RAPA

RÂPA

1. La marginea pantei abrupte
La un han s-a oprit un strãin
Era trist si avea hainele rupte
Si pe masã o canã cu vin.

2. Un strãin ce-nconjoarã pãmântul
Stai la mine rãmâi doar un ceas
Sã te întorci înapoi nu mai ai unde
Înainte sã mergi ti-a mai rãmas.

3. Mi-amintesc de o varã fierbinte
De-o pãdure cu muguri pe ram
Mi-amintesc de prieteni si de iubitã
Si de-o casã cu mama la geam.

4. Am ajuns la un mal pe o stâncã
Sã-mi înec tot amarul nu pot
Si mã-ntreb dacã apa este adâncã
Sã mã-nec azi cu jale cu tot.

5. Mi-a rãspuns ridicându-se agale
Avea ochii plini de lacrimi si dor
"Multumesc pentru vinul mãriei tale
Eu mã duc azi la râpã sã mor".

6. Acum plîng si nimeni n-aude
Trec printre oameni socot
Înainte sã merg nu am unde
Înapoi sã mã-ntorc n-are rost.

HAI DIHAI

1. N-o stii nimeni cã m-am du 14414r1723o s
Numa' or vedea cã nu-s
Sus e cerul, largã-i lumea
Bine c-a-nfrunzit pãdurea.

R: Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai
Pe sub flori mã legãnai, haidi, hai, dihai.

2. Sus e cerul largã-i lumea
Bine c-a-nfrunzit pãdurea
N-o ti nimeni cã m-am dus
Numai or vedea cã nu-s.

NUMAI NOI

1. Numai noi, suntem împreunã
Numai noi sub clarul de lunã
Suntem doi fericiti în munte
Tu si eu cuplul fericirii
Eu si tu vis al împlinirii
Iar în pãr porti doar flori de munte.

R: Vom fi singuri prin vãi si pe creste
Din noi doi va rãmâne o poveste
Împreunã vom fi si ne vom iubi.

2. Numai noi, câtã poezie
Numai noi, noaptea e târzie
Focul doar mai trosneste parcã
Sunt al tãu, nu mai sunt cuvinte
Esti a mea, ne iubim pe munte
Pat de flori, si-mpãrtim o soartã.

3.Jos sunt flori, pe cer numai stele
Ne iubim martore-s doar ele
Adormim ca si doi copii
Numai vis sub clarul de lunã
Numai vis, suntem împreunã
Amândoi plini de bucurie.

PĂDURE NEBUNĂ

1.O varã întreagã m-a tinut pãdurea
Cu fata în iarbã si gândul aiurea
Iar acum în toamnã la plecare
Se tânguie cã mã rup din inima ei si o doare.

R: Pãdure, pãdure nebunã
În fiecare noapte cu lunã
Voi rãtãci fãrã tintã agale
Ca o frunzã mânatã de vânt pe potecile tale.

2.În fiecare noapte de iarnã
Umbra mea albã va veni sã se-astearnã
Ca o ursoaicã cu puii ucisi
La umbra stejarilor trãdati de frunzis.

3.Voi veni în fiecare dimineatã
Uneori ca o umbrã alteori ca o ceatã
Ori ca o negurã, ori ca o brumã
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui pãdure nebunã.

M-a tinut mama acasa

1.M-a tinut mama acasã
Sã nu vin la tine
Însã eu am tot rugat-o
Pân' s-a sãturat de mine.

R: Nu mai pot
Sã mai suport
La munte vreau
Sã mã întorc.

2.Dacã ai un ghid nebun
Si-un nebun sã-ti cânte
Orice ti-ar face pãrintii
Ai sã te întorci la munte.

3.Sâmbãtã voi sta acasã
Singur voi petrece
Altfel risc ca sã mã treacã
Ai mei pe hranã rece.

4.Poate acuma sã mã lege
Sã mã batã-n cuie
Am sã fug si-ntotdeauna
Am sã mã întorc la munte.

Sunt sarac

1.Mã întreb ce s-ar fi întâmplat
Dacã-n zori m-as fi trezit bogat
Deseori la asta m-am gândit
Însã visul meu nu s-a-mplinit.

