Poezii

*

Timpul patrunde

Hoteste în noi

Prin simple secunde,

Apoi

Creste ca iarba,

De-a oarba,

Spre cer te ridica,

Ţi-e bine si frica,

Te fierbe

În verbe

si stare de floare.

.Doare

Doare aceasta risipa,

Acest sentiment de aripa

Înalt si subtire.

Ca o stranie iubire.

*

s *

Afara e soare

si berzele vin,

Aci - inculoare

si aer putin

Îmi strig tineretea

C-un dor vechi, natâng

Sa-mi plânga tristetea

Pe umarul stâng.

Un zid translucid,

Miscator

Se-nalta perfid.

De-am sa mor,

Va afla iarba

C-am ratacit

Lacrima-n barba

Timpului naucit?..

*

s *

Primavara zbucneste solemn

Din ramuri de lemn

si inimi cu harul subtire :

Vine Iubire

si Frumusetea-si arata

Fata curata

si plina de farmece sfinte,

Sufletul se revarsa-n cuvinte

si inima cânta

O dragoste-

Pacoste

si binecuvânta

Potopul de muguri

Naivi si siguri

Ca vom pasi într-un vis

De merii dalbi scris.

*

s *

Jumatatea mea

De iubire

Aduna mâhnire

si farmec rece, de stea

Peste sufletu-ti sfânt.

Cânt

Mâhnire de harpe, amara,

Pe umeri de seara

Istovita de dor.

Jumatatea ta de cocor

Se ridica semeata spre astre.

Albastre

Zarile curg

Într-un amurg

Aproape poveste

Despre ce este.

*

s *

Parul tau galben tese,

Cu parfum ca de tei,

Farmece, sa m-apese

Patimi sfinte, sa vrei

Sa traim o poveste

Ca doi miri dintr-un vis -

Adevar, cât mai este,

Sa ramâie nescris.

Timpul ce-a mai ramas

Se topeste în sine :

Ţipa ultimul ceas,

Ci nimicuri straine

Îsi fac loc între noi

si-n iubire, încet.

Parul tau si-ochii-mi goi

Vor dura un sonet.

*

s  *

Vino aproape,

Roua sa-mi fii,

Sa-ti port în pleoape

Farmecul. stii,

Lumea din care

M-am coborât,

N-are splendoare.

Mi s-a urât

Sa-ti fiu parere,

Sa-mi fii dorire -

Fug de mistere.

Cer mântuire

Firea sa-mi scape -

Oarba-i durerea,

Vino aproape,

Cheama tacerea.

*

s  *

Las uitarii prada

Clipele amare,

Zvârl si scut si spada

si alerg spre Soare.

Ultima pedeapsa

Chipu-mi mai brazdeaza,

Ranile din coapsa

Îmi mai sângereaza

Am în suflet plângeri

si nesat de viata,

Umbre vagi de îngeri

Se topesc în ceata.

Aripi de lumina,

Doamne, da-mi, sa zbor

Ce mai sunt - straina

Stare. si fior.

*

*

Necuvintele sunt spini,

Iarba rea le împresoara,

Necuvintele coboara

În eterne radacini.

Suntem pomii lor cei tristi

Pusi sa creasca în pustiu -

Prin menirea lor existi

si mi-e harazit sa fiu.

Necuvint la rândul meu

Sunt. si între necuvinte

Banuiesc pe Dumnezeu

Rascolind c-un ochi fierbinte

Pâna-n propriul Sau Mister

si în Adevarul Sfânt -

Necuvânt legat de cer

Dar prin cel mai viu Cuvânt.

*

*

Vis de flori

Cu parfum ceresc :

Pâna-n zori

O sa înfloresc,

Voi trai

Clipe de mister

si voi fi

Ceea ce mai sper

Voi migra

Spre o noua stare,

Voi dura

Brume de splendoare.

.Taci si-auzi

Cum roua sfânta soarbe

Pasii-mi uzi

Spre tarmurile albe!

*

s  *

Închipuire dulce,

A tainitelor mele

Ce sufletu-mi seduce

Ca umbra unei stele,

Te simt aproape: azi

Esti pala de lumina,

Simt ochii tai nomazi

si neumbriti de tina.

Din goluri vin spre mine,

Ostiri de clipe. Timpul,

Creindu-se pe sine,

Va narui Olimpul,

Dar viata mereu cata,

Cu goliciunea ei,

Spre mine. si ma-mbata

Arome dulci de tei.

*

*

Esti mereu mai clipa,

Sunt orcând mai drum.

Zvonul tau de-aripa,

Starea mea de scrum

Or sa fie certe

Pâna-n asfintit,

Când or sa ne ierte

C-am precupetit

Roua si lumina

Care ni s-a dat

Sa ne-aflam pricina.

Fie laudat

Dorul tau de floare:

Setea mea de rai

Fie-ti sarbatoare

si, prin vreme, grai.

*

*

Sunt propria mea stare

Salbateca, de crin,

Mi-e sete de splendoare,

Spre mine însumi vin,

Spre tarmurile mele,

Corabia mea sunt,

Cu pânze pâna-n stele

si deseori ma-nfrunt,

Sunt propriul meu cocor

Spre propriile-mi astre,

Din mitul meu cobor

Sa duc în zari albastre

Eternul meu mister

Din adevar desprins

si sunt doar prin ce pier

si nu pot fi învins.

*

s  *

Zvon de primavara.

Vin din sud cocori.

Inima, vioara,

Firuie în zori

Cântec de iubire.

Sufletul suspina

Starea mea de mire-

Cale spre lumina.

Vine iarba verde,

Mugurii sosesc,

Negura se pierde

si-o sa înfloresc,

Pom în strai de flori

În curând voi fi,

Sa te înfiori.

