STEAUA VIETEI Mihai Eminescu

STEAUA VIEŢEI

Când norii palate fantastice negre,

Cu geamuri prin care se vede zafir,

Ascult-ale marei lungi cântece-alegre,

Când stele se mir, 17117r1721r

Atunci printr-o geana de nouri, deschisa,

Din ochiu-i albastru se vede o stea

Ce-mi miruie fruntea c-o raza de vise,

C-o raza de nea.

O, steaua iubita ce-abia stai prin stele,

Un sfânt ochi de aur ce tremuri în nori,

Ai mila si stinge lungi zilele mele,

Cobori, o, cobori!