Singuratate II
Nu-i spune nimeni ce culoare sa dea sufletului,
de la ce pasare sa īmprumute aripile.
Nu-i nimeni s 212b11c 59;-i arate drumul de la care s-a ratacit
urmāndu-si fiecare calea sa.
Kilometri de cuvinte īn nonsens
cu īntelesul lor primordial.
Apa curgānd din ploi
peste cāmpia pasilor pierduti ai copilariei
din care icoana celui ce-a fost
urca īn inima celui ce va veni.
Strecurāndu-si umbra īn sine
s-a parasit pe el īnsusi
regasindu-se poate niciodata niciunde,
netimpului sau si al altora
unde razbate doar memoria
amintirilor uitate.
|
