ALTE DOCUMENTE |
Populara George Topârceanu
Ah, razboiul blestemat
Câte vaduve-a lasat
În durere - si câti prunci
Au ramas orfani de-atunci!
Dar când stai sa te gândesti,
Toate cele pamântesti
Sunt ca umbra norilor,
Ca mireasma florilor.
Nu-i mirare ca, de-atunci,
Au crescut sarmanii prunci
si vad înca soarele
Toate vaduvioarele...
Doar pe mortii din razboi
Putreziti în vânt si-n ploi
N-are cine-i întreba
Daca-s fericiti ori ba.
|