.si ma voi trufi.

*

s  *

Umbra - Iarna pleaca

Undeva, în nord,

Rece si posaca

si c-un sis în cord.

Vine bucuria

Învierii sfinte,

Biruie taria,

Harul din cuvinte.

Cu un verb, poetul

Cheama primavara,

Mistuie regretul,

Frica si ocara..

Aripi de cocoare

Taie cerul firii

si zbucnesc spre soare

Imnele Iubirii.

*

s  *

Sunt al verbelor ce fac

Sa vibreze codrii firii -

E urgie daca tac :

Stinge bruma trandafirii.

Sunt al Dorului cocor

si-al Iubirii aprig mire

si cu pasii înfior

Iarba. si într-o simtire

Îmi sunt florile, de-un grai,

O lumina si menire

si mi-e sufletul de rai

si iubire din iubire.

Vino : în a ta lumina

Îmi e dat sa ma topesc!

Tu esti vesnica pricina

Cea prin care dainuiesc.

*

*

Pleaca ceata, frigul, norii.

Vine iarba, vin cocorii

si, pe nestiute, muguri,

Vin si florile în crânguri.

Sa mai fim, e interzis :

Vom pasi sfiosi în vis

si vom fi, iubito, miri,

Doua lacrimi în priviri

Vei avea. si eu - un cer

Fara pata de mister.

Hai, urmeaza-ma încet.

Fie-ti sufletul sonet,

Lumineaza-ma sa cânt

Farmecu-ti bogat si sfânt,

Dulce starea ta de floare

Din lumina si splendoare.

*

s  *

Înfloreste liliacul

si ciresii - parca-s miri -

Sta pe loc, iubito, veacul,

Ne-aprind dorul amintiri,

Certitudinea-i poveste,

Ochii firii lacrimeaza

si, ce-a fost cândva, iar este,

Bucura si lumineaza.

Fluturii cu stropi de soare

Întetesc miresme sfinte

Sa ma simti, iubito, floare

si dincolo de cuvinte.

.Cânta-n piscul diminetii

Pasari cu amar noroc :

În imperiul Tineretii

Vom pasi. Mai este loc.

*

*

Lacrima esti

si-mi stralucesti

Aprig în gene :

Ce legi viclene

Mi te-au aprins?

Trist si învins

Sufletul cere

Marea Tacere.

Apele cheama

Stele de-arama

Stralucitoare.

si, din uitare

Luna se-arata

Îngândurata

Alba si rece :

Ce se petrece?.

*

*

Ochii mei goi,

Ca de strigoi,

Cata spre tine :

Parca prin mine

Dainui. si parca

Taine ma-ncearca,

Patimi si legi.

Dar nu-ntelegi

si ceri raspuns ,

Îl crezi ascuns

În mintea mea,

Ca pe o stea

În mari de stele.

.Clipele mele,

Stranii si reci

Se duc. Sa treci.

*

*

Floare stranie,

Cu ironie

Amara

si-a mia oara

Te privesc

si-ti citesc

În mistere.

Stropu-ti sfânt de durere

Ma-ncearca :

Parca

Rupta din mine esti

si-nfloresti

Printre spini,

Sa-ti alini

Suferinta,

Nazuind biruinta.

*

s  *

Taci, caci la furie spui

si rapui,

Cu pagânele-ti cuvinte,

Nazuinte blânde, sfinte.

Gura ta blesteme tese

si pe-alese

Otraveste,

Stinge, seaca si topeste

Flori, izvoare, albii, prunci,

Miei si iezi

Grâne sfinte si livezi -

Nici o mie de porunci

N-o opresc :

Ma grabesc

Sa dau pe fata

Raul , ura ta de-o viata.

*

s  *

Obrazul tau ca de zapada

Paleste, de-ti zâmbesc sfios -

Sub pleoapele ca de iscoada

Încape ceru-ntunecos.

Frumoasa esti! Ţi-a dat pacatul

Mistuitoare frumuseti :

Oare-am sa fiu eu vinovatul

În care-ai sa arunci sageti?

Nu-mi pasa: frigul se-nteteste,

Zâmbeste-mi sa ma sting încet,

Aripa mortii ma umbreste

Sfidându-mi harul desuet.

Îmi arunc sufletul pe lira

Sa-l arda strunele, sa cânt

Pagânu-ti farmec ce-si desfira

Misterul ce-mi va fi mormânt.

*

s  *

Floare fara nume,

Farmec si noroc,

Ratacesti prin lume -

Ai si nu ai loc,

Ţi-e putin parfumul,

Rostul - prea sarac,

Unul ne e drumul

serpuit prin veac,

Una-i amagirea

Ca n-am prisosi -

Ce catam cu firea

Nu putem gasi,

Ce aflam în pripa

Nu prea e de pret

si-n obraz ne scuipa

Veacul, cu dispret.

*

s  *

Dumnezeu nu vine

Unde-i stralucire

si dureri putine -

Unde nu-i iubire.

Dumnezeu suspina

Cu sarmanii-n cor

si cu ei se-alina -

Dumnezeu e-al lor.

Dumnezeu aduna

Lacrimi, flori si spini -

Toate,-ntro cununa

Sa nu-i fim straini.

Dumnezeu ne tine

Lânga El aproape,

Unde-i rau si bine

Sub eterne pleoape.

*

s  *

Cu mestecenii de-o seama

si gorunii de-o faprura,

Brazi ca brazii fara teama,

Ulmilor din veac masura -

Oamenii - se cuibaresc

Deseori în ei si tac,

Nu suspina, nu cârctesc,

Nu se-ncumeta, ci zac,

Mor încet si din picioare,

În privirea lumii pier,

N-au sfârsit firesc, de floare,

Parca se stramuta-n cer.

