît scrotul de taur,
Privirile - ca de balaur -
Ascunse de ochelari -
si molari
Din auur curat
Furat
Prin legi ce propaga
Dreptatea prin spaga.
*
*
Pentru metehnele cele stravechi,
Bietele urechi
De magar
Sunt acuzate vulgar
De fistecare,
Peste tot
si-n gura mare.
Prin urmare, socot
Ca-i o ingerinta
Politica
si critica,
Nu o cerinta
Imperioasa
Cu scop pertinent,
Ci scandaloasa.
Ca-n Parlament.
*
Cîte-o pasarica
Despre Nasturica
Rare triluri scoate
Dar pe el, în coate,
Pare-se, îl doare
si între picioare,
Cît pe orice loaza,
Demnitar de vaza
Cu minciuni în gusa
De curcan rasat
Ce, printr-o matusa
Care i-a pasat
Precît Aladin,
Bogatie crunta -
Duce trai festin
si mereu stranuta.
*
*
Sa trecem cu vederea
Ca lupul e la stîna
Stapîn. si toata vrerea
Vicleana si hapsîna
Pe data si-o-mplineste
si cîinii-s de prisos -
Cu labele pe os
Toti o pazesc hoteste.
Nici un protest pe fata
si nici pe-ascuns, se pare.
si turma de mioare
Democratie-nvata,
În stîna lor de drept
Traiesc în voie buna.
.La ce sa ma astept
Cînd lupu-i boss la stîna?
*
Boala ma cere.
Pasesc în tacere
Spre moarte
Departe
Se-aud clopote pentru mine :
Cine
Sa le asculte acum?
Pe nustiu care drum
Se-aud pasi
Pizmasi,
Ca de fiara,
O gheara
Iese din teaca
Sa faca
Pieire pe-ascuns :
Voi fi strapuns.
*
*
Prostul are masina :
Da o chenzina
Pe ulei si benzina,
Dar nici ca suspina
si nu-i pasa ca are
Carîmbi în picioare
si hainele peticite.
Clipele lui fericite
Sunt la volan,
Cînd, cu elan,
Apasa pe frîna
si-ngîna
Sudalma lui fistichie :
<Sexa-te-as într-o bujie>
Scuipîndu-si trufia pe zebra
Cu temere de .febra.
*
Bruma ta de frumusete
Nu a fost sa ma rasfete,
Ci mereu sa ma însele.
Am crezut în flori si-n stele
Dar m-ai înselat pe fata
si surîsu-ti ca de gheata
Mi-a spus ce aveai de spus.
Fruntea mi-am tinut-o sus
Din stupida demnitate
Pricepînd ca nu se poate
si nimic nu-mi este lesne.
si prin mîlu-ti pîna-n glezne
Am pasit sfios si trist,
Parca umbra unui Crist
Coborît din pisc de cruce,
Nestiind ce drum s-apuce.
*
*
Las totul balta :
O alta
Viata încep,
Sa pricep
Pîna si sensul Mortii.
În umbrele portii
Cred ca sta Dumnezeu.
Eu
Îi voi deschide
si în privirile mele stupide
Îl voi îmbraca
si voi arunca,
În plina strada,
Viata mea, mascarada,
Sa primesc alta, pura.
Caci Dumnezeu se îndura.
*
Ai retrait, prin mine,
O noua veata - poate -
Un strop de demnitate
Ţi-am dat, cum se cuvine.
Eu? Stranie-ntrebare.
Un val pe-un tarm de mare,
O mîna de nisip,
O pasare - sa tip.
Apoi tacerea grea.
O seara gri. O stea.
Apoi nimicul slut.
Din mîna mea de lut
Se va mai naste, cine?
Un om c-un strop de viata,
Cu-o patima de bine,
Razbind cumva prin ceata?..
*
*
Înca-s puternici
Toti cei nemernici,
Înca minciuna
Dintotdeauna
E pe buze de iuda
si nu încep sa se-auda
Zvonirile sfinte.
Înca în bruma de minte
Oamenii nu si-au aprins
Candela de nestins,
Înca Iisus
E sus,
Pe crucea-n lumina
si lumea haina,
Cu pustiul în pleoape,
Nu-L cheama aproape.
*
Mîine,
Sarmane Stapîne,
Vei intra în Cetate :
Nimic nu Te-abate
Din cale,
E mîhnire pe vale,
Plînset de ape
si lacrimi în pleoape
Deprinse numai sa plînga.
O putere natînga
Incepe sa scada.
Încep sa se vada
Primii sfinti muguri
În oamenii palizi si singuri,
Cu suflet subred si mîini slabe,
Cu toata speranta-n silabe.
*
|