R: Sunt sãrac, sunt sãrac
N-am un ban în buzunar
Sunt sãrac si ce dacã
Eu cu soarta mã împac.

2.Banul e vorba tãranului
Banul este ochiul dracului.
Când îl ai îti pare foarte mic
Când nu-l ai nu valorezi nimic.

3.Fericirea n-o poti cumpãra
Nici cu bani si nici cu altceva
Cânt si nimeni nu mã va opri
Sã dau glas tãcerii inimii.

Muntele alb

1.Ninge cu vorbe secate
Când iarna e grea
Si viscolul bate
Ninge cu vorbe secate.
Si iarna e solitarã
Când stele de gheaþã
Scânteie afarã
Si iarna e solitarã.

R: Tu esti muntele alb
Pe care urcãm
Si-nãltimile tale ne cad la picioare
Tu esti muntele alb.
Tu esti visul meu alb
În care mã-mbrac
În miresme de crin si de liliac
Tu esti visul meu alb.

2.Ninge cu vorbele tale
E iarnã fierbinte
Ca o rugãminte
Ninge cu vorbele tale.
Si te-as iubi în ianuarie
Ca pe-o floare de crin
Ca pe-o stea cãzãtoare
Si te-as iubi în ianuarie.

3.Si îmi pãstrez jurãmântul
Sã fiu o biatã frunzã
Ce-o leagãnã vântul
Si îmi pãstrez jurãmântul.

Iar tu rãmâi ca o sete
Pe care-o astâmperi
Când iarna începe
Iar tu rãmâi ca o sete.

Ninge

1.Ninge astãzi pentru tine muntele e alb de nea
Soarele din ceruri vine doar pentru iubita mea
Si cãlugãrii din schituri vor cu toþii a te vedea
La cabanã au venit doar pentru iubita mea.

R: Când te scuturi de zãpadã
Nu stii cât esti de frumoasã
Ochii-ti verzi zãpada-i albã
Si se face cald în casã.

2.Si zãpada de pe culme în vale s-a rostogolit
Muntele e pus pe glumã de când stie c-ai venit
Acum coboarã si dorul chemat de la locul lui
Tocmai de pe Vârful Omu pânã-n Valea Dorului.

3.Jepii Mici ca sã te vadã si-au cumpãrat ochelari
Si în cea mai mare grabã i-au chemat pe Jepii Mari
Nu stiu sigur azi sau mâine pe Morar am sã te sui
Sã ne logodim iubito sus în vârful muntelui.

Noapte la mare, noapte la munte

1.Noi n-am fost niciodatã doi
Ci unul singur amândoi
Sãlbatic cuplu-nsingurat
Pe care timpul l-a uitat.

R: Noapte la mare, noapte la mare
Buzele tale au gust de sare
Pãru-ti miroase a scoici si a soare
Noapte la mare, noapte la mare.

Noapte la munte, noapte carpatinã
Buzele tale au gust de rãsinã
Pãru-ti miroase a flori si fructe
Noapte la munte, noapte la munte.

2.Noapte la mare noapte-nstelatã
Inima mea e o scoicã furatã
Perla din ea este inima ta
Stai lângã mine, te rog, nu pleca.

Rau ma dor

1.Rãu mã dor ochii mã dor
De durerea frunzelor.

R: Si mã duc si iar mã duc
Pânã la izvor sub nuc
Si mã fac si iar mã fac
Lemn de brad si lemn de fag.

2.Rãu mã dor picioarele
De bãtut cãrãrile.

3.Rãu mã dor ochii mã dor
De lumina stelelor.

4.Unde au plecat nu stiu
Dar mi-e sufletul pustiu.

5.Si-am sã merg fãrã sã stiu
Dus de dorul meu târziu

DE CE?

De ce oare zilele se scurg?

De ce-i soare rosu în amurg?

De ce mor oamenii pe rând?

De ce îmi stai mereu în gând?

R: De ce îmi stai mereu în gând?

De ce noaptea nu pot sa adorm?

De ce îti rostesc numele-n somn?

De ce ma trezesc mereu plângând?

De ce îmi stai mereu în gând?

De ce în clipa-n care te zaresc?