Veacul lor de suferinta

Nu sfârseste nici în rai -

Moartea le e biruinta

Pe-alt tarâm si-ntr-un alt grai.

*

s  *

Durerea mea strabuna

si lacrimile reci

Sunt strânse în cununa

Ca sa le port pe veci.

Cu sângele din palme

Stropesc obrazul hâd

si-mi apar cu sudalme

Sufletul mic si râd.

Din coapsa, scot jungherul

si la picioare-l pun

si tin în palme cerul

Pe care fruntea-mi pun.

Pacatul îmi e scara

Pe care urc mereu,

Din tot ce ma-mpresoara,

Încet, spre Dumnezeu.

*

s  *

Am lasat departe

Zidurile reci,

Unde e, pe veci,

Doamna - biata Moarte.

Vaierele ei

În urechi îmi suna

Înca. si-mpreuna

Cu ea, tipa zei.

Am luat cu mine

Bruma de speranta

si, ca pe o zdreanta,

Sufletul. Mi-e bine

si mi-e rau deodata,

Plâng si cânt hoteste -

Moartea îmi pândeste

Viata înfricata.

*

*

În singuratatea lor

Oamenii-au uitat de Tine,

Doamne. si putinul bine

Li-e ispita grea. si mor,

Unii dintre ei ridica

Bratele - aripi fragile

si, cu pleoapele umile,

Sufletul bolnav de frica

si-si coboara în tarâna

Fruntea grea de maretie,

Peste vreme avutie

Harazita sa ramâna.

Din faptura lor trudita

De pacate si ispite

Creste floarea ce-i ursita

Legilor nebiruite.

*

*

În întunericul meu

Se va face lumina,

Dumnezeu

Va sa vina,

Sa curme frigul si ceata.

Viata

Va deschide spre soare

Fereastra ei mare,

Va veni Primavara

Cu invazii de muguri

Sa nu mai fim singuri.

Chitara

Va potopi deodata

Cu glasul ei - zbucium sfânt,

Cer si pamânt.

si inima-mi înnorata.

*

s  *

La tainuita cina

Ne-aduna Dumnezeu -

Noi, apasati de vina

si tot pacatul greu

si El , îngaduinta,

Lumina si mâhnire

Mereu în nazuinta

si pasnica iubire.

Bucatele-s putine,

Nesatul - tot mai mare ;

Avem priviri haine

si-arginti în buzunare.

El tace si priveste,

Noi dumicam din toate -

Astfel se împlineste

Pacatul ce ne bate.

*

s  *

E totusi primavara

Desi e frig si ceata

si liniste amara.

si biata dimineata

Arunca o privire

Stranie, mohorâta

si plina de nestire

Din goluri izvorâta.

Dincolo de durere

Se-aude-un zvon de harpe

Ce creste din mistere

si stapâniri de sarpe.

E glas de mântuire :

Se va-mplini Cuvântul

De pace si iubire -

Va stapâni pamântul.

*

*

se-aud clopote

si ropote

Dulci

Când îti culci

Inima lânga a mea,

Se-aprinde o stea,

Suspina, pe deal,

Un caval

si ploi de petale

Se-ntetesc pe o vale

Foarte departe,

Dincolo de cele desarte.

Timpul se-opreste

si creste

Din noi

Iarba subtire de-apoi.

*

s  *

Sa crezi în moarte, e usor :

Cred zi de zi, ma înfior

si mor subtire si încet,

Ca un poet.

Sa mori deodata, e amar,

Se-opreste clipa-n calendar,

Dar lumea e nepasatoare

De cum se moare.

si totusi, în adâncul ei,

Se-aude bocetul de zei -

Cei izgoniti de pe Olimp

De crudul Timp.

Cum suna pasul Mortii, rar,

Pe pustiitul trotuar!

Spre mine vine - o astept

Cu Viata tropotind în piept.

*

s  *

E zi subtire, e splendid :

Fereastra inimii deschid

Sa intre soarele-n simtire

Sa-mi cânt povestea de iubire.

Departe de acest diurn,

Suspini, iubito, dintr-un turn

De cel mai pretios cristal :

Ţi-e dor de dulcele banal,

Cu bucurii si papadii,

Nelinisti dulci si armonii

si-ai da crâmpeiul de iubire

Pe-o lacrima si trei safire.

Coboara : scari de-argint ti-am pus

Caci de-as urca acolo, sus,

Ţi-as stinge setea de real

Ce-ti este înca ideal.

*

s  *

Rasticnit pe cruce

Plânge pentru noi :

Nu mai poate duce

Grelele nevoi.

Are cuie-n palme,

Spini pe frunte tine

Se-ntetesc sudalme

Peste vechi suspine,

Fulgera jungherul -

Slobozeste sânge,

Scris de foc e cerul,

Însusi Tatal plânge.

Doamne, ce iubire

Poate sa-si jertfeasca

Fiul - Vesnic Mire-

Sa ne mântuiasca?

*

*

Pumnul meu si palma mea

De pamânt ce mi s-a dat,

Petecul de cer si-o stea,

Râu-n care m-am scaldat,

Dorul - pururi neânteles,

Dragostea - mereu amara,

Graiul dulce si ales,

Farmitura mea de tara -

Este tot avutul meu

Ce ma are si ma tine

Poate, lânga Dumnezeu,

Drept împatitor de bine.

Cu o lacrima-n privire

si smerire multumesc

Ca mi-a dat, spre mântuire

si un strop de har ceresc.

*

*

Cu ochii buimaciti de vis

Se-arata-n floare un cais

Ca dintr-o lume cu mister

si cauta naiv spre cer.

Îl dumireste un cires

În strai de mire, megies,

Cu aer de poet boem

Ca, ce se-ntâmpla, e poem.

