TRAIAN VUIA
Frīnghia gravitatiei care-ti lega
talpa de lut, ora de clipa,
ai rupt-o brusc, cu mīna ta
īmpodobindu-ti glezna cu aripa.
Ca pe-o camasa de firesc ti-ai pus
aripi de pīnza, si-ncaltat cu roti
albastrul cerului l-ai azvīrlit īn sus,
fara sa fii deloc mirat ca poti.
|
