|
Spre ziua, sub capit 19219f52t a de secara
Pe auriul snopilor plecati,
Cateaua, īn vifornita de-afara,
Fatase sapte catelusi roscati.
Pīna-n amurg, veghind īncovoiata,
I-a rasfatat, lingīndu-i ne-ntrerupt.
si se topea ninsoarea spulberata,
Pe fierbinteala pīntecului supt.
Iar seara, cīnd gainele s-aseaza,
Stapīnul casei a iesit posac
si unde mama pīlpīia de groaza,
El pe toti sapte i-a bagat īn sac.
Īn urma lui, fugind dupa desaga,
Cateaua da-n nametii de pe drum.
Rapindu-i puii, apa din viroaga
Scīncea curgīnd sub botul ei, acum.
Apoi, cīnd se-nturna sovaitoare
si singura īnspre culcusul ei,
Deasupra casei i-aparu pe zare,
Īn locul lunii, unul din catei.
Straina, zgribulita si-n nestire,
Privea la chipu-i nalt si departat,
Iar luna plina, lunecīnd subtire,
Dupa colini a disparut treptat.
si cum atunci, cīnd cineva-n ograda,
Drept pīine-i zvīrle-o piatra dinadins,
Ca stele mari de aur īn zapada,
Cateaua ochii tristi si i-a prelins.
|
Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele
frig,
Nu voi mai fi tīnar niciodata.
N-ai sa mai zvīcnesti ca pīn-acum
Inima racita prea devreme
S-o pornesc din nou descult la drum,
Stamba luncii n-o sa ma mai cheme.
Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
O, pierdutul prospetimei har
Cu vioiul clocot al simtirii!
Īn dorinti īncep zgīrcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar, viata ?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.
Toti sīntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele desarte...
Binecuvīntat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte
|