Vin fluturi, cauta nectar

Sa uite un trecut amar,

si-albine si firave gâze

Sa se îmbete si amuze.

si daca vântul mai suspina

Nu stie nimeni ce pricina

Îl face sa se înfioare

Pe-asa tarâm de flori si soare.

*

s  *

În dimineata, parca de marte,

Pâna departe

De lucruri firesti

Privesti

Cu ochii firii,

Graiul simtirii

Tale

Înteteste petale

si invazii de muguri.

si-n crânguri

Ciocârlii dau de veste

O primavara-poveste

O-ntâmpini cu sufletul-flam,

Ram

De lumina

Divina.

*

s  *

Cântul ce-l am

E doar un ram

Din acel mare,

De ape si soare,

Copaci si cocori,

Iubire si flori

Împreuna -

Uriasa cununa

Pâna la cer.

Sper

În acest cânt

Aprig si sfânt.

Sfios,

Spre iuresul luminos

si fierbinte

Ma duc pasii - cuvinte.

*

*

Zavorâti ca-ntr-o cetate

În iubirea noastra - lume

Cu iluzii fara nume,

Nu stim înca ce se poate

Întâmpla spre-a fi mirare

Undeva în lumi cu soare,

Mari si ape, munti si vai,

Cum e cea din ochii tai.

Nu-i închde, ca ma sting

Le sorb raiul sa ating

Cu o pala de lumina

Zarea lor, n-o voi straina.

.Între lumi nebanuite,

Prada sfintelor ispite

Ratacim în doi, de-o viata :

Adevarul nu se-nvata.

*

*

Se va spune despre noi

Adevar si suspiciuni,

Vom fi teferii nebuni

Într-o lume de apoi,

Unde-i simt pe cei ce vin

Din mistere spre lumina

Cautându-ne pricina

Ca ne-a fost traiul putin.

N-am râvnit la maretie

si tot ce ni s-a-mplinit

Se topeste-n Infinit -

Stranie împaratie.

Deci si tot ce zicem noi

Despre asta clipa mare

Ca va dainui chemare

Spre lumina - ma îndoi.

*

s  *

Scutura-ti fruntea de flori

Peste sufletul meu

Sa-l înfiori,

Precum Dumnezeu.

Scalda-ma-n sfânta-ti privire

Plina de lacrimi

Sa stiu de iubire

Cu patimi,

Atinge-mi ranile, poti

Stinge durerea :

De ce nesocoti

Dragostei tale puterea?

Acopera-mi cu lumina

Chipului tau - mai poem -

Sufletul plin de vina

Ca pururi te chem.

*

*

Am fost mult prea tineri si plini

De-o iubire - sfânt farmec de mai :

stiai?

Învatai sa suspini,

Sa iubesti,

Deseori

Rataceam prin povesti

Pâna-n zori,

Ne-ntorceam în eterna iubire

Amara

Cu un cântec subtire

si-n para,

De departe,

În lumea cu lucruri desarte

si-n care

Ca mai suntem, e-o trista-ntâmplare.

*

s  *

Tineretea

si-a luat iezii si cerbii

si farmecul ierbii

si s-a dus. Batrânetea

Se-arata în zare :

Are

Chip de naluca,

E-o mumie nauca,

Ciuperca uscata,

Floare brumata.

Mi-e necaz

si s-o scuip în obraz,

Mi-e rusine

Ca tine de mine

si ma saruta

Cu pofte de târfa temuta.

*

s  *

Îmi mai suna viata

Dulce, în artere :

Sa-i ignor dulceata

Cine-mi poate cere?

Înca e devreme

Sa vorbesc de moarte

În stranii poeme

si idei desarte.

Sa ma tin de glume!

Sa visez mereu,

În aceasta lume

A lui Dumnezeu.

De o alta, poate,

Nu voi avea parte :

Voi fi viu în toate

Dincolo de moarte?..

*

s  *

Primavara târzie.

Cu frenezie

Chem soarele,

Cerbii, cocoarele,

Armoniile, florile

si toate culorile,

Îmi raspund

Izvoarele-n prund

si zarile, înca în ceata;

Un murmur de viata

Firav se-nfiripa.

Mi-e dor de aripa

si cânt -

Un cântec sfânt

De-nviere.

si inima-mi arde-n tacere.

*

s  *

Bogatia clipei trece

Ca o pala de lumina

Rece,

Înima suspina

În adâncurile sale,

Sufletul se înfioara,

Se-aud zale

si un plânset de vioara.

În carâmbi, pe strazi bizare,

Viata râde, tipa, cânta,

Ţine-n mâinile murdare

Un ticnal si-o floare sfânta,

Trece stopul -

Nici potopul

N-o opreste, nu-l ia-n seama,

N-are teama.

*

s  *

Ploile, cu bratele lor,

Ma vor,

Ma-ncolacesc deodata,

Ma-mbata

Cu miresme de floare -

Ma doare

Stradania lor,

Le implor,

Le admir,

Stropi de mir

Ţin în palmele mele,

Voi scapa de pacatele grele.

Sufar si tac

Asemeni unui copac :

Simt mântuire

si cumplita iubire.

*

*

Sunt umbra clipei mele

Cu adevar mic, crud,

Inofensiv la cele

Ce înteleg si-aud.

Sunt tarmul meu de mare

si-nvolburarea ei

si-n înserari amare

Ma sting sub ochii mei.

Sunt zboru-mi spre lumina

si pasarea-mi stranie

si propria-mi pricina

si trista-mi ironie.

si mie întâmplare

Sunt si-mi urmez destinul

Ce-mi calca în picioare

Norocul si nu spinul.

*

s  *

Saracul e bogat în cer,

Bogatul e sarac aici -

El are suflet gol. si mici

I-s ochii cu privire ger.