De ce nu pot sa-ti spun ca te iubesc?

De ce pe strada oriunde mergând?

De ce îmi stai mereu în gând?

AMINTIRE CU HAIDUCI

În codrul verde nu se mai pierde

Nu se mai vede urma de cal

De la izvoare nu mai apare

Urma calare a vreunui haiduc.

Unde s-au dus ? Când au apus

Anii de sus ai gloriei lor ?

Unde-s pistoalele ? Unde-s pumnalele,

Caii si flintele haiducilor ?

La drumul mare nu mai apare

Sa mai omoare câte-un ciocoi

Sa-i ia toti banii pentru taranii

Pentru sarmanii plini de nevoi.

ANTIPRIMĂVARA

Ce daca vine primavara

Atâta iarna e în noi

Ca martie se poate duce

Cu toti cocorii înapoi

În noi e loc numai de iarna

Vom îngheta sub ultim ger

Orbecaind pe copci de gheata

Ca un stingher spre alt stingher.

R: Primavara, care-ai fost

Nu veni, n-ai nici un rost

Poti sa pleci suntem reci

Iarna ni-i pe veci.

si vin din patriile calde

Cocorii toamnei ce trecu

si cuiburi si-au facut la stresini

si lânga mine nu esti tu

Ninsori mai grave decât moartea

Au fost si sunt si vor mai fi

La mine-n suflet este vifor

si vin nebuni sa faca schi.

si ninge pâna la prasele

Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot

Un dans de oameni de zapada

Ce îmbratisarea n-o mai pot

La noi e iarna pe vecie

Doi fosti nefericiti amanti

Ia-ti înflorirea, primavara

si toti cocorii emigranti.

BING BANG

Te-am întâlnit , bing-bang

În cimitir , bing-bang

Pe piept aveai , bing-bang

Un trandafir , bing-bang.

R: si cântam si dansam

Printre cruci ne leganam

Pasarele ciripeau

Cirip-cirip, si crau-crau.

Te-am mângâiat , bing-bang

Pe craniul gol , bing-bang

Iar din ochi-ti iesea , bing-bang

Un viermisor, bing-bang.

Te-am sarutat , bing-bang

Pe maxilar , bing-bang

Tu m-ai muscat , bing-bang

Involuntar, bing-bang.

FELIA

Ieri te-am ginit la o chindie

Erai cu altul pe felie

Mi-ai spus atunci ca sunt tip bine

si ai dansat numai cu mine.

R: Felia mea, iubita mea, tu esti toata viata mea

Felia mea iubita mea mor si nu te pot uita.

M-ai întrebat mergem la bar

Eu ti-am raspuns "Pai nu ti-e clar ?"

Pahare-n grup, noi am golit

si amândoi ne-am matolit.

Vrajeai odata despre scoala

Dar ne-am prins ca e vrajeala

Ţi-am spus atunci "hai ca nu tine

Esti paralela ca si mine".

Ne-am îmbatat odata cui

În Casa Tineretului

Dar ne zâmbeam meserias

Caci eram unici în oras.

si uite-asa as vrea sa mor

Într-un vagon de tren pe hol

Gagicile sa ma iubeasca

si toti nasii sa ma cinsteasca.

VARA PROMISĂ

Te-as fi iubit cum n-ai mai fost

Ca un soldat în plin razboi

Dar zilnic ploua fara rost

Iar între noi.

Ca într-o gara nu stiu cum

Când unul vine altu-i dus

si ratacim pe acelasi drum

În sens opus.

R: Ne rascoleste timpul, femeie

Pe un peron vechi de gara

Tu Iliada, eu Odisee

Scrise de mult într-o vara.

Te-as fi iubit ca un pândar

Ce sta la drum în calea ta

Dar zilnic trece în zadar

Altcineva.

Suntem si noi ca doua punti

Pe apa unui singur dor

Dar despartiti de niste munti

Întâmplator.

Ca un copil te-as fi iubit

Ce fura mere din vecini

Uitând ca totul e pazit

De-un gard cu spini.

Dar vara ce ne-a logodit

Cununi de flori împurpurat

Ori n-a plecat ori n-a venit

Cu-adevarat.