ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Sonet estival George Topârceanu
Din cerul mat, încovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de portelan,
Un soare imobil si diafan
Trimite raze perpendiculare.
Orasul "adâncit ca-ntr-o visare",
Cu tot aspectul lui cotidian,
E bântuit în fiecare an
De felurite boli imaginare.
Prin atmosfera plina de insecte,
Vin de departe adieri suspecte:
Se furisaza molima perfida...
Trag storul la fereastra si, de frica,
Simt inima cum mi se face mica
Cât un microb de febra tifoida.
|