Un Dumnezeu împatimit

De adevarul Sau bizar

Mereu a dat ce n-a primit

si totul a pierdut la zar.

De voia Sa cumplita tin,

De-nselatoarele-I zidiri

Cu strop de adevar putin

si relative însusiri.

.E-un fara de sfârsit amurg

Cu plopi si ape-n tânguire

si un suspin de demiurg

Uitându-si propria menire.

*

*

Dreptul meu la Dumnezeu

E mereu

Mai putin -

Doar sa sufar, sa suspin,

Sa disper,

Sa strig,

Sa cer

Când mi-e teama, când mi-e frig.

Bucurii sa-mpart cu El

si nimicuri - fel de fel

Nu am voie si nu pot :

De batrânul Barba-Cot

Dumnezeu e umilit

si suntem ca doi straini.

.Între noi se nalta spini

si va fi pustiu cumplit.

*

*

Clipele mele -

Aripi de lumina spre stele,

În zare -

Cai spre uitare.

Sufletul meu -

Strop de Dumnezeu

Umilit si sarac

Cautându-Se-n umbra din veac.

.Asculta-mi sperantele sfinte

Vibrând în cuvinte

Stranii

Înfruntând ironii

si lacome vreri -

Cumplite puteri

Peste zidiri-

Amagiri.

*

s  *

Se-ntorc padurile-n balada

si iarba, înapoi, acasa -

Se vrea a fi, cumva, de coasa,

Încep tristetile sa scada.

Revine zâmbetul pe buze,

Ne-ncearca iarasi bucuria

si curma clipele confuze

În care ne pierdeam taria.

Râvnim sa fim ce se cuvine

În primavara ca de vis

Cu semne firave de bine

si maretie de cais.

Din iarna apriga, se pare,

A mai ramas o amintire ,

Doar un suspin, tot mai subtire

si urme tot mai vagi de gheare .

*

s  *

Nu-i nevoie sa spun

Cine sunt, ce voiesc :

Nu rapesc, nu rapun

Ci adun si pazesc

Trandafirii, de brume,

si, toti pruncii , de gheare,

Spun Iubirii pe nume

Sui aripi catre soare.

si la tarmuri chem marea

si-alung frigul la poli

si ucid nepasarea

Cea din oameni-idoli.

Asteptati-ma : vin!

E nevoie de mine,

De putinu-mi putin,

De Iubire si Bine.

*

s  *

Ma scol prea devreme?

Ma culc prea târziu?

Aceleasi dileme -

Sa fiu, sa nu fiu.

Sa merg mai departe,

În loc sa m-opresc -

La Viata si Moarte

Firesc sa gândesc.

Cu mine se naste

si Clipa si Zborul -

Misterul ma paste,

Ma mistuie Dorul,

Iau inima-n palme

si-o nalt catre cer

S-o scap de sudalme,

De ura si fier.

*

s  *

Fat-frumos a-mbatrânit -

I s-a ofilit obrazul,

De-acum stie ce-i necazul

si nesomnul infinit.

Nu mai cauta-n paduri

Cosânzene adormite,

Nu-si mai da pe doi conduri

Inima, nu mai promite

Luna, stelele din cer,

Nu mai stie ce-i iubirea -

E pierdut de tot cu firea ,

Sa-si revie nu mai sper.

La o margine de basm

Unde viata e amara -

Fara cântec si fantasm -

Se trudeste ca sa moara.

*

s  *

Sa se faca primavara

Numai Timpul se speteste,

De cu zori si pâna-n seara

Truda lui nu conteneste.

Pomii prea îi dau de furca,

Iarba nu se vrea acasa,

Frigul itele-i încurca,

Norilor nici ca le pasa,

Pasarile calatoare

Se întorc din sud stinghere,

N-au pe aripi stropi de soare

Sunt stranii si paupere.

Nici un zvon de primenire

Nicaieri - în noi, în crânguri,

Ca întreb, sarac din fire :

Vor mai fi vreodata muguri?...

*

s  *

Aceleasi nopti, aceleasi zile

Desprinse parca dintr-o carte,

Mereu cu mai putine file

si-n care scrie despre moarte.

Aceleasi dimineti cu ceata

si-amezi iesite din flasneta

Ce spune vesnic despre viata

Aceiasi tipica reteta.

Aceleasi seri apasatoare,

Aceleasi amintiri stupide,

Aceleasi vorbe seci si-amare

si-n care sufletu-mi se-nchide.

si eu - ca propriile-mi zile

si nopti - acelasi trec spre moarte,

Ma rup din cartea mea cu file.

.si Timpul curge mai departe.

*

s  *

Eminescule, cel Mare

si tulburator de sfânt

Din Carpati la Marea mare -

Umbra vie pe pamânt,

Reântorce-te la cele

Cucerite din Mister,

Fii, sub cerul numai stele,

Scara ce ne urca-n cer.

Sete fii, dintotdeauna,

Bucurie pentru tara

si ne poarta tu cununa

Vremii de odinioara

Plopii fara sot te-asteapta

si-si ning teii sfânta floare -

Vino, caci pierim în soapta

Pe un tarm pustiu de mare!..

*

s  *

Floriile.

Ciocârliile

Cânta durere

Spre înviere:

În maretie amara,

Vine

Cel ce ne tine

Vesnica noastra povara -

Spinii.

si crinii -

În aceeasi cununa,

I se-mpreuna.

- Doamne, tagaduie

Negura firii

si-ngaduie

Lumina Iubirii!..

*

*

Înca-mi mai sunt

Întrebare

si semn de mirare.

si-nfrunt

Setea de stire

Amara -

Durere subtire

De gheara.

