*
Pezevengii si irozii
si câti îi sunt de ocara
Ca se mira si nerozii.
.Alde Ady Paunete
Ce cânta savante toante
si el, Tudorel Erete -
Mare comersant de poante,
Ţes politici colorate
Ce aduc harababura,
Taie, spânzura si fura
si de neam îi doare-n coate
si cu ce-au facut din tara
Vor sa intre-n Europa!
Dar sa le ajute popa
si groparul, bunaoara.
*
*
De peste 2000 de ani
Hristos învie sa ne-nvie
Sa curme gratis, nu pe bani,
O uriasa tragedie.
si-o face, cât I-e cu putinta,
Caci nu-I suntem de ajutor,
Nici cu o boaba de credinta
si un cuvânt mângâietor.
El vine mai plin de sperante
si, noi, privim nepasatori
La mersul Lui prin fum si gloante,
Prin adevarul zilelor.
"Hristos a înviat!" ne spunem
Din când în când, în soapte goale
si prin cuvinte mari impunem
Minciuni. si Moartea da târcoale..
*
*
Toate sunt vii,
Pure si sfinte
si-abia ca încap în cuvinte
Generoasele lor armonii.
Un iures de verbe
Îmi învolbura firea,
Zbucneste Iubirea
si sufletu-mi fierbe
De sfintitele patimi.
si lacrimi
Îmi picura genele,
Viclenele.
si-nvat pederost
Sensul anost
Al vietii furate firesc
De Ceresc.
*
*
Iubire
De mama -
Naframa
Subtire
De lumina
si dor
Spus stelelor
si Soarelui, în zi sfânta si plina
De har -
Niciodata-n zadar,
Niciodata destul,
Nesatul
De viata fierbinte,
Revarsata-n cuvinte
Ale unui sfânt grai
Tot mai rai.
*
*
De la om la el, în sine
Este cale pâna-n cer
si mult rau si putin bine
si copaci în floare pier.
E cuvântul sis. Dreptatea
Nu mai are azi nici umbra,
Ci hidoasa, strâmbatatea
si viitorimea sumbra
Vin. si omul pleaca-n sine,
În adâncurile sale,
În simtirile - i straine.
N-are scut si nu-i în zale -
Doamne, unde-ai trimis Viata
De hingheri, sa mai ramâie,
Ca-mi mai lumineaza fata
Cu amara ironie?..
*
*
Suntem atât de-aproape
si-n mare departare,
Ca lacrima în pleoape
si stelele din zare.
si obositi de truda
Suntem, c-abia pasim
Spre lumea cea absurda.
si lesne ispasim
Ocara si furia,
Privirile-ascutite -
Nu mai avem taria,
Nu ni se mai permite
Nimic . Doar viata vida,
Sa ne topim în lut,
În liniste stupida :
Nu e alt început.
*
*
Am ajuns popor
Migrator,
De prisos la noi ;
Frânti si goi,
Înselati de legi
Faradelegi,
Hotiti pe fata
La bâlci, în piata
si-n foruri ce put
A trecut
Comunist
si-a anticrist,
N-avem nici macar
Un cuibar
În lumina:
si nici radacina.
*
*
Sa speram în Iubire,
În lumina ei sfânta,
Peste lumea rasfrânta
Ca un cântec subtire.
Doamne, au amutit
Clopote. Viata pare
Undeva-n asfintit,
În conture amare,
Dar va fi iar în sine
si în noi , deodata,
si speram ca prin Tine
Va fi mult mai bogata.
Plâng încet. Plâng si sper
Într-o mare minune
Harazita de cer.
Plâng ; de ce? nu pot spune.
*
|
