ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
ROMANŢA MARINARILOR DE CURSĂ LUNGĂ
(de George Dan, poetul-marinar)
Nu raul de mare e raul cel mare,
ce-l roade în piept pe matrod.
Ci lipsa femeii, si lunga-asteptare
în porturi - sunt racili ce-l 131d32b rod!
De sete, bei apa statuta din smârcuri,
storci spuma de mare si-o bei,
Dar setea din sânge doar fragede sfârcuri
ti-o sting, si-alintari de femei.
De foame cumplita, scoti colti ca de câine
si musti de sub talpi si pamânt.
Dar foamea din sânge vrea altfel de pâine
sa sature dorul flamând ...
De-aceea, prin porturi vazând pe cei tineri,
cu ochii, cu dintii cum rup,
Nu râdeti de dânsii, ca-s robi Sfintei Vineri:
postira "post negru" în trup.
De-o suta de zile si nopti pe oceane,
cu ochii lor moartea si-o vad,
si ies din taifune, si ies din cicloane,
ca morti înviati din prapad!
si-atunci când debarca pe piatra inerta,
matrozii au "rau de uscat":
Se clatina cheiul sub pasi, o coverta
spalata de valul turbat!
Trei luni navigara în cursa lor lunga,
pamântului dându-i ocol,
si-acum, bând o halba de bere-n spelunca
se-mbata si fara alcool.
si-apoi când în brate strâng "fata morgana"
ce-i joaca-n salbaticu-i dans,
Ramân ca de piatra: prea mult neprihana
pe mari i-amagi în balans.
Prea mult se hranira cu visuri desarte
tânjind dupa floarea din crâng,
si îi rapune-o tristete de moarte,
si musca paharul, si plâng ...
si-acum, asteptarea la ancora-n rada
le stinge si dorul de larg:
O "ciorba" de nave asteapta la coada,
si visuri de tarmuri se sparg ...
si-adasta cargoul, si-o "barba" de alge
si scoici îl manânca-n bordaj,
si talpa Mâhnirii sta gata sa calce
pe capete-acest echipaj.
si sta marinarul, si barba si-o lasa,
si parul pe ceafa-ncâlcit ...
si luna-i potcapul, si noaptea-i o raza,
si el un calugar la schit.
Catargul i-o cruce, cabina-i chilie,
cadelnita: flux si reflux,
Sirena de ceata si clopotu-adie
si striga-n pustiu: "fiat lux"!
Dar iata salupa! Soseste pilotul,
si-nvie din morti orice mort.
Cad barbile negre crescute cât cotul,
sI IES MARINARII ÎN PORT!
Navala-n localuri, navala-n taverne,
cu ochii setosi si flamânzi,
si Caleea lactee covoare le-asterne,
si nuri de femeie, plapânzi.
Cu toti marinarii din lume - paharul
ridica si-l varsa pe gât,
si cânta, si joaca, si uita amarul,
si-auzii în hohot cum râd! ...
|