Nici un raspuns

Nu ma-nvinge -

Pe ascuns,

O mâna stranie-mi atinge

Corzile firii,

Lira

Care desfira

Ceata nestirii.

*

s  *

Am adormit cu fruntea pe-o floare,

Departe

De zbuciumul vietii desarte,

De frig si dogoare.

Lasasem în urma

Nevoile toate,

Dispret, demnitate

si-ntreaga turma

De reguli vulgare.

Patrunsesem în lumea din floare,

În sevele ei.

si lumea ochilor mei

Parea vegetala

Sub pacea astrala

A culorilor sfinte -

Departe de rau si cuvinte.

*

s  *

Cerul meu plin de nori

si cocori

Coboara încet în simtire ;

În adânca-mi privire

Certitudinea pare

O uriasa migrare

Spre vesnicul sud.

Aud

Pasii viitorilor plozi -

Voivozi

Pentru pace.

Tace

si vântul si marea.

Se-aude doar floarea

Cântând imne sfinte în zori -

Vin cocori.

*

s  *

Speranta suspina,

Pasare-n cer de lumina

si liniste blânda

Pe ape la pânda,

Cu soarele

În clestarele

Lor.

Nici un cocor

Nu se zvoneste,

Nu izbucneste

Nici o unda

Rotunda.

Numai sufletul meu

Se vrea curcubeu

Peste mistere

si se face durere.

*

*

Pala de cântec contiguu,

Sufletu-mi arde -

Îsi cânta pe coarde

Oda în metru ambiguu,

Muza-si desfira

Pe lira

Parul blond si salbatec;

Ostatec,

Cer îndurare

Pâna la marea cântare

Cu ape, stele si flori,

Cerbi si cocori,

Iubire

si zbucium de Mire

Unite-mpreuna

Într-o uriasa cununa.

*

s  *

Muierea,

Fierbe-n placerea

si neastâmparul ei,

Sânii grei

Striga sarpele,

Harpele

Tac.

Peste veac

Pacatu-si ridica

Fructa lui mica

si-aprinsa de focul

Ce fierbe ghiocul

Cu gura de floare,

Ascuns în pagâna splendoare

A goliciunilor ei -

Prada ochilor mei.

*

s  *

Soarele din ochii tai

A lucit si-n alte ere,

Peste alte mari si vai

De prin alte emisfere.

Glasul ti-e de alte ape

Astazi cuibarite-n dune,

Numai eu le simt aproape

si pricep ce mai pot spune.

Pasii tai au fost de ciuta

Prin paduri acum în basm,

Numai gura mea-i saruta

Îmbatata de fantasm.

Pâna si iubirea noastra

A mai fost cândva pe lume,

Cu alt har, sub alta astra,

Însa cu acelasi nume.

*

s  *

Moartea nu e prea hâda -

Privita în fata

În fiece dimineata

stie sa si surâda.

Uneori e gingasa,

Ba si suspina,

Nu e trufasa,

Nici plina

De sine,

Ca un paun,

Cu formele pline

De neastâmpar nebun.

Pâna la ultima clipa

Cu nepasare,

Îti îngaduie setea de-aripa

si zborul spre soare.

*

s  *

Doamne, Te pogoara

Din eternu-Ţi cer

si fa primavara -

Altfel, toate-Ţi pier.

Doamne,adu muguri

si, din sud, cocori,

Ca prea suntem singuri,

Tristi si pieritori.

Apele desteapta,

Ierbii da-i putere

Sa se nalte dreapta

si spre înviere.

Sufletele noastre

Cheama-le-n lumina

Ta, nu cea din astre.

si le iarta vina.

*

*

Din somn de martiri

Apar trandafiri

De pomina :

Vin spre lumina

Cei

Pe care zei

În cer îi chemara

Pentru tara

si viitorii ei plozi -

Voivozi

Ai zilei de mâine.

Se-aude un freamat de grâne

si-un zbucium de ape :

Îi simt aproape,

Urca mereu

Cu pasi de Dumnezeu.

*

*

Dimineata,

Îmi scalda fata

În blânda lumina

si îmi alina

Sufletul pângarit de cosmare

si clipele-amare

Ce-mi tulbura firea,

Simtirea -

Marile lor

Ce ma dor.

.În tacere,

Inima învata sa spere

În fericire,

Desi Marea Iubire

E tot mai departe -

Dincolo de lucruri desarte.

*

s  *

Doamne, Te-am visat asta-noapte :

Aveai lumina în soapte

si adevar în privire.

Ma dojeneai cu iubire

si lacrimi în gene

Pentru cuvinte viclene

si toate

Pacatele mele ciudate.

Ţi-am sarutat numai sandalele

Aruncând zalele,

Spada, scutul

Greu si trecutul

si spinii mândriei desarte.

si teama de moarte.

si ultima umbra de ura.

.Dar nu-Ţi pot fi pe masura.

*

*s

Taci, se aude lumina -

Îsi tese cântul prin flori,

Parca suspina viori

si-n rai se preface gradina,

Soarele-si scalda în roua

Razele moi si subtiri,

Lumea aceasta e noua

si noi suntem triste-amintiri

Alteia, acum postuma.

Tac si ma simt curcubeu,

Tu - plasmuire de spuma

Pari. si un alt Dumnezeu

Plin de mistere amare

si adevar si mâhnire-

Îsi pune ciudata-ntrebare :

De unde atâta iubire?..

*

*

N-a fost sa fiu copac,

Sa-ti fac

Umbra si dor

si sa implor

Stelele serii,

Ceata durerii

Sa-ti biruie

si sa te miruie

Cu sfânta lor pace.

.Dar ma voi face

Cocor,

si-am sa cobor

Asupra ta, din tarie,

Bucurie

De soare

Înaltându-si fruntea din mare.

