ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
ROMANŢA DIN PROVA
(de George Dan, poetul-marinar)
Strâmt e pamântul, larga-i doar Marea!
-Prova, despica-mi si valul si zarea!
Leagan al vietii, salta-mi nauca
Inima arsa de dor de duca!
Bata musonii, bata-a 747b17h lizee,
Traga-mi la palme, eu mor de femeie!
Valuri ma scalde, valuri cu brate
De caracatiti oarbe ma-nhate!
Valuri de aer sa ma sugrume,
Vultur de mare, vântura lume!
Pieptul cât prova
stoarca-mi din zare,
tot ce-ncotrova
mi se nazare!
Câte inele verzi de margeane,
câte "Fete Morgane"
Nu ma asteapta peste oceane!
Câte copile, în câte ostroave,
câte, de dor bolnave,
Nu ma îmbie, zâmbind suave!
Câte-n coliba lor nu ma cheama,
cu trupuri de-arama,
dornice toate sa ajunga mama!
Flori de pe mare, tahitiene,
cânta din havaiene,
oachese flacari arzând sub gene;
lotusi albastri îsi pun în plete,
joaca din solduri sa ma desfete ...
La Yokohama, blânde gheise
(ochi de migdale arse, piezise)
"Floare de piersic", "Floare de visin"
de câte un umar, gingas se sprijin'
si-mi spun "haiku"-ul, iar "samisen"-ul
geme din strune, plânge refrenul ...
Iata Hong-Kong-ul, iata Shanghai-ul!
Dulci chinezoaice subtiri ca paiul,
si-ascund privirea cu evantaiul,
si-aduc pe tava frumosul ceainic;
din mâini suave îmi toarna ceaiul
verde în ceasca, zâmbindu-mi tainic ...
La Singapore, sub calde zodii,
mici malayeze cu sânii de rodii,
îmi dau din ochii oblici, fragile,
vise de opiu din reci pupile ...
Iata Calcutta, Madras, Bombay-ul!
Mâini de parâme pipaie cheiul
Indiei, cauta macar în treacat,
leaganul lumii, tainicu-i lacat.
Lungi indiene,
ochi cât ghiocul,
poarta norocul
între sprâncene;
lin clinchetind în ureche cercelul,
mesteca-ntr-una, rosu, "betelul",
si-apoi din brate unduie, dantuie,
care mai tandre
cu-albe ghirlande
inima-n lotusi proaspeti mi-o-nlantuie ...
Iata si cerul Africii grele
de-atâta noapte si soare în piele!
Mândre negrese, flori de prin jungla,
ma cheama din solduri, sa ma strapunga
în suliti de sfârcuri.Buze depline,
râd cu toti dintii lor de feline ...
Iata si blondele nordului, zâne,
ochii de-albastre flacari pagâne -
toate, plecarea-mi vor s-o amâne ...
Iata Antilele, iata Brazilia!
Toate copilele cu par ca vanilia,
trupul de trestie cu miezul dulce,
toate vor ochii în ochi-mi sa-i culce:
de aur, mulatre, metise, creole -
flori tropicale, calde corole ...
toate în inima-mi vor sa se-ncuibe,
cuib sa-si dureze, pui sa-si înbuibe.
Toate sunt una dintotdeauna,
gândul îmi zboara numai spre una:
eu îi sunt Soare, ea îmi e Luna!
Larg e Pamântul, strâmta-i doar Marea!
-Prova, despica-mi în piept departarea.
Du-ma mai iute sa-i cânt romanta
celei ce-asteapta în portul Constanta! ...
|
