TEXT
Poate ca ne-am saturat si noi pîna la urma
sa ni
se spuna lacrima ca-i aur,
sa ni se spuna lîna ca e turma
si boul junghiat ca este taur.
Stam drepti, asa ne este natul
oprit la alte stele duse sus,
dar vietii noastre cînd i-a fost veleatul,
noi pîine am mîncat, iar nu cuvîntul spus.
Acestia care facem trupul tarii
satui suntem si pîn´la gît
de mult ilustre vorbe-ale uitarii,
ca ne-a fost foame si ne-a fost urît.
Ci iata lauda plugului prin care
noi însine pre noi ne-am fost arat,
sa dam dreptatii de mîncare
nu in vorbiri, ci viu si-adevarat.