*

*

Cred ca stelele noastre

În serile-albastre

Se-nvecineaza

si ne vegheaza

Clipele de iubire,

Au aceiasi mâhnire

si acelasi destin

Plin

De aceleasi mistere

si învata sa spere

Ca noi -

În tacere, în doi -

si-ating fruntile albe

si-mprastie salbe

De raze maiastre

În goluri albastre.

*

s  *

Port pe gura ultimul sarut -

Parca a trecut de-atunci o era,

Inima nu uita si mai spera

Sa luam totul de la început.

Nu ar fi nevoie de cuvinte

Sa ne spunem lucruri de prisos

C-un surâs si-o lacrima fierbinte,

Cred, vom sti sa ne iubim frumos.

Poate am da Timpul înapoi

Sa scapam de vechile regrete -

De iubirea mea sa nu te-ndoi,

si, a ta, ca vinul sa ma-mbete.

Am trai un mit adevarat

Într-o certitudine bizara

si, cu suflet neâmpovarat,

L-am preface, poate, -n primavara.

*

s  *

Iarasi Te-au vândut pe-arginti

Ochii ucigasi de iuda

si suspina-n ceruri sfinti -

N-are cine sa-i auda.

Iarasi Îti vor pune spini

si-ti vor bate cuie-n palme,

Ţie, zamislit din crini,

Nu din patimi si sudalme.

Iarasi Moartea va muri,

Va fi iadul pustiit

si prin Tine vom dori

Viata fara de sfârsit.

Doamne, esti prea bun si sfânt

Ca ne-ngadui sa-Ţi mai fim

Flori si iarba pe pamânt :

Voia Ta n-o înplinim!.

*

s  *

În icoana vietii mele

Îngeri tristi se înfioara

De aceleasi doruri, grele

Pâna mai odinioara.

Un albastru cer îi tine

În mâhnire si mistere

si acelasi dor de bine

Îi încearca în tacere.

Au aceleasi aripi stranii

si-un laconic "nu stiu ce "

Care tine de litanii

si porniri serafice.

sirul zilelor pastreaza

Toata starea sfânt-amara

Izvorâta dintr-o oaza

Colt de rai sa mi se para.

*

s  *

Pisc de munte si câmpie,

Dunare si voivozi,

sipot sfânt de apa vie

si vechi plânset de rapsozi,

Bucurie si durere

De strabuni într-o simtire,

Grai cu faguri plini de miere,

Cântec aprig de iubire -

Para luminând trecutul

Casa cu cerdac de flori,

Haruri ce îmi fac avutul,

Seara cu privighetori.

.Ţara - stare de simtire,

Din prezent spre viitor :

Pentru ea mereu sunt Mire,

Frunza, harpa si cocor.

*

s  *

Primavara vine încet,

Suspinând, un poet

Trist si din teama

O cheama

Sfios si amar,

Sa-i aduca în dar

Un vis de binete

si tinerete.

Ea sovaie înca si tace,

Apoi îsi desface

Aripile minunate

si izbucneste în toate.

Nu vom mai fi singuri :

Cocoare si muguri,

Izvoare si iarba subtire

Pasesc în iubire.

*

s  *

Dumnezeu a tot plâns în nestire

Tot amarul din noi si necazul

Ce ne arde, ca para, obrazul

si ne stinge firava iubire.

Nu-i ca cel din icoane, posac,

Dumnezeul de care va spun :

E naiv, singuratec si bun,

Suferintele noastre îl fac

Rabdator, geners si uman -

Înca poarta coroana de spini

si-si da haina si ultimul ban

Celor goi, urgisiti si straini.

E de pâine. si trupu-si împarte

Celor ce viata vesnica vor,

Biruie suferinte si moarte

Prin iubie - Îi este izvor.

*

s  *

Voi pastra aceasta clipa

si întreaga-i avutie -

Mi-o fac inimii aripa

si izvor de maretie.

Dau pe ea ce-am strâns o viata

Bucuria si amarul

De pe frunte, de pe fata -

Dau tot binele si harul

S-o traiesc o vesnicie,

Nazuiesc cum doar eu pot,

Doamne, înca din pruncie

De când voia Îti socot.

Fii stapân pe cer si mare,

Pe zidirile-Ţi marete -

Mie da-mi aceasta floare

Sufletul sa mi-l rasfete.

*

*

Noapte - parca de mai -

Jumatate din rai

Jumatate din

Adevar plin

De incert si banal.

Luna e de cristal

si stelele-s toate rubine;

Se-aud suspine

De îngeri

si sfinte plângeri

De plopi si izvoare.

si doare

Numai iubirea - ca marea :

Nici nepasarea

Nu-mi stinge

Vapaia ce-mi arde în sânge.

*

*

Aud cu simtirile toate

Înfiorate

De-o stare

Ce doare

Pâna-n înaltimile lor.

Îmi cobor

Sufletu-n ele

Din calea-i spre stele,

Îau inima în palmele firii

si-o darui Iubirii

si focului ei

Ce mistuie zei.

si pâna departe -

Dincolo de viata si moarte -

Alerg

si lacrima-mi sterg.

*

s  *

Florile

Îsi întetesc

Harul, culorile

si setea lor de ceresc.

Soarele cânta

Lumina,

Dimineata e sfânta

si plina

De rai

si mister -

Nu cel ce-l stiai

Vesnic în cer.

Bea, inima din

Frumusete,

Farmecul ei cel deplin

Sa te rasfete.

*

s  *

Clipa amara.

Pe tarmul ei gol

Un idol

Încearca sa moara.

Clipa de vis.

Sub semnul ei,

Pe flori de cais

Ard lacrimi de zei.

Clipa de dor.

Padurile-i sfinte,

Cu farmecul lor

Freamata si-n cuvinte.

Clipa de viata -

Hora de patimi

Ce ma învata

Sa cânt cu lacrimi.

*

s  *

Nu mi-ai spus

Despre copacii în floare,

Cum ca si-au pus

Straie de farmec si soare.

Fluturii i-ai trecut

Cu vederile -

M-au durut

Nepasarea, tacerile.

Ai uitat

si cocorii si iarba

si-ai oftat

Pur si simplu degeaba.

Nu te iert

Ca nu crezi în petale

Ci suspini în desert

si-ti pui zale.

*

s  *

Nu murim - plecam departe

Ni se face dor de cer,

Moartea noastra nu e moarte

Ci topire în mister.

Drumul înapoi acasa

Trece serpuit prin grâne

si nesomn de iarba deasa

si arome dulci de pâine.

Revenim - cum se cuvine -

Generoase amintiri,

Lacrimi sfinte si suspine,

Duiosie în priviri.

Umbra noastra e lumina

Ce razbate peste veac

Câta vreme-n rai suspina

Dumnezeu. si îngeri tac.

*

s  *

Ma rog Înduratului Dumnezeu,

Cu privirile firii

si tot sufletul meu,

Precum Mirii

Care fac pace

În vremuri sarace

si-amare,

Ma rog si la Soare,

Împlor stelele, zarea,

Muntii, codrii si marea,

Sa mai fie! Sa am

Adevar, cântec, neam,

Bucurie, rovina,

Leaganu-mi de lumina

si viata -

Ţara ce ma rasfata

*

s  *

Cel ce iubeste,

Sfinteste

Sufletul celui aproape

Cu toata lumina din pleape,

si îi vegheaza

Linistea de amiaza,

Îi simte eterna durere

si-l face sa spere

În ziua de azi si-n cea de mâine,

Îl hraneste din putina lui pâine,

Îi saruta frateste obrazul

si-i izgoneste necazul.

Astfel se face lumina

În ei

si li-e inima plina

De susur si-arome de tei.

*

s  *

Hristos a înviat

Din morti, calcând pre moarte,

Pre legi din veac desarte -
si, cu adevarat,

Lumina din lumina

Hristos ne-a daruit

si ne-a scapat de vina

În care-am vietuit.

Iubire din iubirea

Stapâna peste toate

Ne lumineaza firea

si inima ce bate

În maretie - are

Îmbold de bucurie :

-E sfânta sarbatoare,

Îisuse! Slava Ţie!.

*

s  *

Aud cum vine floarea

Pe zarzari în lumina,

Sa curme-ntunecarea

Din suflete în tina.

Dorul e plin de lacrimi

si cântul e iubire.

si, foc de sfinte patimi

Arzând, se face mire

Sufletul. si-si stramuta

Nelinistea-n poeme.

si starea lui de ciuta

Incita vreri supreme.

.Iubito, roua-ti cade

Pe ierburile mele

si cântecul meu arde

Pe coardele rebele.

*

*

Seara cu lumina

Dulce si amara.

Inima - vioara -

Dor etern suspina,

Stelele tresar,

Pe plopi arde frunza

Ci un foc bizar

Îsi urzeste spuza

Peste valea plina

De tristete-para

Inimii straina.

Sfânta si bizara

O privigetoare

Cânta în nestire

Dragoste. si moare

Cred ca de iubire.

*

*

Ecoul linistei suna

În codrii simtirii

si-n stepele firii.

Apele-i de lumina se-aduna

Pasnice-n mine :

Vine

Tacerea

Sa stinga durerea

De-o viata ca focul;

Norocul

Are

Stare de floare

Bizara,

Sufletul, înca în para,

Te cheama,

Dulcea si-amara mea mama.

*

s  *

Tu esti

Izvorul cuvintelor

si-mi zamislesti

Stari de cântec si dor.

Ia-ma în graba -

Pot fi o silaba

Subtire

Într-un cântec de mire,

Ori numai o boare

De sfânta racoare

Peste coapsele unei mirese

Alese,

Rosteste-ma dulce

Sa-si culce,

Pâna în zori

Dragostea-n flori.

*

s  *

Esti frumoasa,

Floare de lumina,

Dar te-apasa

Patima divina.

Te sarut

Sa aflu mântuire,

Ci am vrut

Îubire din iubire.

Împlinesti

Doar nefireasca vrere,

Înfloresti

si suferinta piere,

Cântec sfânt

De harpe întetesti

Pe pamânt

Prin veac sa dainuiesti.

*

*

Ochii tai de sarpe, cer

De pacat cumplit sa pier

Desi voi si ma caznesc

Sa-l zdrobesc.

Marul ce m-a ispitit

Este mire înflorit

si împodobit ca-n rai -

Nu stiai?

Iadul cred ca e în noi

si în ochii tai cei goi

Ce-n adânc ma rescolesc-

Te iubesc?

Sa raspund ar fi cumplit -

Harul tau m-a umilit,

Voia ta m-a biruit.

Te-am iubit?..

*

s  *

Chipul tau are

Farmece sfinte, de floare,

si, de-ar fi sa-l iubesc,

Pângaresc

Legi si mistere

Din veacuri. Nu-mi cere

Sa cânt

si sa-ti framânt

Sânii în palme,

Psalmi si sudalme

Sa-ti împletesc

Omenesc,

Întetit de-o iubire

Subtire

si dulce - amara

Un veac sa ma doara.

*

s  *

În zori,

Cerbi si cocori

Suspina

Lumina,

Iarba tresare,

Floarea-i mai floare

Înfiorând

Cu-al ei har blând,

Uriasa-mi iubire

De mire,

Zefirul

Desteapta din somn trandafirul

si nesecatele lui frumuseti

si splendori -

Comori

Pentru o mie de vieti.

*